Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8659/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8659/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 11653/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8659/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător A. C.
Grefier M. I.
_
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 12 iunie 2013, privind recursul declarat de reclamanta S. G., împotriva sentinței nr. 7483 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. V. PRIN PRIMAR V. M. F. și P. C. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 12 iunie 2013, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 26 iunie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 7483 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins acțiunea promovată de promovată de reclamanta S. G. cu domiciliul ales la sediul Primăriei V., județul în contradictoriu cu P. C. V., V. M. F..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Reclamanta S. G. este funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei V., ocupând funcția publică de consilier, grad profesional superior.
Prin dispoziția nr. 141 din data de 28.06.2012 emisă de primarul comunei V. (fila 37) s-a dispus că, începând cu data de 01.06.2012, se aprobă diminuarea salariului pentru personalul din cadrul primăriei V. cu suma corespunzătoare sporurilor obținute prin hotărâri judecătorești, care sunt incluse în salariul de bază, în cuantum stabilit conform anexei care face parte din respectiva dispoziție.
Astfel, reclamantei S. G. i-a fost diminuat salariul de bază cu sporul de dispozitiv în cuantum de 378 lei, sporul fond funciar în cuantum de 756 lei, spor confidențialitate/complexitate în cuantum de 151 lei și spor de stabilitate în cuantum de 106 lei astfel cum rezultă din anexa la dispoziția nr. 141/2012 (fila 22).
Această dispoziție a fost emisă de primarul comunei în timpul controlului de audit efectuat de Camera de Conturi Gorj, control ce a avut ca obiect, printre altele, și verificarea legalității cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor de personal.
Nemulțumită de măsura luată prin dispoziția respectivă, la data de 07.08.2012, reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă către emitentul dispoziției, iar prin adresa nr. 3340/08.08.2012, primarul comunei V. i-a comunicat că dispoziția nu poate fi anulată, întrucât aceasta a fost emisă în timpul controlului de audit financiar, care a considerat aceste sporuri ilegale.
Ulterior reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea dispoziției și menținerea salariului de bază avut înainte de emiterea acesteia.
Prin dispoziția nr. 18 din data de 31.01.2011 (fila 36) emisă în temeiul dispozițiilor Legii – cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, reclamanta S. G. a fost reîncadrată începând cu data de 01.01.2011 în funcția publică de consilier superior, clasa 53, gradația 5, stabilindu-i-se un salariu de bază lunar în sumă de 3039 lei, la care s-a adăugat spor de condiții vătămătoare în cuantum de 210 lei, rezultând un salariu lunar brut de 3249 lei.
La stabilirea salariului de bază lunar s-a avut în vedere că, astfel cum rezultă din dispoziția nr. 73/26.02.2010 (fila 24), în luna iunie a anului 2010, adică anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, reclamanta avea un salariu de bază lunar în cuantum de 2620 lei, în care erau incluse sporul de vechime în muncă în cuantum de 406 lei, sporul de dispozitiv în cuantum de 406 lei și sporul de stabilitate în cuantum de 184 lei la care s-au adăugat un spor în afara salariului de bază lunar în cuantum de 786 lei reprezentând 30% din salariul de bază corespunzător funcției din luna decembrie 2009 (spor de fond funciar) și sume compensatorii în cuantum de 470 lei reprezentând diferența între drepturile salariale ale lunii decembrie 2009 (3876 lei) și drepturile salariale stabilite potrivit Legii nr. 330/2009 și art. 6 și art. 10 din OUG nr. 1/2010 (3406 lei).
Legea unică de salarizarenr. 330/2009 precizează în mod expres în art. 3 că sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege, are la bază principiile luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
În același sens, în spiritul și interpretarea legii, art. 30 din lege prevede că, începând cu data de 01 ianuarie 2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Pe de altă parte, potrivit art. 10 din OUG nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal în sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora „în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009”.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Dispozițiile legale citate anterior, determinând modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 în conformitate cu art. 30 din Legea 330/2009, exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.
