Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 6067/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: Ș. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții P. I., D. T. R., B. V. M. și D. PERICLI prin reprezentant legal S. din Administrația Publică O. „Consilium” în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. CARACAL și P. M. CARACAL împotriva sentinței nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic D. R. pentru recurenții reclamanți și consilier juridic B. G. pentru intimații pârâți C. L. Caracal și P. M. Caracal.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că intimații pârâți au depus întâmpinări la data de 05.09.2013 prin Serviciul Registratură, cu exemplare pentru comunicare, după care:
Reprezentanții părților depun dovezile calității de reprezentant și învederează, la interpelarea instanței, că nu mai au cereri de formulat.
Instanța comunică reprezentantului reclamanților copie de pe întâmpinările formulate de intimații pârâți, acesta arătând că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic D. R., pentru recurenții reclamanți P. I., D. T. R., B. V. M. și D. Pericli, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și anularea hotărârii C. L. Caracal nr. 31/06.08.2012.
Solicită, de asemenea, să se respingă apărările formulate de intimatul pârât P. M. Caracal prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, întrucât, prin sentința recurată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins cererea față de acesta.
Apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât, în exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții prin care asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local, inclusiv a celei contestate.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale privind obligația de transparență, respectiv de informare și de supunere a dezbaterii publice a proiectului de act normativ și învederează că la dosarul cauzei au depus practică judiciară în susținerea acțiunii, respectiv în demonstrarea faptului că hotărârea Consiliului L. nr. 31/06.08.2012 este un act administrativ cu caracter individual, având în vedere faptul că acesta produce efecte față de un grup de persoane determinat.
Măsura dispusă este nelegală, deoarece numărul de salariați rămași să continue activitatea în administrația municipiului Caracal a devenit de 136, deci cu mult sub minimul prevăzut de lege.
Cu privire la cadrul procesual, învederează faptul că au fost citate toate persoanele, fiind respectat astfel cadrul procesual.
Consilier juridic B. G., pentru intimații pârâți C. L. Caracal și P. M. Caracal, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. Caracal și s-a respins cererea față de acesta.
S-a respins cererea de anulare a HCL nr. 31/06.08.2012 formulată de reclamantul S. din Administrația Publică O. "Consilium", în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat P. I., D. T. R., B. V. M., D. Pericli și Turlica A. S., în contradictoriu cu C. L. Caracal și P. M. Caracal, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale, a constatat că excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Primarului M. Caracal este întemeiată, acesta nefiind emitentul actului contestat, neavând atribuții în acest sens, acesta fiind adoptat de către C. L. al M. Caracal, astfel că, a admis excepția și a respins cererea față de acesta.
În ceea ce privește cererea de anulare a HCL nr. 31/06.08.2012, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Prin HCL nr. 31/06.08.2012, a fost aprobată organigrama și statul de funcții ale Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal și Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al M. Caracal conform anexelor nr. 1 și nr. 2 ce fac parte integrantă din hotărâre, aprobându-se și Regulamentul de Organizare și Funcționare al Serviciului Public Comunitar L. de Evidență a Persoanelor al M. Caracal, conform anexei nr. 3, ținându-se cont de raportul nr. 9249/03.08.2012 privind propunerea aprobării organigramei și statului de funcții, de adresa_/21.11.2012 a Instituției Prefectului Județului O. privind comunicarea numărului de posturi stabilit în funcție de numărul de locuitori la 01.01.2011, și de prevederile Ordinului comun al Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Finanțelor Publice nr. 234-2698/03.11.2011 privind revizuirea mediei numărului de locuitori prevăzute în tabelul 2 din anexa la OUG nr. 63/2010.
Această hotărâre a fost adoptată după obținerea avizului Agenției Națională a Funcționarilor Publici nr._/02.08.2012 și a avizului Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazei de Date nr._/02.08.2012, ținându-se cont și de dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 și de asemenea de HG nr. 1204/2004 privind aprobarea Metodologiei privind criteriile de dimensionare a numărului de funcții din aparatul serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și de dispozițiile Legii nr. 13/2011 privind aprobarea OUG nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 173/2006 privind finanțele publice locale, în conformitate cu care autoritățile administrației publice locale stabilesc numărul de posturi din cadrul Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal și Serviciului Public Comunitar L. de Evidență a Persoanelor, ca instituții publice locale înființate prin hotărâri de consiliu.
