Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 4333/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR._/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: Ș. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul L. P.-S., în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție Județean O., împotriva sentinței nr. 710 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimatul pârât a depus întâmpinare, la data de 17.07.2013 prin Serviciul Registratură și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul pârât și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2012 pe rolul Tribunalului O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamantul L. P.-S. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean O., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție a Județului O. nr. 245/23.03.2012 ca fiind nelegală și netemeinică, precum și repunerea sa în situația anterioară emiterii dispoziției.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat în calitate de funcționar public cu statut special în cadrul IPJ O. și prin Dispoziția Sefului Inspectoratului de Poliție a Județului O. nr. 245/23.03.2012 i-a fost eliminat sporul de 25% pentru studii superioare, deoarece nu mai desfășura activitatea în aceleași condiții în care a primit acest spor.
La data de 10.04.2012 a formulat plângere prealabilă împotriva Dispoziției, răspunsul fiindu-i comunicat la data de 7 mai 2012 în sensul că nu mai desfășoară activitate în aceleași condiții .
Sporul de 25% a fost acordat în anul 2007, prin urmare, la data de 31.12.2009 acesta era inclus în salariu și sub niciun aspect nu poate face obiectul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, Anexei nr. 10 pct.3,7,9 din Ordinul MAI nr. S214/05.10.2011, în sensul că desfășoară activitatea în aceleași condiții, în cadrul aceluiași serviciu.
Conform art. 5 al. 1 din OUG nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010 personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009 își păstrează salariul, solda sau după caz indemnizația lunară de încadrare/brută avută la această dată fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a) La salariul/solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31.12.2009, se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/acestea prevăzute în Notele la anexele din Legea cadru nr. 330/2009 numai personalului care a beneficiat de acestea în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b) Sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31.12.2009 numai personalului care a beneficiat de acestea în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 330/2009.
Reclamantul a precizat că în anul 2010 și-a desfășurat activitatea în aceleași condiții ca la data de 31.12.2009. Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată în anul 2010, care a cuprins pe lângă alte sporuri și sporul de 25% pentru studii superioare, a fost introdusă în salariul de bază, conform art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile care, potrivit Legii cadru 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice cu modificările ulterioare făceau parte din salariul de bază, indemnizația de încadrare brută lunară respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora și a altor măsuri în domeniul bugetar cu modificările ulterioare.
A solicitat să se constate că, potrivit reglementărilor legale arătate, menținerea, reîncadrarea ori transferul unor categorii de personal din sectorul bugetar se face cu menținerea salariului avut anterior, ceea ce este valabil cu sporul de 25%, spor ce a fost inclus în salariu, întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții, respectiv în cadrul Serviciului de Ordine Publică, având aceleași atribuții prevăzute în fișa postului cu cele prevăzute în anul în care s-a făcut analiza pentru acordarea acestui spor, decizia de eliminare a sporului de 25% pentru studii superioare fiind nelegală și netemeinică, motive pentru care se impune anularea acesteia, cu repunerea în drepturile avute anterior dobândite legal.
S-au anexat cererii, următoarele documente: dispoziția Sefului IPJ O. nr. 245/23.03.2012, contestația adresată IPJ O. împotriva acestei dispoziții, răspunsul IPJ O. la contestația introdusă.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 285/2001, ale Legii nr. 330/2009, ale OUG nr. 1/25.01.2010.
La data de 24 august 2012 pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean O. a depus întâmpinare prin care a arătat că achiesează la pretențiile reclamantului indicând in acest sens dispozițiile legilor de salarizare nr. 330/2009 a OUG 1/2010 și a legii 285/2010.
Totodată, au arătat că suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată în luna octombrie 2010 agenților de poliție care beneficiau de sporul de 25 % pentru studii superioare a cuprins și cuantumul aferent acestui spor iar la nivelul anului 2011 suma compensatorie nu mai era identificabilă, deoarece cuantumul acesteia a fost inclus după operarea majorării de 15 % in salariul de bază din anul 2011.
