Contestaţie act administrativ fiscal. Hotărâre din 20-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 656/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1770/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător A. C.
Grefier M. I.
_
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . L. SRL, împotriva sentinței nr. 5173 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta DGFP M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic L. S. pentru intimata pârâtă DGFP M., lipsind recurenta reclamantă . L. SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
S-a arătat că intimata pârâtă DGFP M. a depus întâmpinare.
La a doua strigare prin recurenta reclamantă . L. SRL a înaintat prin fax copia chitanței nr._/2013 reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și a menționat că au fost comunicate și prin poștă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic L. S. pentru intimata pârâtă DGFP M. solicită respingerea recursului, conform motivelor invocate prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 5173 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a respins contestația formulată de reclamanta . L. SRL, cu sediul procesual ales în Drobeta Turnu Severin, .. 14, ., județul M. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., nr. 1, județul M..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că societatea reclamantă a fost verificată de către Direcția G. a Finanțelor Publice M. în perioada 15.06._11, iar în urma controlului efectuat s-a constatat așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală (filele 6-14) că, pentru perioada 01.06._11, societatea datorează taxă pe valoare adăugată stabilită suplimentar în sumă de_ lei și majorări de întârziere ăn cuantum de 1426 lei.
S-a reținut că în luna decembrie 2010 societatea a efectuat achiziții, așa cum rezultă din jurnalul pentru cumpărări, în baza afcturilor emise de mai mulți furnizori, însă facturile emise de către societățile ., SC Elecos Com Prod SRL, ., . SRL și ., nu s-au regăsit la sediul societății și nu au putut fi prezentate organelor fiscale.
S-a mai reținut că în perioada ianuarie-martie 2011 societatea a efectuat achiziții în baza facturilor emise de mai mulți furnizori, facturi care, de asemenea, nu s-au regăsit la sediul societății și nu au putut fi prezentate organelor fiscale, iar cu privire la . și . SRL s-a reținut și faptul că societățile nu erau plătitoare de TVA.
În concluzie, societatea a dedus eronat în perioada 01.06._11 TVA în sumă de_ lei.
Ca urmare a inspecției fiscale desfășurate la societatea reclamantă ale cărei concluzii sunt menționate în Raportul de inspecție fiscală înregistrat la Direcția G. a Finanțelor PubliceMehedinți sub nr.F-MH 301/22.06.2011, s-a emis Decizia de impunere nr.F-MH 518/22.06.2011 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 29.893 lei cu tilu de TVA și a sumei de 1426 lei reprezentând majorări de întârziere.
Împotriva deciziei de impunere menționate anterior, reclamanta a formulat contestație, conform art.205 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, însă aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.33/09.08.2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M..
Prin acțiunea formulată, reclamanta a contestat actele emise de organele fiscale pentru suma totală de 29.893 lei TVA stabilit suplimentar și 1.426 lei majorări de întârziere aferente.
Se reține că reclamanta a invocat faptul că nu au fost găsite facturile fiscale necesare înregistrării operațiunilor contabile de deducere a TVA deoarece acestea au fost predate unei persoane pentru a vinde societatea, iar la restituirea documentelor contabile a constatat că acestea lipsesc și că a înregistrat în mod corect TVA deductibil pentru furnizorii . și M&M DAZLLE SRL, fără ca aceștia să aibă calitate de plătitori de TVA întrucât pe facturile respective sunt înscrise la rubrica TVA sumele aferente prețului principal.
Instanța reține că, potrivit art.146 din Legea nr.571/2003, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.
Conform art.46 pct.(1) din H.G. nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condițiile stabilite la pct. 73, care să conțină cel puțin informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepția facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. Facturile transmise prin poșta electronică sunt considerate facturi în original. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita emitentului un duplicat al facturii, pe care se va menționa că înlocuiește documentul inițial. Duplicatul poate fi o factură nouă emisă de furnizor/prestator, care să cuprindă aceleași date ca și factura inițială, și pe care să se menționeze că este duplicat și că înlocuiește factura inițială sau o fotocopie a facturii inițiale, pe care să se aplice ștampila furnizorului/prestatorului și să se menționeze că este duplicat și că înlocuiește factura inițială. Ori, în cauză, reclamanta, pentru justificarea deducerii TVA nu a prezentat organelor fiscal, și nici ulterior în instanță, facturile emise în condițiile art.155 Cod fiscal.