În plus, potrivit notei la anexa 1 din Ordinul nr._ emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice „pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele de muncă sau alte acte decât legi sau hotărâri ale guvernului”.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În alin. 5 al aceluiași articol, se prevede că, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
D. urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate, rezultă că, și dispozițiile legii 285/2010, au vizat numai drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare, nu și drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor.
Or în cauza dedusă judecății se observă că prin dispoziția nr. 18/31.01.2011 (fila 36) reclamantei i-au fost introduse în salariul de bază sporul de dispozitiv, sporul fond funciar, sporul de confidențialitate/complexitate și sporul de stabilitate, sporuri care nu i se cuveneau.
Astfel, înainte de . Legii nr. 330/2009, reclamanta a beneficiat de sporul de dispozitiv în cuantum de 25%, în temeiul dispoziției nr. 52/29.01.2007 (fila 145) emisă de primarul comunei V. în care se menționează că se are în vedere sentința civilă nr. 3/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Analizând sentința civilă nr. 3/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, irevocabilă prin nerecurare, (fila 155) instanța constată că prin aceasta s-a dispus obligarea pârâților P. comunie V. și Consiliul Local V. să acorde reclamanților, printre aceștia regăsindu-se și reclamanta din cauza de față, S. G., sporul de dispozitiv de 25% calculat cu începere de la data de 14.11.2003. În condițiile în care prin Decizia nr. 37/14.12.2009, soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, categorii profesionale între care nu se regăsește cea din care face parte reclamantul, tribunalul apreciază că această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului în temeiul căruia a fost acordat acest spor.
Nefiind deci în prezența unor drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului, ci în baza unei dispoziții a primarului, astfel cum s-a constatat prin decizia în interesul legii menționată, acordarea sporului de dispozitiv ulterior intrării în vigoare a Legii 330/2009 este lipsită de suport legal.
Este adevărat că potrivit art. 329 alin. 3 din codul de procedură civilă soluțiile Secțiilor Unite se pronunță numai în interesul legii și au efect numai pentru viitor însă, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție intervine ca un eveniment ce nu poate fi ignorat, fiind neîndoielnic că interpretarea dată de cea mai înaltă instanță din stat în sensul că nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv funcționarii publici și personalul contractual din cadrul autorităților publice locale urmează a fi avută în vedere la determinarea drepturilor salariale ale acestei categorii profesionale ulterior acestui moment.
Susținerea reclamantei în sensul că acest spor ar fi fost acordat în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința nr. 3/08.01.2007, nu poate fi primită, având în vedere că prin sentința respectivă sporul de dispozitiv a fost acordat numai pentru perioada 14.11._07, data pronunțării.
În ceea ce privește sporul de fond funciar instanța reține că potrivit dispozițiilor art. I pct. 4 privind art. V alin. 2 din Legea 263/27.06.2006 privind aprobarea OUG 209/2005, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea Legii 10/2001 și a OUG 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului făcându-se anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
De asemenea, art. II alin 1 din același act normativ dispune că salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea 18/1991 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an, calculată de la data intrării în vigoare a legii.
Art. II din OUG 136/2006 prevede că sporul de dificultate prevăzut la art. 1 se asigură din bugetele locale sau centrale și se acordă pe o perioadă de 1 an de la .>
Situația salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar este așadar reglementată prin art. II alin. 1 din Legea 263/2006, care în teza a doua prevede că stabilirea salariaților care beneficiază de acest spor și a cuantumului sporului se face anual de conducătorul instituției, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Se observă așadar că pentru a beneficia de acest spor trebuie îndeplinite cumulativ două condiții și anume, stabilirea de către conducătorul instituției a salariaților cărora li se cuvine acest spor și a cuantumului sporului cuvenit fiecăruia dintre aceștia și plata acestui spor să se facă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, adică să fi fost prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli întocmit pentru anul în care se solicită plata sporului, la capitolul fonduri de salarii.
În cauza de față se observă că s-a făcut dovada numai a faptului că reclamanta, începând cu anul 2009 până în prezent, este membru în Comisia Locală de Fond Funciar fără însă să se fi dovedit faptul că primarul comunei V. ar fi stabilit care dintre membrii comisiei locale de fond funciar au dreptul să primească sporul de dificultate și care este cuantumul sporului cuvenit fiecăruia sau că ar fi fost prevăzute sumele necesare plății sporului de dificultate în bugetul de venituri și cheltuieli, la capitolul fonduri de salarii, astfel încât condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de sporul de dificultate (fond funciar) nu sunt îndeplinite.