Pe fond, s-a arătat că precizările Ministrului Administrației și Internelor transmise prin adresa nr. S/_/02.02.2010 în aplicarea Legii – cadru nr. 330/2009 și a OUG nr. 1/2010, dar și Ordinul MAI nr. S/255/2010 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I., prevăd obligativitatea ca, în situația în care drepturile salariale prevăzute sunt mai mici decât cele avute la 31.12.2009, să se acorde o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să compenseze respectiva diferență – pct.6.4.2. lit. B din Anexa nr. 10 la ordinul MAI nr. S/255/2010.
În acest context, s-a reținut faptul că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 4 din OUG nr. 1/2010, sporul de 25% pentru studii superioare nu a mai fost acordat ca atare agenților de poliție, salariile de bază nefiind recalculate în funcție de acesta, iar cuantumul aferent acestui drept de natură salarială – existent până la . Legii – cadru nr. 330/2009 – a făcut obiectul sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu, potrivit prevederilor legale arătate mai sus.
În anul 2011 salarizarea personalului Inspectoratului de Poliție Județean O. s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii – cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 personalului plătit din fonduri publice.
Suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată în luna octombrie 2010 agenților de poliție care beneficiau de sporul de 25% pentru studii superioare a cuprins și cuantumul aferent acestui spor, iar, la nivelul anului 2011, suma compensatorie nu mai era identificabilă, deoarece cuantumul acesteia a fost inclus după operarea majorării de 15%, în salariul de bază din anul 2011.
La data de 27 noiembrie 2012, reclamantul a completat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea dispoziției nr. 311/9.04.2012 emisă de IPJ O., având în vedere că prin această dispoziție s-a adus o modificare dispoziției nr. 245/23.03.2012 în sensul că prin această dispoziție s-a stabilit că eliminarea cuantumului sporului de 25% pentru studii superioare s-a eliminat începând cu data de 1.03.2012.
Prin sentința nr. 710 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată de reclamantul L. P.-S., reprezentat de Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa” Filiala O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean O..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului O. nr. 245 din 23.03.2012, începând cu data de 1.03.2011, agentului șef principal de poliție L. V. P. S., la Postul de Poliție Comunală Teslui i s-a eliminat cuantumul sporului de 25% pentru studii superioare deoarece nu-și mai desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin Dispoziția Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului O. nr. 311 din 9.04.2012 s-a revenit la Dispoziția Șefului IPJ O. nr. 245 din 23.03.2012, în sensul că începând cu data de 1.03.2012, agentului de poliție i s-a eliminat cuantumul sporului de 25%, revenirea menționată datorându-se faptului că în mod eronat a fost menționată data de 1.03.2011 în loc de 1.03.2012, cum era corect, această mențiune fiind explicit consemnată în respectiva dispoziție.
S-a constatat, așadar, că dispoziția care produce efecte juridice în ceea ce privește eliminarea sporului de 25% pentru studii superioare era dispoziția șefului IPJ O. nr. 245/23.03.2012, iar dispoziția nr. 311 din 9.04.2012 corectează doar eroarea materială strecurată în cuprinsul primei dispoziții referitoare la data de la care se elimină acest spor, fiind menționată ca dată corectă 1.03.2012, în loc de 1.03.2011.
Instanța nu a putut reține ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile legale privind achiesarea pârâtului la pretențiile reclamantului, întrucât această achiesare este contrazisă chiar de pârât în considerentele expuse în întâmpinare referitor la aplicarea legilor de salarizare pentru categoria de personal din sectorul bugetar din cadrul căreia face parte și reclamantul, în sensul că pentru anul 2010 a fost acordată o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu agenților de poliție care beneficiau de sporul de 25% pentru studii superioare, iar, la nivelul anului 2011, sumă compensatorie nu mai este identificabilă, deoarece cuantumul acesteia a fost inclus după operarea majorării de 15%, în salariul de bază din anul 2011.
