Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Hotărâre din 26-03-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2025/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3273/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul I.P.J. G. împotriva sentinței nr. 5834 din data de 23 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul G. - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. și intimatul pârât C. V. SALVADOR ȘEFUL I.P.J. G., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic Î. N. pentru recurentul pârât I.P. J. G. și intimatul reclamant P. C. personal lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că recursul este declarat și motivat în termenul de legal, recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar intimatul pârât P. C. a depus întâmpinare, după care:
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării către reprezentantul recurentului pârât, consilier juridic Î. N., care a solicitat a se lăsa cauza la a doua strigare pentru a o putea observa.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns consilier juridic Î. N. pentru recurentul pârât I.P. J. G. și intimatul reclamant P. C. personal lipsind celelalte părți.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic Î. N., pentru recurentul pârât I.P. J. G., a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, iar pe fond să respingeți acțiunea reclamantului și să mențineți ca temeinică și legală Dispoziția șefului IPJ G. nr. S/_/06.10.2011.
A susținut că, în mod eronat instanța de fond a reținut că IPJ G. a refuzat să-și exprime acordul cu privire la mutarea reclamantului la IPJ V., având în vedere că toate documentele au ajuns la IPJ G. după data la care dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu și-a produs efecte, respectiv. 28.12.2011, dată la care a reclamantul nu se mai afla în incapacitate temporară de muncă.
În consecință, după data de 28.12.2011, IPJ G. nu-și mai putea da acordul pentru mutarea unei persoane care nu mai avea calitatea de polițist, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu.
Intimatul reclamant P. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința nr. 5834 din data de 23 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul G. - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C., cu domiciliu în Oraș Tismana, . în contradictoriu cu pârâții IPJ G. și C. V. Salvador Șeful I.P.J. G., cu sediul în Tg-J., ., județul G..
A fost anulată dispoziția nr. S/_/06.10.2011, emisă de IPJ G. și constată nulitatea actelor ce au stat la baza emiterii dispoziției.
A fost obligat IPJ G. să emită o dispoziție prin care reclamantul să fie repus în funcția publică deținută anterior emiterii dispoziției nr. S/_/06.10.2011, emisă de IPJ G..
A fost obligat IPJ G. la plata către reclamant a drepturilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul ca salariat de la data eliberării din funcție și până la integrarea efectivă.
A fost respinsă acțiunea reclamantului formulată împotriva Șefului I.P.J. G.. S-a respins capătul de cererea privind daunele morale.
A fost obligat IPJ G. la plata către reclamant a 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01 martie 2012, sub nr._, reclamantul P. C. a chemat în judecată pârâții I.P.J. G. și C. V. Salvador Șeful I.P.J. G., solicitând instanței ca, în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 să se anuleze actul administrativ (dispoziția nr. S/_/06.10.2010), emis de I.P.J. G. prin care s-a dispus, în mod cu totul nelegal, încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului și activitatea începând cu data de 07.10.2011; Obligarea I.P.J. G., în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 să emită o nouă dispoziție de repunere a reclamantului în situația anterioară, în sensul reintegrării pe funcția publică deținută anterior; în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 să se constate nulitatea tuturor actelor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat; obligarea I.P.J. G. la plata drepturilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat de la data eliberării din funcție și până la integrarea efectivă; Obligarea I.P.J. G. în solidar cu Șeful I.P.J. G., C. V. SALVADOR, la plata de daune morale în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a solicit obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi prilejuite cu soluționarea prezentei cauze.
Prin Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului aflat în concediul medical, emisă de autoritatea pârâtă I.P.J. G., s-a menționat că, respectiva dispoziție va produce efecte juridice atunci când reclamantul nu se va mai află în incapacitate temporară de muncă .
Din probele aflate la dosarul cauzei se reține că la emiterea Dispoziției nr. S/_/06.10.2011 de către autoritatea pârâtă I.P.J. G. nu au fost îndeplinite condițiile legale impuse de art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 și, art. 120 alin. (1) litera a) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, întrucât punerea la dispoziția unității a reclamantului nu a fost temeinic justificată.