Nu se poate reține că reclamanta ar fi putut beneficia de plata acestui spor în temeiul sentinței civile nr. 2130/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ (fila 42), deoarece prin aceasta s-a dispus obligarea pârâților P. V. și Consiliul Local al comunei V. să plătească reclamantei sporul de dificultate de 50% începând cu data de 01.01.2008 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu reglementate de dispozițiile legale actuale cât sunt în vigoare. Astfel, tribunalul reține că prin sentința menționată s-a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia de sporul de dificultate (fond funciar), spor care trebuie acordat însă cu respectarea dispozițiilor legale incidente ce au fost analizate mai sus și care, astfel cum am arătat, nu sunt îndeplinite în cazul reclamanei.
În ceea ce privește sporul de confidențialitate, instanța reține că prin sentința civilă nr. 3616/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ (fila 48), s-a dispus obligarea pârâților P. comunei V. și Consiliul Local V. să plătească reclamantei sporul de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 25% aplicabil la salariul de încadrare începând cu 11.09.2004 și în continuare.
Prin această sentință s-a reținut că reclamanta este funcționar public care, conform art. 45 din Legea nr. 188/1999, are obligația de a păstra confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cele 2 clauze de mobilitate și confidențialitate nefiind contrare statutului funcționarului public, clauza de confidențialitate fiind reglementată expres iar pentru clauza de mobilitate nu există o dispoziție contrară prohibitivă, astfel că s-ar produce o discriminare dacă s-ar considera că în cadrul consiliului local și al primăriei nuia un funcționar public cum este consilierul juridic are dreptul să primească aceste sporuri din moment ce acestea sunt prevăzute de Codul Muncii care constituie cadrul general prin care se reglementează raporturile de muncă iar activitatea reclamanților se realizează într-o anumită măsură în afara instituției, implicând deplasări la alte instituții, în alte localități.
Instanța constată astfel că reclamanta a obținut printr-o hotărâre judecătorească sporul de mobilitate/confidențialitate ca urmare a aplicării principiului nediscriminării în raport cu alte categorii de funcționari, fără ca acest spor să fi fost stabilit printr-o lege în favoarea categoriei de funcționari din care face parte reclamantul.
În aceste condiții se reține că acest spor, în ceea ce o privește pe reclamantă, nu este un spor care să fi fost prevăzut de o lege sau o hotărâre de guvern anterior apariției Legii nr. 330/2009, respectiv 285/2010 și care să poată fi astfel avut în vedere la stabilirea salariului potrivit noilor legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, instanța apreciind că aceste legi constituie o cauză de încetare a efectelor hotărârii judecătorești în temeiul căruia a fost acordat acest spor.
În ceea ce privește sporul de stabilitate tribunalul reține că încadrarea în funcție a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de 01.10.2010 sunt generate de dispozițiile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.
Astfel conform art. 30 din Legea nr. 329/2009: începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Acest text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1/2010 conform cărora: în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Așadar, cu prilejul reîncadrării în funcție a personalului bugetar, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite persoanei respective, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Din această perspectivă, dacă autoritatea publică, ca parte a raportului de muncă, a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat.
Având în vedere faptul că legislația în domeniul salarizării, aplicabilă până la data de 31 decembrie 2009, nu prevedea posibilitatea acordării sporului de stabilitate pentru personalul din consilii județene, primării și servicii publice din subordinea acestora, ținând seama de prevederile art. 10 din O.U.G. nr.1/2010, aceste drepturi nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009.
Nu poate fi primită nici susținerea în sensul că aceste sporuri au fost menținute prin sentința nr. 1774/02.07.2010 întrucât reîncadrarea reclamantei cu începere de la data de 01.01.2011 s-a făcut în temeiul altei legi, respectiv a Legii nr. 285/2010 ca urmare a abrogării Legii 330/2009 prin art. 39 din legea 284/2010.
