Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 8628/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8628/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 410/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8628/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26 IUNIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- A. C.
JUDECĂTOR- L. C. M. Z.
JUDECĂTOR- L. B.
GREFIER- T. A.
x.x.x
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul P. I. împotriva deciziei nr._/2012 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DROBETA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, consilier juridic M. M. pentru intimatul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DROBETA, lipsind contestatorul P. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea concluziilor scrise de către contestatorul P. I. .
Reprezentantul părții prezente arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Consilier juridic M. M. pentru intimatul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DROBETA, solicită respingerea contestației în anulare, arătând că, contestația în anulare reprezintă a cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive dacă pronunțarea ei este rezultatul unei greșeli materiale .
CURTEA
Asupra contestației in anulare de față ;
Prin decizia nr._/2012 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței nr.2307 din data de 11 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M., în contradictoriu cu intimatul pârât I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DROBETA.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în speță, recurentul reclamant, chiar dacă nu a formulat critici concrete împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, în esență a criticat Ordinul nr._/I/14.09.2011 emis de către ISU „Drobeta” al județului M. prin care s-a dispus, începând cu data de 15.09.2011 trecerea sa în rezervă.
Cu privire la criteriile care au stat la baza analizei personalului pentru punerea la dispoziție în baza art. 4 din Ordinul nr. 7104/2011, Curtea a avut în vedere faptul ca reprezinta un aspect ce ține de oportunitate in ceea ce priveste modul cum acestea au fost stabilite. Legalitatea ce poate fi verificată de instanță vizează numai modul în care aceste criterii au fost aplicate reclamantului, ori reclamantul a arătat expres ca i-au fost aplicate greșit criteriul ce privea apropierea de locul de munca si cel profesional
Aceste susțineri nu au putut fi reținute în cauză, intrucat criteriul apropierii de locul de munca nu se regaseste intre cele 4 criterii avute in vedere in cadrul analizei personalului aflat la dispozitia unitatii, iar cel profesional se refera desigur criteriu referitor la situatia absolvirii cursurilor de cariera si a studiilor superioare, ori reclamantul nu a facut dovada ca cei admisi pe cele 8 posturi de conducator auto, existente in urma reorganizarii, ar fi avut alte studii decat cele prevazute de lege.
Conform art.82 alin.3 si art.85 alin.1 din Legea nr.80/1995 republicata este prevăzută posibilitatea trecerii în rezervă sau direct în retragere a subofițerilor rezultată în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nefiind posibilă încadrarea în alte funcții sau unități, reclamantul fiind afectat de o astfel de măsură.
In speta, prin Ordinul nr._/I/22.06.2011 emis de inspectorul sef al ISU Mehedinti, au fost pusi la dispozitie personalul- intre care si reclamantul- ale caror functii nu s-au mai regasit in noul stat de organizare al unitatii, precum si criteriile ce urmau sa fie avute in vedere in cadrul analizei acestui personal, act care nu a fost contestat de reclamant.
Prin urmare, instanta a apreciat ca măsura trecerii în rezervă a reclamantului a fost consecința reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, nefiind posibilă încadrarea în alte funcții sau unități, ipoteză reglementată expres de disp. art. 85 alin. 1 lit. e din legea nr. 80/1995.
Dar, în speță, organizarea examenului contestat de către reclamant nu a avut drept scop stabilirea persoanelor care urmează a fi trecute în rezervă, ci desemnarea persoanelor ce urmează a fi numite în funcție în situația în care numărul acestora este mai mare decât numărul posturilor prevăzute în noul stat de organizare, așa cum, de altfel corect a reținut și instanța de fond.
Referitor la necesitatea organizării acestui examen pentru departajare, instanța a apreciat că motivele invocate de reclamant nu pot fi primite, întrucât examenul a fost organizat pe temeiuri juridice, respectiv art. 10 din Ordinul nr. 7104/2011, în condițiile în care, în urma reorganizării s-au redus funcții și, prin urmare, recrutarea personalului nu se putea face aleatoriu, ci în mod obiectiv prin examen, după o tematică și bibliografie dată candidaților
In plus, prin raport reclamantul si-a exprimat intentia de a participa la acest examen ce a avut loc la data de 11.07.2011, pentru functia de conducator auto, insa obtinand un punctaj total de 28,05 – conform centralizatorului punctaje finale nu a reusit sa ocupe unul din cele 8 posturi de conducator auto autospeciale existente in urma reorganizarii.
Prin urmare, față de rezultatul obținut la examenul de departajare, instanta a apreciat ca în mod legal autoritatea publică a dispus trecerea în rezervă a reclamantului.
In ceea ce privește nepublicarea in Monitorul Oficial al României a actelor care au stat la baza ordinului contestat, se retine ca acestea fiind acte unilaterale cu caracter individual – întrucât creează drepturi si obligații in profitul sau in sarcina uneia sau mai multor persoane determinate sau determinabile, spre deosebire de cele normative care conțin reguli generale, impersonale care se aplica . de cazuri si la un număr nedeterminat de subiecți, instanța a apreciat ca aceasta publicare nu se impunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestația în anulare contestatorul P. I., la data de 07.03.12 (01.03.12 data plic)
Intimatul parat a depus întâmpinare.
Contestatorul a depus motivele de fapt si de drept ale contestației in anulare la data de 12.06.13.
In motivare, contestatorul a susținut ca instanța a omis sa se pronunțate asupra tuturor motivelor de recurs si s-a limitat sa retina ca funcția sa nu se mai afla in noua organigrama fara sa verifice nelegalitatea trecerii sale in rezerva.
Partile nu au solicitat probatorii.
S-a atasat dosarul nr._ .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Contestația in anulare este o cale extraordinara de atac care poate fi promovata pentru motive strict si limitativ prevăzute de lege in art. 317-318 C.p.civ. Or, in cauza motivele invocate de contestator, referitoare la interpretarea masurilor de reorganizare si aplicarea dispozițiilor legale prin hotărârea pronunțată in recurs, nu se încadrează in motivele limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației in anulare, iar prin aceasta cale de atac extraordinara nu se poate realiza un nou recurs la recursul deja soluționat irevocabil.
In jurisprudența sa constanta, ICCJ a arătat că această cale de atac nu poate fi exercitată pentru remedierea unor aspecte de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Dispozițiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât ele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Susținerea contestatorului ca instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor sale de recurs nu se poate retine, atât timp cat din hotărârea atacata rezulta ca instanța a verificat legalitatea măsurii de trecere in rezerva.
Instanța de recurs nu este obligata sa răspundă tuturor argumentelor parții, ci s-a analizeze in mod real motivele de recurs invocate de recurent. Or, in speța, nu se poate retine formalismul judecării recursului, dimpotrivă, din considerentele hotărârii pronunțate de instanța de recurs rezulta ca aceasta s-a preocupat de analizarea legalității măsurii luate fata de reclamant.
In plus, Curtea de Strasbourg a arătat in mod constant că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, cauza Masinexport împotriva României), ceea ce in cauza nu se impune, deoarece instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate susținute de contestator si a dat o dezlegare in fapt si in drept acestora.
Față de argumentele arătate, instanța va respinge contestația in anulare ca nefondata.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul P. I., împotriva deciziei nr._/2012 din 22 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ DROBETA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.A.C/2ex/09.07.13
T.A. 01 Iulie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2574/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