Reclamanții au criticat această hotărâre a Consiliului L. Caracal pentru nerespectarea obligației de transparență, respectiv de informare și de supunere a dezbaterii publice a proiectului de act normativ, invocând în acest sens, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003, care are următorul conținut:
„Art. 6 - (1) În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administrației publice are obligația să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații.
(2) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ va fi adus la cunoștință publicului, în condițiile alin. (1), cu cel puțin 30 de zile înainte de supunerea spre analiză, avizare și adoptare de către autoritățile publice. Anunțul va cuprinde o notă de fundamentare, o expunere de motive sau, după caz, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.
(3) Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanță asupra mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate, în termenul prevăzut la alin. (2).
(4) La publicarea anunțului autoritatea administrației publice va stabili o perioadă de cel puțin 10 zile pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice.
(5) Conducătorul autorității publice va desemna o persoană din cadrul instituției, responsabilă pentru relația cu societatea civilă, care să primească propunerile, sugestiile și opiniile persoanelor interesate cu privire la proiectul de act normativ propus.
(6) Proiectul de act normativ se transmite spre analiză și avizare autorităților publice interesate numai după definitivare, pe baza observațiilor și propunerilor formulate potrivit alin. (4).
(7) Autoritatea publică în cauză este obligată să decidă organizarea unei întâlniri în care să se dezbată public proiectul de act normativ, dacă acest lucru a fost cerut în scris de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate publică.
(8) În toate cazurile în care se organizează dezbateri publice, acestea trebuie să se desfășoare în cel mult 10 zile de la publicarea datei și locului unde urmează să fie organizate. Autoritatea publică în cauză trebuie să analizeze toate recomandările referitoare la proiectul de act normativ în discuție.
(9) În cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare”.
Art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
D. conținutul textelor legale anterior menționate a rezultat faptul că autoritățile publice emit acte administrative cu caracter individual sau acte administrative cu caracter normativ și că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 se referă la acte administrative cu caracter normativ.
HCL nr. 31/06.08.2012, fiind un act administrativ prin care se stabilește organigrama și statul de funcții ale Aparatului de Specialitate al Primarului M. Caracal și Serviciului Public Comunitar L. de Evidență a Persoanelor, era evident un act administrativ cu caracter individual, întrucât acesta produce efecte față de un grup de persoane determinat, respectiv personalul încadrat în cadrul acestora, neavând un caracter normativ întrucât nu produce efecte erga omnes.
Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu, formulate la modul abstract și destinate unui număr nedeterminat de persoane așa încât nu au putut fi reținute susținerile reclamanților referitoare la caracterul de act normativ al hotărârii prin care s-a aprobat organigrama și statul de funcții, câtă vreme actul administrativ respectiv producea efecte numai față de membrii acestor servicii.
Având în vedere aceste considerente și constatându-se că HCL nr. 31/2012 avea caracterul unui act administrativ individual, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenta în actul decizional, nu au fost aplicabile în speță, actul fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale, acesta fiind supus și controlului de legalitate al Instituției Prefectului Județului O. și fiind avizată și de către A.N.F.P.
În ceea ce privește criticile referitoare la netemeinicia hotărârii contestate, s-a constatat că nici acestea nu erau întemeiate, neputând fi reținute susținerile reclamanților referitoare la aspectul cantitativ (măsura afectând peste 40% din salariați) aspectul funcțional măsura fiind insuficient justificată și aspectul procedural (neorganizarea de dezbateri anterior adoptării hotărârii) câtă vreme măsurile adoptate de reorganizare și reducerea unor posturi au fost justificate de insuficiența fondurilor de salarizare, de restrângerea cheltuielilor cu salarizarea și de încadrarea în fondurile alocate, precum și în numărul maxim de posturi comunicat de Instituția Prefectului O..