Neîntemeiată este și apărarea formulată de reclamantă în sensul că dispoziția atacată este lovită de nulitate deoarece s-ar fi emis în timpul controlului Curții de Conturi, neputându-se reține că acest aspect constituie motiv de nulitate al actului contestat.
Cu referire la susținerea că prin măsura dispusă prin dispoziția contestată au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, tribunalul reține că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției "(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.(2) Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare, pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.”
Ceea ce trebuie verificat în prezenta speță, fiind de esența soluției adoptate, este dacă dreptul la salariu reprezintă un „bun” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului.
Instanța europeană a dispus în jurisprudența sa că, atâta timp cât acțiunile reclamanților se află „pendinte” pe rolul jurisdicțiilor interne, ele nu fac să se nască nici un fel de creanță, ci doar eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe.
S-a stabilit astfel cu valoare de principiu că „o creanță nu poate fi considerată bun” conform art. 1 din Protocolul nr. 1 decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat (decizia din 18 octombrie 2002, Fernandez – Molina Gonzales și alții contra Spaniei) așa încât creanța invocată de reclamantă nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, așa cum s-a arătat mai sus, nu beneficiază de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
De asemenea în cauza Vilho Eschelinen și alții împotriva Finlandei (hotărârea din 19 aprilie 2007) Curtea a reținut că nu se conferă prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale dreptul de a continua să încasezi un salariu într-un cuantum determinat. În cauza Bahceyaka împotriva Turciei (hotărârea din 13.07.2006) Curtea a apreciat că veniturile viitoare constituie „bun” numai dacă au fost câștigate sau dacă există un titlu executoriu cu privire la ele, aceeași idee figurând și în motivarea hotărârii din 20.05.2010 în cauza Lelas împotriva Croației.
D. urmare, tribunalul reține că primarul comunei V., constatând că în salariul de bază lunar al reclamantei au fost incluse sporuri acordate fără o bază legală, a emis o dispoziție legală și temeinică prin care a dispus diminuarea salariului de bază lunar prin eliminarea acestor sporuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. G., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivare, recurenta a învederat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 141 din 28.06.2012 emisă de P. comunei V., dispoziție netemeinică și nelegală.
Prin sentința nr. 7482/2012 acțiunea a fost respinsă, fără să analizeze toate prevederile legale, instanța nu a ținut seamă de susținerile mele și de apărarea pârâtului, de înscrisurile depuse la dosar.
În preambulul dispoziției contestate s-a menționat ca temei legal legea cadru nr. 330/2009 și legea nr. 284/2010, legea de salarizare pentru 2011 - nr.285/2010, procesul verbal de constatare întocmit de Curtea de Conturi Gorj privind diminuarea salariului cu sporurile incluse în salariul de bază.
Din înscrisurile pe care le-a depus la dosar rezultă că am fost reîncadrat în temeiul L. 330/2009 cu un total al salariului brut lunar de 3840 lei conform dispoziției 71 din 26.02.2010.
Prin Sentința nr. Î799 din 02.iulie 2010, pronunțată după apariția Legii nr. 330/2009, rămasă definitivă prin Decizia Curții de Apel C., a fost admisă acțiunea mea și s-a dispus anularea dispoziției nr. 128 din 19 aprilie 2010, emisă de P. comunei V., fiind obligat acesta să emită o nouă dispoziție conform Legii nr. 330/2009.
In considerentele sentinței s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 30, alin. 5, din legea cadru nr. 330/2009, așa încât pârâtul are obligația să mențină salariul din luna decembrie 2009 și nu pe cel stabilit eronat prin dispoziția nr. 128 din 19.04.2010, revenindu-se prin urmare la salariul care fusese corect stabilit prin dispoziția nr. 71/26.02.2010.
Legea nr. 118/2010 privind diminuarea salariului 25%ja fost pusă în aplicare prin dispoziția nr. 227/28.10.2010- și ulterior prin dispoziția nr.14/31.01.2011 salariul a fost reîntregit conform L. 285/2010.