Nu există nici o dovadă că autoritatea pârâtă I.P.J. G. a depus diligențele necesare și suficiente în verificarea stării de fapt ce da posibilitatea ocupării de către reclamant a unei funcții în cadrul I.P.J. G. sau altor I.P.J. din cadrul IGPR .
Punerea la dispoziție este o măsură temporară ( 6 luni ), în cauză fiind pe durata a 3 luni, în timpul căreia autoritatea pârâtă I.P.J. G. trebuia să identifice un post corespunzător reclamantului.
Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 a I.P.J. G. de încetare a raporturilor de serviciu, contestată de reclamant, poate fi considerată că nu a fost emisă în executarea legii, respectiv art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului și art. 120 alin. (1) litera a) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004.
Reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, de vreme ce în termenul de 3 luni și până ași produce efecte dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu, prin diligența personală a căutat și găsit posibilitatea mutării la IPJ V., mutare acceptată de IPJ V..
Posibilitatea reclamantului să ocupe o funcție echivalentă cu cea deținută la autoritatea pârâtă I.P.J. G., prin acordul său, nu a putut fi finalizată, cu poate că a fost demarată ca posibilitate sigură în data de 14.12.2012 .
S-a considerat că măsura punerii la dispoziție a reclamantului nu a mai fost proporțională cu acea cauză ce a determinat-o, anume cu "reorganizarea" structurii din care făcea parte reclamantul în cadrul IPJ G., și cu imposibilitatea oferirii de către IPJ G. a unei funcții corespunzătoare vacante.
Autoritatea pârâtă I.P.J. G., cu referire la reclamant, prin măsura punerii la dispoziție și prin Dispoziția nr. S /_/06.10.2011 a dat dovadă evidentă de depășirea proporționalității și echilibrului nuanțat în modalitatea explicită de normele ce statuează "reorganizarea" structurii din care făcea parte reclamantul în cadrul IPJ G.
Punerea reclamantului la dispoziție, urmată de Dispoziția nr. S /_/06.10.2011 a autorității pârâte I.P.J. G., nu s-au făcut cu respectarea procedurii instituite atât de cadrul legal general, respectiv art. 4 din O.U.G. nr. 1/2009, cât și de cel special, art. 22 din Legea nr. 360/2002, precum și a reglementărilor normative interne în vigoare, art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004, privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I. .
Dispozițiile respective legale vizează măsura punerii la dispoziția unității, ca o măsură ce poate fi dispusă numai în situația în care, în urma reorganizării, nu exista posibilitatea numirii într-o funcție similară.
În acest sens, autoritatea emitentă a actului administrativ vătămător pentru reclamant, nu a verificat posibilitatea de a fi încadrat reclamantul într-o funcție similară și nu a intrat în rezonanță cu inițiativa finalizată chiar de reclamant de a se muta la IPJ V., stare de fapt dovedită de reclamant prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei .
Atitudinea nelegală a conducerii autorității pârâte I.P.J G. a determinat reclamantul, ca într-o manieră personală, să inițieze demersuri pentru mutarea în cadrul IPJ V., demersuri personale chiar finalizate la IPJ V..
Reclamantul la data de 14.12.2011 a depus la autoritatea pârâtă ( fila 13 de la dosarul cauzei ) un raport „ privind solicitarea de mutare la IPJ V.”, după ce primise acordul IPJ V. .
Autoritatea pârâtă I.P.J G. a dovedit totală pasivitate cu referire la această solicitare a reclamantului de mutare la IPJ V., solicitare efectuată în perioada de suspendare a efectelor Dispoziției nr. S/_/06.10.2011 emisă de I.P.J. G., până la data de 28.12. 2011, astfel că dispozițiile legale aplicabile cauzei reclamantului au fost încălcate de autoritatea pârâtă I.P.J. G. și sub acest aspect al obligației ( legale ) de mijloace .