Dimensionarea statului de funcții este atributul fiecărei instituții în parte, în raport de dispozițiile legale referitoare la numărul de posturi și încadrarea în cheltuieli, instanța de judecată neputând interveni în aprecierea asupra oportunității emiterii unui astfel de act administrativ, singură instituția în cauză fiind abilitată în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, s-a respins cererea reclamanților privind anularea HCL nr. 31/06.08.2012, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ au declarat recurs reclamanții P. I., D. T. R., B. V. M. și D. Pericli, prin reprezentant legal S. din Administrația Publică O. „Consilium”.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au susținut că următoarele aspecte: „În urma adoptării HCL contestate și ca efect al acesteia, P. Mun. Caracal a efectuat o concediere colectivă pentru un număr de 91 salariați (14 funcționari publici, 77 personal contractual) dintr-un număr total de 227 salariați funcționari publici și personal contractual care își desfășurau la acel moment activitatea în Aparatul de specialitate al Primarului mun. Caracal și în instituțiile subordonate Consiliului L. al Mun. Caracal.
D. punct de vedere cantitativ, măsura a fost drastică, afectând peste 40 % din numărul total de salariați ai instituției, cu impact major pe necesitatea satisfacerii în bune condiții a interesului public, buna funcționare a instituțiilor și serviciilor publice și drepturile și interesele legitime ale salariaților pe care îi reprezentăm.
Măsura este nelegală, deoarece numărul de salariați rămași să continue activitatea în administrația municipiului Caracal, rezultat din diferența dintre numărul de salariați existent și numărul de salariați disponibilizați a devenit 136, cu mult sub minimul prevăzut de lege (OUG nr. 63 / 2010, Tab. 1.3., poz. 2 din Anexă prevede numărul minim 171, maxim 349).
Sub aspectul oportunității, măsură nu a apărut ca suficient justificată, dat fiind contextul general social și economic, care nu s-a modificat esențial, numărul populației municipiului nu a scăzut drastic, teritoriul administrativ deservit nu s-a modificat, cantitatea de servicii publice în nici un caz nu a scăzut, din contra, în timp ce calitatea acestora ar fi trebuit să crească, spre satisfacerea normală a interesului public.
În plan procedural, propunerea de modificare a organigramei și a statului de funcții pentru aparatul de specialitate al primarului și instituțiile subordonate se face în exclusivitate de primar, în condițiile Legii administrației publice locale, care nu a organizat nicio dezbatere cu organizația noastră, reprezentativă la nivel de unitate, cu care exista încheiat atât acord colectiv cât și contract colectiv de muncă la acest nivel.
Prin sentința pe care o recurăm, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, din motivele mai jos arătate, impunându-se casarea și rejudecarea cauzei.
I. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului mun. Caracal, pe
care instanța de fond a admis-o ca neîntemeiată, arătăm că această soluție este nelegală și netemeinică din motive de opozabilitate, în condițiile art. 68 alin.1 rap. la art. 61 alin.2 din Legea administrației publice locale nr. 215 / 2001, rep., în exercitarea atribuțiilor sale primarul emițând dispoziții prin care asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local, inclusiv a celei contestate.
II. În ceea ce privește cererea de anulare a HCL nr. 31 / 06.08.2012, instanța s-a aflat într-o majoră eroare de interpretare care a condus-o la soluția greșită a respingerii cererii.
A citat cu ghilimele instanța de fond nu mai puțin de 9 paragrafe ale art. 6 din legea transparenței decizionale în administrația publică, însă fără a le decripta sau raporta nicicum.
Același tratament l-a aplicat și art. 2 alin.1 lit. „c" din Legea contenciosului administrativ, de unde a citat definiția generală a actului administrativ.
Eroarea judecătorului a constat tocmai în înțelegerea și interpretarea noțiunii de caracter individual sau normativ, de unde a apărut concluzia greșită care a condus la respingerea acțiunii „Fiind un act administrativ prin care se stabilește organigrama și statul de funcții (...), % este evident un act administrativ cu caracter individual, întrucât acesta produce efecte față de un grup de persoane determinat, respectiv personalul încadrat în cadrul acestora, neavând un caracter normativ întrucât nu produce efecte «erga omnes»".