Eu am contestat dispoziția nr. 141 /2012, prin care au fost anulate toate sporurile pe care le-am avut la reîncadrarea prevăzută de L. 330/2009, consemnate prin dispoziția 71/26.02,2010, rămasă definitivă prin neatacare.
În urma controlului operativ efectuat de Curtea de Conturi la Consiliu Local V., prin procesul - verbal încheiat nr. 2692/29.06.2012 și decizia nr. 1388/24.08.2012, s-a constatat că începând cu ianuarie 2011 până în mai 2012 am beneficiat de plăți nelegale reprezentând includerea în salariul de bază a sporurilor: calculator, vechime în muncă, dificultate 50% în baza L 18/1991, dispozitiv 25%, confidențialitate 10%, stabilitate și fidelitate între 5-15%, arătând echipa de audit că aceste sporuri în afara celui de vechime au fost câștigate de mine prin sentințe judecătorești pronunțate înainte de apariția L 330/2009, de aceste sporuri am beneficiat în luna decembrie 2009.
Începând cu luna ianuarie 2010, prin dispoziția de reîncadrare nr. 71/26.02.2010, conform L 330/2009, în salariul de bază au fost incluse sporurile câștigate prin sentințe judecătorești, pronunțate înainte de apariția L 330/2009.
La apariția L 330/2009 raționamentul legiuitorului a fost acela că „nici o persoană să nu cunoască prin trecerea la noul sistem de salarizare o diminuare a salariului brut din decembrie 2009.
Rezultă aceasta și din lecturarea deciziei nr. 1415/04.11.2009 pronunțată de Curtea Constituțională - referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii cadru privind salarizarea unitară personalului plătit din fondurile publice, atunci când s-a analizat critica de neconstituționalitate a art. 7 alin. 1 din L 330/2009, apreciată ca neîntemeiată.
S-a reținut în cuprinsul acestei decizii că etapizarea prevăzută de acest text are drept scop ca în intervalul 2010-2015 nici un angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariul brut include potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată.
În decizia nr. 874/2010 pronunțată de Curtea Constituțională - referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a reținut că salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligația de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional și anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, astfel reducerea cu 25% este prevăzută prin legea criticată și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.
Concluzia desprinsă din coroborarea celor două decizii emise de curtea Constituțională este în mod evident aceea că intenția legiuitorului a fost de a păstra cu începere din 01.01.2010 salariul brut avut de funcționarii publici în decembrie 2009, diminuarea acestuia fiind justificată doar de condițiile art. 53 din Constituție, ceea ce nu s-a reținut în cuprinsul L 330/2009.
Invocarea de către Primar a procesului - verbal de control întocmit de Curtea de conturi pentru considerarea nelegală a sporurilor incluse în salariul meu de bază conform L 330/2009, nu are nici o relevanță întrucât răspunderea salarizării aparține ordonatorului de credite așa cum rezultă din L 330/2009 anexa III art. 3, alin. 2. Pe de altă parte, ordinul 32/2010 privind monitorizarea și controlul aplicării L 330/2009 are în nota de subsol următoarea mențiune „pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă sau alte acte, decât legi sau hotărâri ale guvernului", însă în ierarhia actelor juridice acest ordin nu poate să modifice și să contravină unui act juridic cu forță superioară - legea, în concret dispozițiilor art. 3 lit. c, din L 330/2009, interpretarea acestui principiu fiind acela că este obligatoriu ca la reîncadrarea funcționarilor publici cu începere de la 01.01.2010 autoritățile și instituțiile publice să aibă în vedere sporurile, adaosurile salariale, alte drepturi de natură salarială ce au fost recunoscute sau stabilite până la 01.01.2010 prin hotărâri judecătorești, acte de negociere colectivă sau alte modalități, regăsite în salariul brut sau după caz în salariul de bază.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior, exercitând controlul asupra resurselor financiare publice, activitatea Curții de Conturi este limitată la verificarea caracterului real și complet al situațiilor financiare prezentate de instituțiile audiate, neintrând în atribuțiile acesteia constatarea nulității actelor juridice încheiate de terțe persoane și cu atât mai puțin a unor contracte încheiate în urma negocierilor colective care, potrivit art. 7 din L. 130/1996 constituie legea părților și al căror caracter obligatoriu este garantat de dispozițiile art. 24 alin. 5 din Constituția României sau limitarea efectelor unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin aprecierea că actele care au constituit temei al acordării unor drepturi salariale sunt nelegale (hotărârile judecătorești) Curtea de Conturi avea posibilitatea să solicite instanței competente constatarea nulității ori nelegalității lor, iar nu să le declare în mod unilateral nelegale
Prin actul întocmit organele de audit au depășit atribuțiile conferite de Constituție și legea organică a Curții de Conturi, constatând nelegalitatea hotărârilor judecătorești în baza cărora am primit drepturile salariale, obligând primarul să emită dispoziția nr. 141/28.06.2012, care este netemeinică și lipsită de bază legală.