Prin faptul că autoritatea pârâtă nu a aprobat în timp util solicitarea reclamantului din data de 14.12.2011, referitoare la mutare în cadrul IPJ V. , s-a încălcat de autoritatea pârâtă I.P.J. G. dreptul reclamantului de a fi numit într-o funcție similară celei pe care o avea, fiind încălcat dreptul reclamantului legat de stabilitatea în funcție, afectând însuși dreptul la muncă al reclamantului conform specializării sale .
Atitudinea nelegală a conducerii I.P.J G. a determinat reclamantul ca prin mijloace personale, mijloace infinit mai mici ca posibilitate personal să inițieze demersuri pentru mutarea în cadrul IPJ V., demersuri finalizate la IPJ V..
Susținerile autorității I.P.J G. referitoare la acordul mutării reclamantului la IPJ V., dovedesc totala pasivitatea a I.P.J G. cu referire la demersurile personale ale reclamantului în acest sens, astfel că punerea reclamantului la dispoziția I.P.J G. poate fi considerată că s-a făcut cu nerespectarea legii, ce guvernează respectiva instituție, precum și cu nerespectarea noțiunii de restructurare a activității în cadrul I.P.J G..
Considerentele expuse, referitor la faptul că I.P.J G. nu a respectat normele legale în vigoare la emiterea Dispoziției nr. S/_/06.10.2011, contestată de reclamant, sunt susținute de dispozițiile aplicabile în cauză, după cum urmează.
Potrivit art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului, polițiștii pot fi puși la dispoziția unității în situații temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului.
De asemenea, art. 120 alin. (1) litera a) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 300/2004, prevede că polițiștii pot fi puși la dispoziția unității când, în urma reorganizării, nu există posibilitatea numirii într-o funcție similară.
Față de conținutul normelor legale mai sus redate, tribunalul constată că este fără putere de tăgadă faptul că, modificarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor prin punerea la dispoziția unității, ca efect al reorganizării unității, se poate realiza, în situații temeinic justificate și numai în situația inexistenței posibilității de numire a acestora într-o funcție similară celei ocupate anterior, fiind vorba de un drept al polițistului de a fi numit într-o astfel de funcție și nu de o vocație cum în mod greșit a considerat autoritatea pârâtă I.P.J G..
În condițiile în care este de domeniul evidenței că o măsură de reorganizare a unei instituții se circumscrie noțiunii de situație temeinic justificată prevăzută de art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, singura problemă supusă analizei instanței vizează respectarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 300/2004, la emiterea actului administrativ contestat Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 a I.P.J G. .
Prin urmare, problema care se impune instanței să fie elucidată, pentru a fi analizat raportul juridic litigios dedus judecății în cauză, este aceea dacă la data emiterii Dispoziției nr. S/_/06.10.2011 a I.P.J G., prin care s-a dispus, ca urmare a desființării funcției / postului reclamantului, punerea reclamantului la dispoziția I.P.J G., exista posibilitatea numirii acestuia într-o funcție în cadrul I.P.J G. sau din cadrul I. G. al Poliției Române.
Întrucât în cuprinsul Ordinului nr. 300/2004 nu este definită noțiunea de funcție ( post ) similară, care nu trebuie confundată, însă, cu noțiunea de funcție ( post ) identică(ceea ce ar fi impus analiza atribuțiilor înscrise în fișa postului) se va analiza respectarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 300/2004, prin raportare la criterii precum natura funcției (de execuție), coeficientul de ierarhizare și gradul profesional înscrise în statul de funcții al autorității pârâte I.P.J G..
În cazul punerii reclamantului la dispoziția I.P.J G., se analizează respectarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 300/2004, prin raportare numai la criteriul naturii funcției (de execuție), funcție pentru care reclamantul a solicitat mutarea în cadrul IPJ V. la data de 14.12.2011.
Respectarea pentru reclamant și a criteriilor reprezentate de coeficientul de ierarhizare și gradul profesional înscrise în statul de funcții al autorității pârâte I.P.J G., depindeau implicit de aprobarea raportului de mutare în cadrul IPJ V. din data de 14.12.2011.