Mai arată judecătorul că actul administrativ normativ cuprinde reglementări „de principiu", formulate „la modul abstract" și destinate unui număr nedeterminat de persoane, opinând astfel ca și concluzie că „nu pot fi reținute susținerile reclamanților referitoare la caracterul de act normativ al hotărârii prin care s-a aprobat organigrama și statul de funcții, câtă vreme actul administrativ respectiv produce efecte numai față de membrii acestor servicii”.
Toată această motivație are menirea imediată de a justifica eludarea prevederilor referitoare la obligația de transparență decizională.
Actul administrativ individual este o manifestare de voință care produce efecte juridice cu privire la persoane determinate, adică nominalizate sau, într-o formulă mai explicită, care creează, modifică sau desființează drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate" (a se vedea T. Drăganu, Introducere în teoria și practica statului de j drept, Editura Dacia, Cluj-N., 1992, pag. 145).
Per-a-contraho, dacă mai întâi (dinainte) ar fi fost determinate anumite persoane (așadar, stabilite, determinate, nominalizate) pentru care, în speță, să se desființeze (stingă) drepturile și obligațiile (raporturile juridice de muncă sau de serviciu, după caz) într-o atare situație se poate vorbi de un caracter „individual" al unui act administrativ.
Disponibilizarea reclamanților s-a făcut prin determinarea acestor persoane ulterior adoptării actului administrativ, ceea ce contrazice teoria judecătorului de la fond.
Abia dispozițiile primarului prin care reclamanților li s-au încetat raporturile juridice de muncă sau de serviciu, după caz, au avut caracter individual, adresându-se în mod individual persoanelor cărora li s-au întocmit aceste acte.
În speță, obiectul juridic al actului contestat a fost aprobarea organigramei și statului de funcții ale instituției - aparatul de specialitate al primarului și serviciul public local de evidență a persoanelor.
Crearea, modificarea sau - în speță - desființarea unor drepturi și obligații ale unor persoane dinainte determinate s-au realizat prin actele de disponibilizare individuală date în aplicarea actului normativ contestat.
Actul administrativ prin care se dispune cu privire la organigrama și statul de funcții al unei instituții, cuprinde tocmai reglementări de principiu, formulate în abstract, destinate unui număr determinat de posturi, însă nedeterminat de persoane, care nu sunt nominalizate.
O abordare deosebit de atentă merită această sintagmă „număr nedeterminat", în cazul actului cu caracter normativ, aplicat pe situația în speță - organigrama și statul de funcții. Este adevărat că aceste două acte care se aprobă prin HCL prevăd un număr determinat de posturi, însă efectele aplicării actului administrativ se aplică pe un număr de persoane nedeterminat, acest număr nefiind obligatoriu rezultatul diferenței dintre efectivul total și numărul de posturi aprobate, în cauză putând interveni și alte motive de încetare a raportului juridic dintre părți.
Situația creării, modificării sau desființării unor drepturi și obligații ale unor persoane determinate apare așa cum am arătat ulterior adoptării HCL contestate, și anume la momentul emiterii actelor de dispoziție ale unei alte autorități publice locale - P. - prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale unor persoane determinate, între care și reclamanții, în mod individual. Legalitatea și temeinicia acestor acte cu caracter individual face obiectul "unor spețe distincte, pe rolul instanțelor competente de conflicte de muncă și contencios.
Actul administrativ contestat - HCL - a fost denumit de intimată și de instanța de fond ,act cu caracter individual", doar spre a se eschiva intimata înaintea instanței de încălcarea Legii privind transparența decizională în administrația publică și în consecință să scape de î sancțiunea anulării actului astfel adoptat.
În concluzie, actul contestat are, fără nicio îndoială, caracter normativ, iar în situația adoptării sale autoritățile locale intimate aveau obligația respectării prevederilor Legii nr. 52 / 2003.
În acest sens, invocăm ca practică Decizia nr. 1887/2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal la 12 octombrie 2010, pe care o atașăm în extras, potrivit căreia „atunci când se stabilește componența organigramei unei instituții, o astfel de hotărâre nu are caracter individual, astfel cum a reținut instanța de fond, precum și faptul că „actul administrativ normativ este emis de consiliul local în baza dispozițiilor legale, prin care se adoptă organigrama, numărul de personal și statul de funcții al aparatului propriu al primarului, reglementând o activitate de interes local.