În condițiile expuse vă rog să rețineți că drepturile mele salariale au fost acordate de către Primar cu respectarea dispozițiilor art. 4 din Legea 273/2006, în baza unor hotărâri judecătorești definitive, irevocabile și investite cu titlu executoriu, se concluzionează că P. în mod corect a procedat la emiterea dispoziției nr. 71/2010, (definitivă prin neatacarea în instanță) în care în salariul lunii ianuarie 2010, au fost introduse sporuri de care am beneficiat în decembrie 2009, (conform hotărârilor judecătorești), la care s-au adaugă sumele compensatorii în conformitate cu art. 6 alin. 1 și 10 din OUG 1/2010 și sporurile în afara salariului de bază lunar.
O cerere similară a unui coleg (având aceleași sporuri incluse în salariu) care a format obiectul dosarului nr._/95/2012, judecată de altă instanță a fost admisă și anulată dispoziția Primarului comunei V., nr. 141 din 28.06.2012, prin sentința nr. 6442/2012 din 05.12.2012 (pe care anexez în xerocopie).
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate ,a dispozițiilor legale incidente si sub toate aspectele conform art. 304 ind. 1C pr. civila Curtea constată următoarele:
Recurenta - reclamantă îndeplinește calitatea de funcționar public in cadrul aparatului propriu al Primarului C. V..
Prin Dispoziția nr. 73 din 26 02 2010 emisă de P. C. V. s-a dispus reîncadrarea recurentei -reclamante in funcția publica de execuție de Consilier, grad profesional superior, treapta I de salarizare, gradația 5 si s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 01. 01. 2010 in conformitate cu legea nr. 330/2009 si OUG nr.1/2010 .
S-a stabilit, astfel prin Dispoziția sus menționata un salariu lunar brut de 3876 lei, din care 2620 lei reprezintă salariu bază in care s-au cuprins salariu de bază corespunzător lunii decembrie 2009 in cuantum de 1624 lei si sporurile de vechime, dispozitiv, stabilitate. In plus, s-a adăugat la salariu de baza sporul de 30% fond funciar ,dar si sume compensatorii in cuantum de 503 lei, diferențe conform art. 6 si art.10 din OUG nr. 1/2010
Ulterior, prin Dispoziția nr. 129 din 19. 04. 2010 emisa de P. C. V., in urma adresei nr. 5181/2010 a AJPS, s-a dispus încadrarea salariala a recurentului in aceeași funcția publica de execuție cu modificarea salariului de baza lunar la 2030 lei compus din 1624 lei salariu baza corespunzător lunii decembrie 2009 si spor vechime in munca 406lei.
Dispoziția de reîncadrare salariala a avut in vedere adresa AJPS Gorj, legea nr. 330/2009 si OUG nr.1/2010 .
Aceasta Dispoziție, respectiv nr. 129/19 04 2010 a fost insa anulata irevocabil prin Sentința irevocabila nr. 1774 din 02 07 2010 pronunțata de Tribunalul Gorj.
S-a reținut prin sentința ca prima dispoziție de salarizare respecta disp. art. 30 alin.5 din legea nr. 330/2009 .
Ulterior, prin Dispoziția nr. 227/28 07 2010 emisa de P. C. V. s-a stabilit noua încadrarea salariala prin aplicarea disp. art. 1 alin.1 din legea nr. 118/2010 cu diminuarea salariului brut cu 25% începând cu 01 07 2010 .