Pe de altă parte, pârâtul a depus la dosar fișele postului pentru reclamant, aferente anilor 2009 și 2011 din care a rezultat schimbarea condițiilor de desfășurare a activității acestuia, aspect care justifica eliminarea sporului acordat. Astfel, în cursul anului 2011, reclamantul și-a schimbat locul de muncă, fiind mutat de la Biroul ordine Publică Rural din cadrul Poliției Municipiului Slatina la Postul de Poliție comunală Teslui, fiind evidentă schimbarea condițiilor de muncă și implicit a cerințelor postului.
S-a constatat, prin urmare, o contradicție în ceea ce privește poziția procesuală a pârâtului IPJ O., care, deși aparent a fost de acord cu pretențiile reclamantului, în fapt, în contestația administrativă formulată de reclamant a refuzat să revină asupra dispoziției nr. 245/23.03.2012 și, mai mult, a susținut că suma compensatorie nu mai era identificabilă pentru că a fost inclusă după operarea majorării de 15% în salariul de bază pentru anul 2011, ceea ce ar putea conduce la concluzia că drepturile bănești ce i se cuvin reclamantului nu au fost diminuate prin dispozițiile emise.
A fost de reținut și faptul că, potrivit legilor de salarizare, acordarea unui spor salarial se poate face în măsura în care acesta este prevăzut în mod expres, ori pentru sporul solicitat de reclamant nu exista prevedere în actualele reglementări privind salarizarea și, mai mult, această sumă a fost deja inclusă în salariile de bază, nemaiputând fi acordată și în mod separat.
În consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 710 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a declarat recurs reclamantul L. P.-S., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurentul reclamant L. P.-S. a susținut că instanța de fond a pronunțat o sentință eronată din următoarele considerente:
Nu a fost reținută achiesarea pârâtului intimat pentru motivul că „este contrazisă prin considerentele expuse în întâmpinare, în sensul că a fost acordată o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu în anul 2010, iar în anul 2011 suma compensatorie nu mai este identificabilă deoarece cuantumul acesteia a fost inclus în salariul de bază din anul 2011 după
operarea majorării de 15%”. Din această explicație nu rezultă sub nici o formă o contrazicere a pârâtului IPJ O., fiind doar o explicație sub forma unui istoric a drumului urmat de sporul solicitat. Achiesarea este fără echivoc, clară și certă. În situația în care partea adversă scrie negru pe alb, cu semnătura și ștampila conducerii Inspectoratului prin care recunoaște pretențiile subsemnatului, apare ca eronată încercarea instanței de fond de a nu o reține și de a încerca să o ignore.
Al doilea motiv reținut de instanța de fond în respingerea acțiunii este dat de faptul că „au fost schimbate condițiile de muncă”. Concluzia aceasta este exact inversă, în sensul că lucrează tot în aceleași condiții doar că are atribuții în plus decât atunci când primea sporul pentru studii superioare. A lucrat și lucrează în activitatea de poliție, fiind schimbat doar B.O.P. (Biroul Ordine Publică) Rural în Postul de Poliție Rurală Teslui. Pentru acest motiv au fost depuse fișele postului, pentru a dovedi că susținerea pârâtului I.P.J. O. de eliminare a sporului de 25% este neadevărată și nefondată de vreme ce execută activitate de Poliție Rurală și înainte de 23.03.2012 și după această dată.
Poziția procesuală a pârâtului IPJ O. nu a fost contradictorie, faptul că acesta „a refuzat să revină asupra dispoziției contestate” nu este un motiv pentru care instanța de fond să-și întemeieze hotărârea, mai ales că prin întâmpinare achiesează la acțiunea sa. În fața instanței pârâtul intimat a avut o poziție fără echivoc, aceasta fiind poziția oficială exprimată și susținută în cadrul procesual de la Tribunalul O..