Se apreciază că nu se poate reține susținerea acesteia în sensul că documentele justificative, respectiv facturile în baza cărora a procedat la deducerea de TVA, au fost predate unei persoane care nu le-a mai restituit, având în vedere că acest aspect nu a fost dovedit în cauză, iar pe de altă parte, potrivit normelor de aplicare a art.146 Cod fiscal, așa cum s-a reținut anterior, justificarea deducerii taxei se face pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) sau în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, pe baza unui duplicat al facturii, pe care se va menționa că înlocuiește documentul inițial, act pe care beneficiarul îl va solicita emitentului.
Prin urmare, având în vedere că reclamanta nu a prezentat nici un duplicat al facturii obținut potrivit dispozițiilor legale menționate, se apreciază că, în mod legal, organul fiscal a reținut că societatea nu putea beneficia de dreptul de a deduce TVA.
În ceea ce privește TVA-ul dedus în baza facturilor emise de furnizorii . și M&M DAZLLE SRL, se reține că, pe de o parte, faptul că o parte din facturile emise de aceștia nu s-au regăsit în documentele prezentate la control, precum și faptul că respectivele societăți nu sunt plătitoare de TVA.
Instanța reține că, potrivit art.155 alin.(5) Cod fiscal, factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații: denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale persoanei impozabile care emite factura.
Astfel, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată, reclamanta trebuia să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, respectiv care să conțină codul de înregistrare în scopuri de TVA. Ori, reclamanta nu a dovedit faptul că facturile emise de către respectivele societăți conțineau toate elementele prevăzute dedispozițiile legale sus-menționate, deși a fost citată cu mențiunea să depună la dosar documentația ce a fost avută în vedere cu ocazia controlului efectuat de către organele fiscale.
Pe de altă parte, se reține că aspectele referitoare la elementele cuprinse în facturile în baza cărora s-a efectuat deducerea de TVA puteau fi lămurite și pe baza expertizei efectuată de către un consultant fiscal, însă, din culpa reclamantei, care nu a achitat onorariul consultantului, deși a fost citată la mai multe termene de judecată cu această mențiune, o asemenea expertiză nu s-a mai efectuat în cauză.
Prin urmare, față de probele administrate în cauză, se reține că reclamanta nu a dovedit faptul că facturile justificative ale deducerii de TVA conțineau toate elementele prevăzute de lege.
Faptul că pe facturile respective sunt înscrise la rubrica TVA sumele aferente prețului principal, așa cum s-a invocat de către reclamantă, aspect nedovedit de altfel, nu este de natură a conferi acestora calitatea de document justificativ pentru deducerea TVA-ului, atâta timp cât acestea nu conțin, așa cum s-a reținut anterior, toate elementele prevăzute de lege, respectiv codul de înregistrare în scopuri de TVA.
Astfel, se apreciază că, față de prevederile legale incidente și situația de fapt reținută anterior, în mod legal, organele de control au apreciat că reclamanta nu beneficia de dreptul de a deduce TVA în sumă de_ lei.
Pentru aceste considerente, instanța consideră că societatea contestatoare datorează TVA suplimentar și majorările de întârziere aferente calculate potrivit raportului de inspecție fiscală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie .
In motivare se invoca faptul ca hotărârea este pronunțata cu aplicarea greșită a legii fiind incidente motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 C pr. civila. . instanța de fond nu a interpretat corect toate probele administrate . Pe de alta parte nu s-a dat posibilitatea achitării onorariului de expert .
Se precizează în motivele de recurs ca nu s-a ținut cont de faptul ca facturile fiscale constate lipsă, au fost predate unei persoane care nu a putut justifica pierderea . Susține recurenta ca a prezentat aceste explicații in nota explicativa fără a se tine cont de aceste argumente .
Menționează recurenta ca a dedus TVA pentru achiziții provenite de la furnizori potrivit unor facturi complet si valid completate, fiind eronata aprecierea instanței potrivit căreia furnizorii nu erau plătitori de TVA . Arata ca responsabilitatea mențiunilor de pe factura nu aparține beneficiarului, fiind aplicate si interpretate eronat de către organele de control fiscale disp. art. 146 C pr. fiscala .
Recurenta mai critică faptul ca temeiurile de drept invocate in Decizia de respingere a contestației in procedura prealabila nu demonstrează culpa recurentei pentru realitatea mențiunilor de pe o factura fiscala emisă de furnizor .
In plus, subliniază recurenta si faptul ca nu a avut posibilitatea sa achite onorariul fiind nelegal de cazuri din proba cu expertiza, in timp ce legal s –ar fi impus o eventuala suspendare a judecății in temeiul disp. art. 155 C pr. civila, iar nu decăderea din proba .
In drept se invoca disp. art. 299, 304ind 1 si 304 pct. 9 c rp. Civila .