Din adresa nr. 4795 din 29 10 2012 emisa de P. C. V. –fila 54 dos fond - rezulta ca de la anularea Dispoziției de salarizare nr. 128/19 04 2010 pana la emiterea dispozițiile de salarizare nr. 18 din 31 01 2011 conform cu legea salarizării pentru anul 2011, nu s-au emis alte dispoziții de reîncadrare pentru anul 2010, operand doar diminuarea cu 25 % aplicata la salariul stabilit prin Dispoziția nr. 73 din 26 02 1010 .
Practic salarizarea recurentului reclamant s-a menținut pentru anul 2010 in baza Dispoziției nr. 73 din 26 02 2010, despre care prin sentința se afirma ca respecta încadrarea conform legii nr. 330/2009 .
Începând cu anul 2011 , recurentul reclamanta a fost reîncadrată in concordanță cu dispozițiile legii nr. 284 si 285 din 2011 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2011, fiind emisa in acest sens Dispoziția nr.18 din 31 01 2011.
Potrivit art. 1 - (1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%. (2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul.
In concordanta cu aceste prevederi legale, P. a avut in vedere salariul de baza in plata in luna octombrie 2010, stabilit potrivit legii 330/2009, diminuat cu 25% din iulie 2010, la care a aplicat dispozitiile legii nr. 285/2011 . Ca urmare a concluziilor reținute de Curtea de Conturi in cadrul unui control de audit financiar, P. C. V. a emis Dispoziția nr. 141 din 28 06 2012, prin care a dispus diminuarea salariului cu suma corespunzatoare sporurilor incluse in salaraiu de baza, astfel cum a fost stabilit pentru anul 2011 prin Dispozitia nr. 18 din 31 01 2011.
La baza Dispoziției nr.141 din 28 06 2012, ce face obiectul prezentei contestații se află Procesul verbal întocmit de Curtea de Conturi si dispozițiile legii nr. 330/2009, 284/2010 si respectiv 285/2010 ,si nu face trimitere la dispozițiile legii de salarizare a personalului plătit din fonduri publice in vigoare la data emiterii, in anul 2012 .
In raport de considerentele sus expuse, rezulta insa, că P. a procedat corect la încadrarea salariala a recurentului –reclamant pentru anul 2011, atunci cand a avut in vedere cuantumul salariului aflat in plata efectiv in luna octombrie 2010, stabilit in urma pronunțării unei hotarâri judecatoresti irevocabile
Prin urmare Dispoziția nr. 141/28 06 2012 este lipsita ,in ceea ce privește pe recurentul –reclamant, de temei legal .
In mod eronat, instanța de fond a procedat la analiza detaliată a legalitații introducerii in salariu de baza a fiecărui spor in raport de legea salarizării pentru anul 2011, întrucat analiza a făcut anterior obiectul cauzei in care s-a pronunțat sentința irevocabilă nr. 1774 din 02 07 2010 .
Este, de asemenea lipsit de relevanța concluzia Tribunalului potrivit căreia salarizarea pentru anul 2011 s-a realizat in baza unei noi legi a salarizării 285/2010, întrucat, aplicând această lege, P. a procedat corect in concordanță cu disp. art.1a care face trimitere la salariul in plata efectiv in octombrie 2010 ,stabilit conform legii nr. 330/2009 .
Nu se mai impune soluționarea cererii de suspendare provizorie a efectelor Dispoziției contestate, soluția pe fond fiind irevocabila .
Pentru aceste motive, in temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. civila va admite recursul, va modifica sentința in sensul admiterii in parte a acțiunii si anularii dispoziției nr. 141 din 28 06 2012 emisa de P. C. V. in ce privește pe recurenta –reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S. G., împotriva sentinței nr. 7483 din 20 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți P. C. V. PRIN PRIMAR V. M. F. și P. C. V..
Modifică în tot sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Anulează dispoziția 141/28.06.2012 a Primăriei C. V. în ceea ce privește pe reclamanta S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. I. |
Red. 2 ex LB
Jud fond .M.S.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Hotărâre din 18-04-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