Din motivarea întâmpinării formulată de pârâtul I.P.J G. și înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, în perioada punerii la dispoziție a reclamantului, la I.P.J G. au existat funcții / posturi ce putea fi ocupate de reclamant.
Reclamantul a și participat s-au a intenționat să participe la concursurile organizate de I.P.J G. pentru ocuparea posturilor / funcțiilor respective .
Se poate reține sub aspectul funcțiilor / posturilor, ce au apărut ca eventuale posibilități ale autorității pârâte să se încadreze în dispozițiile legale, încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 300/2004 de către autoritatea pârâtă cu referire la situația în care s-a aflat reclamantul .
Față de considerentele expuse, tribunalul a constatat că Dispoziția I.P.J G. a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 120 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 300/2004, ceea ce atrage sancțiunea nulității, în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu consecința obligării pârâtului I.P.J G. la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul prin respectivul act vătămător.
Acțiunea reclamantului formulată împotriva Șefului IPJ G., a fost respinsă, având în vedere că actul administrativ, semnat de Șefului autorității pârâte și contestat de reclamant, este al autorității pârâte IPJ G. și nu al Șefului autorității pârâte IPJ G. .
Cu privire la cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâtului I.P.J G. la plata daunelor morale, tribunalul a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ, soluționând cererea, privind anularea unui act administrativ nelegal, va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat.
În cauză s-a dovedit că raportul juridic litigios dedus judecății instanțelor de către reclamant a fost determinat de o acțiune vexatorie a autorității pârâte I.P.J G., transpusă în deciziile acesteia contestate de reclamant, în măsură să aducă atingere prestigiului profesional sau suferințe de ordin psihic reclamantului, dar anularea de către instanță a actului administrativ vătămător, cu plata drepturilor salariale aferente funcției reclamantului de care a fost lipsit, reprezintă o reparație suficientă pentru daunele morale suferite de reclamant .
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, a anulat Dispoziția nr. S/_/06.10.2011, emisă de IPJ G., a constatat nulitatea actelor ce au stat la baza emiterii dispoziției, a obligat IPJ G. să emită o dispoziție prin care reclamantul să fie repus în funcția publică deținută anterior emiterii dispoziției nr. S/_/06.10.2011.
Pârâtul a fost obligat și la plata către reclamant a drepturilor bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și la celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcție și până la integrarea efectivă.
Văzând și dispozițiile art. 274 c.p.civ.,
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I.P. J. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pentru a pronunța hotărârea recurată instanța de fond a apreciat că la emiterea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului au fost încălcate dispozițiile legale în materie, în special prevederile O.M.A.Î. nr. 300/2004, art. 120, alin.(l), litera a), respectiv, art. 22, alin. (8) din Legea nr. 360/2002, în sensul că IPJ G. nu a depus diligentele necesare și suficiente pentru a da posibilitatea reclamantului să ocupe o altă funcție similară în cadrul inspectoratului sau în cadrul celorlalte unități din cadrul IGPR.
Astfel, punerea la dispoziție a reclamantului s-a făcut în baza Dispoziției IGPR nr. 31/30.06.2011, emisă ca urmare a punerii în aplicare a Ordinului MAI nr. 129/23.06.201 l, pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare in vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul MAI. Punerea la dispoziție s-a făcut pe o perioadă de trei luni în conformitate cu prevederile art. 22, alin.(8) din Legea nr. 360/2002.
Ca urmare a reorganizării instituționale, la nivelul IPJ G. au fost reduse mai multe posturi, printre structurile afectate de reorganizare regăsindu-se și compartimentul ordine publică - siguranță publică și patrulare din cadrul Poliției Tismana, unde își desfășura activitatea și reclamantul. Acest compartiment era inițial prevăzut și încadrat cu trei funcții, una dintre ele fiind ocupată de reclamant, iar în urma reorganizării a fost desființată o funcție, astfel că toți cei trei polițiști care au ocupat aceste funcții au fost puși la dispoziția unității și au susținut examen de departajare în vederea numirii lor pe cele două funcții rămase.