Atașat mai depunem: extras de pe site-ul oficial al M. lași - secțiunea „Hotărâri ale CLM Iași cu caracter normativ" - unde apar HCL referitoare la reorganizarea aparatului de specialitate al primarului municipiului, dar și HCL referitoare la aprobarea Organigramei și Statului de funcții ale unor instituții subordonate CLM; HCL nr. 7/2012 adoptată de C. L. al orașului Băile Govora, privind aprobarea Organigramei, a Statului de funcții și a numărului de personal, în care se menționează expres îndeplinirea procedurilor prev. de Legea nr. 52 / 2003 cu privire la aprobarea actelor „cu caracter normativ”.
D. aceste acte rezultă indubitabil, atât din practica instanțelor de judecată - Curtea de Apel, cât și din practica administrativă - primării de municipii și orașe - că HCL prin care se aprobă organigrama și statul de funcții au caracter normativ incontestabil, iar legea privind transparența decizională se aplică.
Nerespectarea în speță a procedurii obligatorii prevăzute de lege pentru adoptarea actului administrativ contestat în regim de putere publică constituie conduce la concluzia nelegalitătii HCL contestate.
Ne menținem motivele de critică a netemeiniciei măsurii adoptate prin HCL contestată, întocmai cum le-am formulat prin cererea de chemare în judecată și răspunsul la întâmpinare.
Aceste motive demonstrează exact contrariul celor susținute de instanța de fond în motivarea sentinței.
Am arătat că demersul intimatelor este netemeinic, survenind doar ca efect al schimbării puterii politice la mijlocul anului 2012. Bugetul instituției a permis în toți anii anteriori plata salariilor fără probleme. Impozitele și taxele locale nu au scăzut în 2012. Datoria publică a localității nu a crescut în 2012. Nu există un audit financiar care să ateste dificultăți financiare începând cu mijlocul anului 2012. Intimata nu a făcut vorbire despre vreun motiv real și obiectiv care să-i fi justificat măsura adoptată a concedierii colective prin actul administrativ contestat.
În aceste condiții, instanța de fond acceptă la grămadă „motivele" care ar justifica adoptarea HCL contestate: insuficiența fondurilor de salarizare, restrângerea cheltuielilor cu salarizarea, încadrarea în fondurile alocate, numărul maxim de posturi comunicat de Instituția Prefectului O..
O astfel de „motivare" este inacceptabilă, deoarece încalcă însăși rațiunea de a fi a administrației publice locale, care are prin lege aprobate fondurile de salarizare, astfel că nu putem vorbi de „insuficiența fondurilor".
Potrivit Legii finanțelor publice locale nr. 273 / 2006, cu modif. și compl. uit., art. 49 " alin. (8)-(9), pe parcursul execuției bugetare, ordonatorii de credite asigură în totalitate (cheltuielile secțiunilor de funcționare ale bugetelor respective, autoritățile publice locale putând să prevadă și să aprobe vărsăminte suplimentare pentru secțiunea de dezvoltare numai dacă au asigurate, integral venituri programate necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare - prevăzute și detaliate în lege ia art. 2 alin. (3), între care cheltuielile de personal ocupă prima poziție.
Restrângerea cheltuielilor cu salarizarea nu se poate face decât între limitele prevăzute de lege - în speță între un maxim de 349 angajați și un minim de 171, nicidecum sub acest minim. Reducerea sub valoarea minimă se poate dispune numai prin abuz de putere, cu încălcarea legii.
Tocmai aici judecătorul a omis să analizeze cel mai important aspect invocat de noi - faptul că HCL contestată încalcă OUG nr. 63 / 2010, prin coborârea la nivelul a 136 de posturi.
Judecătorul avea obligația de a juca un rol activ în cercetarea speței deduse judecății, și nu de a transpune ca atare în sentință motivațiile lipsite de substanță ale intimatelor.
În raport de argumentele mai sus invocate, apreciem că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.”