S-a reținut în sentința recurată că „suma compensatorie nu mai este identificabilă deoarece cuantumul acesteia a fost inclus după operarea majorării în salariul de bază din anul 2011”. În această situație, apare firească întrebarea: cum a fost identificată suma în procent de 25% când a fost reținută, iar atunci când aceasta trebuie acordată, nu mai este identificabilă, paradox care nu poate fi reținut ca motivare de către instanța de fond.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 304 și 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât Inspectoratul de Poliție Județean O. a formulat în prezenta cauză întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității declarării recursului și a solicitat respingerea recursului ca tardiv și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Intimatul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316 raportat la art. 298 C.proc.civ., Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării recursului invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, excepție pe care o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C.proc.civ. „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”, acesta urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 C.proc.civ
În speță, în raport de data comunicării sentinței, 20.03.2013 potrivit dovezii de comunicare (fila 84 dosar fond), cererea de recurs a fost depusă de către recurentul reclamant în termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate (fila 2 dosar recurs).
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
În mod corect instanța de fond nu a reținut o achiesare a pârâtului din întâmpinare, atâta timp cât din conținutul întâmpinării rezultă clar că pârâtul nu a achiesat la pretențiile reclamantului, apărarea pârâtului fiind fundamentată pe dispozițiile legale care privesc salarizarea categoriilor de personal din sectorul bugetar din cadrul căruia face parte și reclamantul.
De asemenea, în cadrul contestației administrative, intimatul pârât a refuzat să revină asupra dispoziției contestate de recurentul reclamant, astfel că nu se poate aprecia că intimatul pârât este de acord cu pretențiile reclamantului, fiind nefondate criticile recurentului reclamant pe aceste aspecte.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de fond, în cursul anului 2011 recurentul reclamant a fost mutat de la Biroul de Ordine Publică Rural din cadrul Poliției Municipiului Slatina la Postul de Poliție comunală Teslui, astfel că recurentul nu și-a mai desfășurat activitatea în aceleași condiții, deoarece a intervenit mutarea de la structura unde i-a fost acordat sporul în cauză. Este nefondată astfel și critica recurentului referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a schimbării condițiilor de muncă.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 1/2010 sporul de 25% pentru studii superioare nu a mai fost acordat agenților de poliție, salariile de bază nefiind recalculate în funcție de acestea, iar cuantumul aferent acestui drept de natură salarială, existent până la . Legii-cadru nr. 330/2009 a făcut obiectul sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar „În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.
Instanța de fond a reținut corect că acordarea unui spor salarial se poate face în măsura în care acesta este prevăzut în mod expres în legile de salarizare, ori pentru sporul solicitat de reclamant nu există prevedere în reglementările actuale privind salarizarea.
Modificarea salarială operată de intimatul pârât, prin dispoziția contestată, este legală, întrucât modifică salariul recurentului reclamantului în sensul dispozițiilor legale privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Dispoziția de modificare a salariului contestată în prezenta cauză, în sensul reducerii, prin înlăturarea cuantumului sporului de 25% pentru studii superioare, a urmărit restabilirea legalității, prin excluderea din conținutul salariului a sporului și s-a emis în temeiul Legii nr. 285/2010 și Legii nr. 283/2011.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
În recunoașterea suveranității statelor membre, jurisprudența CEDO consacră o marjă largă de apreciere a statului, asupra oportunității și intensității politicilor sale în domeniul salarizării (cauza Wieczorek vs Polonia, hotărârea din 8 decembrie 2009), cu consecința imposibilității reținerii unei ingerințe de tipul privării de proprietate, reglementată în teza a doua din art. 1 Protocolul Adițional nr. 1 CEDO, rezultată din scăderea cuantumului salariului.
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 art. 3041 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant L. P.-S., în contradictoriu cu intimatul pârât Inspectoratul de Poliție Județean O., împotriva sentinței nr. 710 din data de 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 septembrie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red. jud: L.M. D.
Tehnored. M.O./2 ex./13.09.2013
Jud. fond: M. P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3217/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