Precizează faptul că până la data organizării examenului nu au fost identificate funcții vacante de natura celei ocupate de reclamant, altfel nu ar mai fost necesară organizarea examenului de departajare, toate unitățile subordonate IGPR fiind supuse reorganizării.
Arătă, de asemenea, că reclamantul a fost încunoștințat în scris, sub semnătură, despre faptul că a fost pus la dispoziție, nu a contestat această dispoziție și a depus raport de participare la examenul de departajare în vederea numirii sale pe funcție, fiind de acord să participe la examenul organizat în data de 04.08.2011.
In urma desfășurării examenului de departajare agentul P. C. a fost declarat „nepromovat", obținând cel mai scăzut punctaj dintre cei trei polițiști care au participat la examen.
2. In mod eronat instanța de fond a reținut că IPJ G. a refuzat să-și exprime acordul cu privire la mutarea reclamantului la IPJ V..
Nu este real faptul că reclamantul a depus la „autoritatea pârâtă", adică la IPJ G., la data de 14.12.2011, un raport privind solicitarea de mutare la IPJ V..
In realitate IPJ G. a luat cunoștință despre demersurile efectuate de reclamant de a se muta la IPJ V., la data de 30.12.2011, urmare raportului depus de acesta Ia secretariatul unității, document înregistrat sub numărul_/30.12.2011, prin care solicită numirea pe o funcție până la soluționarea raportului de mutare la IPJ V... De asemenea, la aceeași dată IPJ V. ne-a transmis cu adresa nr._/29.12.2012, raportul reclamantului prin care solicită mutarea la cerere la acest inspectorat, cu mențiunea că a primit aviz favorabil din partea conducerii. Documentul respectiv, deși datat 14.12.2012, nu are număr de înregistrare la niciunul din cele două unități implicate și nu are menționată data la care șeful IPJ V. a aprobat cererea de mutare.
Un singur lucru este însă cert și anume faptul că toate aceste documente au ajuns la IPJ G. după data la care dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu și-a produs efecte, respectiv. 28.12.2011, dată la care a reclamantul nu se mai afla în incapacitate temporară de muncă.
În consecință, după data de 28.12.2011, IPJ G. nu-și mai putea da acordul pentru mutarea unei persoane care nu mai avea calitatea de polițist, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu.
Pe de altă parte chiar și situația în care se reține că reclamantul a solicitat mutarea la un alt inspectorat de poliție, această solicitare a fost făcută Iară respectarea dispozițiilor legale care reglementau mutarea polițiștilor.
Astfel, mutarea polițiștilor era reglementată la acea dată de Ordinul MAI nr. 300/2004, art. 112 -115, precum și de Dispoziția DMRU nr._, anexa 18, Procedura de mutare la cerere a polițiștilor și cadrelor militare. Potrivit acestor reglementări, polițistul care cere mutarea într-o altă unitate trebuie să depună la unitatea în care își desfășoară activitatea un raport scris, iar mutarea are loc după obținerea acordului șefilor unității cedente, respectiv unității cesionare, precum și după obținerea celorlalte aprobări prevăzute de normele de competență în domeniul gestiunii resurselor umane.
Ori, în speță, reclamantul nu a depus la IPJ G. nici un raport prin care să solicite mutarea la un alt inspectorat și nici nu a făcut dovada că ar fi depus un astfel de raport la IPJ V.. Așa cum am arătat mai sus, raportul depus la dosar (fila 13) poartă mențiunea „FN"(care probabil înseamnă „fără număr") și nu are număr de înregistrare la IPJ V..
În consecință, Dispoziția nr. S/_/06.10.2011 de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului, care a produs efecte juridice atunci când reclamantul nu se mai afla în incapacitate temporară de muncă este temeinică și legală.
Precizează faptul că reclamantul a formulat și plângere penală împotriva șefului I.P.J. G. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, apreciind că dispoziția de încetarea raporturilor de muncă a fost emisă abuziv.
Prin rezoluția nr. 1024/P/ l3. 07. 201 I a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. ova s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a șefului I.P.J. G. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, soluție rămasă definitivă.