Recurenții au solicitat, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ., casarea și rejudecarea pricinii, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și anulării HCL mun. Caracal nr. 31 din 06.08.2012.
Intimații pârâți consiliul L. Caracal și P. M. Caracalau depus la dosarul cauzei întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 312 alin. 1 - 5 Cod procedură civilă recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată, în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, cauza trimițându-se spre rejudecare, instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În speță, aceste dispoziții legale sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care instanța de fond a pronunțat hotărârea supusă recursului realizând o analiză incompletă și minimală a susținerilor și apărărilor părților, încălcând astfel dispozițiile art. 129 cod procedură civilă.
Curtea observă că recurenții reclamanți, deși au invocat în apărare la instanța de fond, prin acțiunile formulate, cât și prin notele scrise, precum și în concluziile scrise, aspecte referitoare la nelegalitatea reorganizării aparatului de specialitate al Primarului, prin prisma încălcării dispozițiilor OUG nr. 63 / 2010, prin coborârea la nivelul a 136 de posturi sub nivelul minim de 171 de posturi, instanța de fond nu a făcut referire la acestea și nici nu le-a înlăturat prin motivare.
Referitor la apărările formulate de pârâți și reiterate în motivele de recurs, Curtea observă că instanța de fond nu face vorbire în conținutul considerentelor sentinței, nepronunțându-se în nici un fel asupra apărărilor formulate, în acest fel lipsind practic pe reclamanți de dreptul lor de acces la instanță.
Cum prima instanță nu a analizat aspectele invocate de recurenții reclamanții, instanța de recurs nu poate exercita un control judiciar complet al cauzei deduse judecății.
Procesul civil român este guvernat de principii reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Curtea reține că pentru soluționarea cauzei era necesar ca instanța de fond să aibă în vedere toate susținerile părților, atât pe cele formulate de reclamanți, precum și împrejurările invocate de pârât care ar putea avea consecințe asupra soluționării cauzei.
Rolul instanței de control judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la situații de fapt și de drept rezultate din probatoriul administrat și de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluții își găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind desigur de la criticile avute în vedere atunci când s-a exercitat această cale extraordinară de atac a recursului.
Textul art. 261 pct. 5 C.proc.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
D. considerentele hotărârii instanței de fond se observă că analiza efectuată de către aceasta s-a întemeiat în mod exclusiv pe apărările pârâtei, fără a verifica susținerile reclamanților formulate prin acțiuni și pe parcursul judecării cauzei prin notele scrise, ignorând dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ..
În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea nr. 4 din 28.04.2005, în cauza Albina contra României, publicată în M. Of. nr. 1049/25.11.2005, Cauza Vlasia G. V. contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
Sub acest aspect, în cauza dedusă judecății, Curtea constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor și argumentelor invocate de pârâți, ci, așa cum se constată din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, acestea reprezintă în fapt o preluare a susținerilor pârâtului.
Procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar și a dispozițiilor legale care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Aspectele evidențiate de reclamanți, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei și pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare, trebuiau clarificate de instanța de fond, neputând fi analizate direct în recurs, pentru că acestea țin de fondul cauzei deduse judecății care nu a fost analizat, nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar, motive pentru care hotărârea recurată este casabilă.
În raport de aceste motive, la care se adaugă și necesitatea de a nu priva părțile de un grad de jurisdicție și de a le asigura o protecție reală a dreptului la un proces echitabil așa cum este consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., va admite recursurile, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prilej cu care vor fi analizate toate susținerile și apărările părților.
Instanța de rejudecare urmează să arate în concret motivele de fapt și de drept pe care va înțelege să-și fundamenteze soluția la care se va opri, să își însușească sau să înlăture motivat susțineri sau apărări formulate de părți la instanța de fond, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți reclamanții P. I., D. T. R., B. V. M. și D. PERICLI prin reprezentant legal S. din Administrația Publică O. „Consilium” în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. CARACAL și P. M. CARACAL împotriva sentinței nr. 1372 din 16 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 septembrie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red. jud. C. I.
Tehnored. M.O./ 2 ex./.03.10.2013
Jud.fond: T. S.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 9538/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 3217/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