La data de 13 02 2012 intimata DGFP M. a formulat ,, Întâmpinare ,, solicitând respingerea recursului .
In apărare, intimata a învederat ca . L. SRL în motivarea recursului susține faptul că prin hotărârea pronunțată, instanța a aplicat greșit legea în sensul că a interpretat greșit prevederile exprese ale art. 146 și 155 din Legea nr. 571/2003, dar și faptul că prin hotărârea pronunțată instanța nu a interpretat corect toate probele administrate în cauză, nedând posibilitatea achitării onorariului de expert.
Instanța de fond a judecat cauza supusă judecății în baza înscrisurilor depuse la dosar atât de către recurenta reclamantă, cât și de DGFP M..
De asemenea organele fiscale pentru facturile doar din luna februarie 2001 emise de către . în valoare totală de 7551.60 lei din care TVA în sumă de 1462 și pentru facturile emise doar în luna martie 2011 de către . în valoare totală de 4935 lei din care TVA în sumă de 955 lei nu puteau acorda deducerea TVA deoarece societățile emitente nu erau plătitoare de TVA, neavând înregistrat un cod de înregistrare de TVA valabil.
Recurenta reclamantă nu a achitat onorariul expertului contabil pe parcursul a cel puțin 4 termene de judecată, timp în care soluționarea contestației a fost amânată din culpa exclusivă a reclamantului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente si sub toate aspectele conform art. 304 ind 1 C pr.. civila curtea constata următoarele:
In esență criticile recurentei vizează faptul ca pentru o parte din achizițiile pentru care s-a exercitat dreptul de deducere TVA au existat facturi fiscale întocmite complet ,insa acestea nu s-au mai regăsit din culpa unei terțe persoane însărcinată cu vânzarea societății .
Se susține ca s-au invocate toate aceste motive si prin nota explicativa completată cu ocazia controlului fiscal .
Criticile nu sunt fondate .
Acest motiv nu poate constitui un argument legal pentru a justifica dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor, fata de care s-a reținut lipsa documentului justificativ in concordanta cu disp. art. 155 CF raportat la disp. art. 146 C Fiscal .
In situația pierderii sau sustragerii dovada documentului justificativ se face prin duplicat, fie se apelează la procedura reconstituirii .
In caz contrar, corect a interpretat instanța de fond probatoriul administrat în cauza in sensul ca nu se justifica potrivit dispozițiilor legale dreptul de deducere TVA aferent acelor achiziții nominalizate in concret ,pentru care nu se regăsesc documentele justificative .
In al doilea rând, recurenta critica si înlăturarea dreptului de deducere TVA pentru alte doua tranzacții cu motivare ca furnizorii nu sunt persoane plătitoare de TVA .
In esență, recurenta afirma ca nu-i pot fi imputabile neregularități ce vizează exclusiv persoana furnizorului .
Criticile nu sunt fondate .
Dovada calității de plătitor de TVA a furnizorului nu reprezintă doar o condiție impusă de lege in considerarea exclusivă a furnizorului, ci reprezintă o condiție de forma pe care trebuie sa o îndeplinească însăși factura fiscala pe care o prezintă beneficiarul ce exercita dreptul de deducere .
Astfel, condiția indicării codurilor de persoane plătitoare TVA a persoanei impozabile ce emite factura este un câmp obligatoriu de completat pe formularul facturii fiscale in concordanta cu disp. art. 155 alin5 lit. d C fiscala .
In consecință este evident ca beneficiarului îi incumbă obligația de a prezenta ca document justificativ factura fiscala ce cuprinde toate elementele impuse de disp. art. 155 alin.5 lit. d C fiscal
Condiția nu a fost respectată in speță, astfel încât corect au înlăturat organele de control fiscal si corect a reținut si instanța de fond înlăturarea dreptului de deducere TVA .
Criticile recurentei referitoare la neacordarea posibilității achitării onorariului de expert nu este fondata .
Tribunalul a acordat mai multe termene de judecata pentru efectuarea expertizei ce nu a putut fi întocmita pentru nerespectarea obligației de plata onorariului, astfel ca in mod corect a dispus decăderea din proba . Nu se impunea suspendarea judecății, întrucât a fost administrat proba cu înscrisuri concludente in baza cărora se putea forma convingerea instanței .
Pentru aceste considerente, nefiind identificate cauze de recurs de ordine publica, in temeiul disp. art. 312 alin 1C pr. civila va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta . L. SRL, împotriva sentinței nr. 5173 din data de 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâta DGFP M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. I. |
Red. 2EX LB
| ← Pretentii. Decizia nr. 5338/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2042/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