Față de motivele arătate a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, iar pe fond să respingeți acțiunea reclamantului și să mențineți ca temeinică și legală Dispoziția șefului IPJ G. nr. S/_/06.10.2011.
A anexat, în copie, ca acte noi în dosar:raport din 30.12.2011; adresa IPJ V. nr._ din 29.12.2011; raport fără număr din 14.12.2011; extras OM AI nr. 300/2004; extras Dispoziția Directorului D.M.R.U. - M.A.I. Nr. Il/960/2004;extras Rezoluția nr. 1024/P/13.07.2011
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Prin întâmpinare, reclamantul a arătat că, opinia instanței de fond ,care analizând probele administrate a concluzionat ca la data emiterii Dispoziției nr. S/_/06.10.2011, în cadrul I.P.J. G., exista posibilitatea numirii intimatului reclamant . in cadrul I.P.J. G. s-au in cadrul I.G.P.R., dovada fiind faptul ca I.P.J. G. a organizat concurs pentru aceste posturi, iar I.P.J. V. a aprobat raportul de mutare al acestuia.
A solicitat sa respingeți recursul recurentului-parat ca nefondat si sa mențineți ca temeinica si legala Sentința Civila nr. 5834/23.11.2012, pronunțata de Tribunalul G. in dosarul nr._ .
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea dispoziția nr. S/_/06.10.2010 emisă de I.P.J. G., invocând mai multe motive de nulitate ale acesteia și anume faptul că a fost emisă în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 60 alin.1 lit. a din Codul Muncii, faptul că respectiva dispoziție nu i-a fost comunicată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 76 din Codul Muncii, că nefiind comunicată aceasta nu-și putea produce efectele, că nu i-a fost acordat dreptul la preaviz, încălcându-se astfel dispozițiile art. 75 din Codul Muncii, precum și faptul că la data revenirii din concediul medical și anume 28.12.2011exista o funcție vacantă chiar în cadrul I.P.J. G., precum și împrejurarea că la 14.12.2011 obținu-se acordul de transfer la I.P.J V..
Din conținutul sentinței instanței de fond, rezultă că niciunul dintre motivele de nulitate invocate de către reclamant, începând cu emiterea dispoziției în perioada incapacității temporare de muncă și terminând cu faptul că la data încetării acesteia exista o funcție vacantă în cadrul I.P.J. G., nu au fost analizate de către instanță aceasta rezumându-se doar la analiza existenței acordului de transfer care nu reprezenta un motiv de nulitate a dispoziției ci doar o împrejurare survenită ulterior emiterii acesteia
Or, prioritate în analiză ar fi avut motivele de nulitate invocate de către reclamant, așa cum au fost ele expuse, și care trebuiau verificate cu precădere, în funcție de probatoriile ce se impuneau pentru fiecare dintre acestea.
Procedând la soluționarea cauzei în acest mod, instanța de fond a analizat parțial acțiunea cu care a fost investită, și în absența unui probatoriu adecvat problematicii supusă judecății, face imposibilă sarcina instanței superioare în exercitarea controlului judiciar, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte dreptul ambelor părți de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor, posibilă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin. 4 C.P.Civ.
Pentru aceste considerente va admite recursul, urmând ca în rejudecare instanța de fond să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate și faptul că soluționarea fondului necesită administrarea de probatorii, să pună în discuția părților necesitatea administrării de probatorii din care să rezulte dacă susținerile reclamntului sunt reale, urmând a aprecia asupra necesității oricăror altor probe ce ar rezulta din dezbateri și pe care le va considera necesare pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale, raportat la totalitatea susținerilor din cererea de recurs, formulate de către recurentul-pârât, dar și a apărărilor invocate de către intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ., va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul I.P. J. G. împotriva sentinței nr. 5834 din data de 23 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul G. - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. și intimatul pârât C. V. SALVADOR ȘEFUL I.P.J. G. .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
RED.CI
2 exemp./24.04.2013
JUD.FOND T.P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 215/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 9561/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
