Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 344/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 344/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 2388/54/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. A. G.
Judecător S. P.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței nr.344 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator D. R. pentru recurenta reclamantă D. M., lipsind intimații pârâți C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Procurator D. R. pentru recurenta reclamantă D. M. depune concluzii scrise și precizează că nu mai are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt cereri formulate de către părți, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului, cu respectarea dispozițiilor art. 68 alin. 4 Cod proc. civilă.
Procurator D. R. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 344 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel C. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea formulată de reclamanta D. M., față de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins acțiunea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 3415/02.11.2005, aflată la fila 8 din dosar, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 2750 m.p. și construcția care a fost demolată, aferente imobilului situat în municipiul Slatina, ., nr. 111, jud. O..
Dosarul de despăgubire nr._/CC a fost înregistrat de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în data de 15.05.2006, așa cum rezultă din adresa nr. 9356/28.02.12 emisă de A.N.R.P. aflată la fila 43 din dosar.
A fost analizată legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, etapă în care s-a constatat necesitatea completării dosarului cu unele înscrisuri. În acest sens, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a întocmit adresa nr._/CC/22.12.2011, comunicând Primăriei Municipiului Slatina ce documente sunt necesare în vederea completării dosarului de despăgubire.
Pârâta a explicat motivul pentru care nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului, prin faptul că dosarul se va comunica unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare numai ulterior completării cu înscrisurile solicitate și în conformitate cu Decizia nr. 2815/16.09.2008 emisă de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor. Ulterior întocmirii raportului de evaluare, în baza acestuia, C. va emite titlul de despăgubire.
Prin adresa nr._/CC/22.12.2011, aflată la fila 19, pârâta a solicitat Primăriei Municipiului Slatina completarea dosarului cu următoarele: actul de partaj încheiat în anul 1975, înscris menționat în declarațiile domnilor I. M. și I. G., documente aflate la filele nr. 22 și 23 din dosar, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale faptului că antecesorul notificatoarei, domnul I. M., deținea în proprietate la data exproprierii imobilul teren în suprafață de 2750 m.p. pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.
În această adresă, s-a menționat faptul că aceste completări sunt necesare întrucât la dosar se regăsește certificatul nr. 8775/1977 eliberat de către Consiliul Popular Oraș Slatina, potrivit căruia domnul I. M. a figurat înregistrat la rol în perioada 1965-1976 cu teren în suprafață de 2000 m.p.
La solicitarea instanței, Primăria Municipiului Slatina, cu adresa nr. 3363/05.04.2012, aflată la fila 100, a comunicat faptul că prin adresa nr. 214/14.02.2012 a fost transmis A.N.R.P. documentul solicitat.
Prin adresa nr. 214/14.02.2012 emisă de Primăria Municipiului Slatina (fila 102), s-a transmis, în copie, documentul solicitat, respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 735/15.04.1975, depus la sediul instituției de către reclamanta D. M. prin adresa nr. 275/26.01.2012.
Acțiunea reclamantei are ca obiect o obligație de a face, de efectuarea a demersurilor legale pentru parcurgerea întregii proceduri administrative care se finalizează prin emiterea deciziei privind titlul de despăgubire.
Obiectul dosarului este acela al obligării pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire din perspectiva nesoluționării într-un termen rezonabil.
Apărările reclamantei pornesc de la faptul că autoritățile administrative nu au luat măsuri eficiente de emitere a deciziei privind titlul de despăgubire într-un termen rezonabil.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat în mod constant că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri trebuie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, precum și prin raportare la criteriile consacrate în materie în jurisprudența sa, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, comportamentul autorităților, precum și contextul și implicațiile cauzei pentru situația reclamantului. Nici unul dintre aceste criterii nu este însă privit izolat de către Curte, ci ansamblul concluziilor care rezultă din examinarea criteriilor conduce la decizia instanței europene. De aceea, este dificil de exprimat o cifră de la care să se poată afirma că durata procesului a depășit termenul rezonabil.
Caracterul rezonabil al termenului se analizează în concret, în raport de circumstanțele speciale ale fiecărei cauze. Trebuie însă precizat că, atunci când termenul apare exorbitant, sarcina de a proba este răsturnată, statul fiind chemat să ofere explicații cu privire la motivele care au stat la baza întârzierii.
Apărările pârâtei din răspunsul înaintat instanței pornesc de la faptul că dosarul trebuia completat cu înscrisuri, precum și de la faptul că cererile sunt soluționate și transmise la evaluator în ordinea înregistrării lor, în raport de Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede niciun termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, precum nici în Decizia nr. 2815/16.09.2008 emisă de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.
În lipsa unei dispoziții exprese referitoare la termenul de soluționare, instanța este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale ale cetățenilor garantate de Constituția României și de Convenția europeană a drepturilor omului.
Omisiunea legiuitorului național se poate complini prin raportare la termenul rezonabil consacrat de art. 6 din Convenție, acest termen constituind o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.
O garanție privitoare la procedură prevăzută de articolul 6 paragraful 1 din Convenție o reprezintă judecarea cauzei într-un termen rezonabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă, cât și din aceea jurisdicțională propriu-zisă, într-un termen rezonabil. Scopul acestei garanții îl reprezintă protejarea părților împotriva duratei excesive a procedurilor, asigurarea eficienței și credibilității actului de justiție.
Complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 274/2005 poate constitui un criteriu de apreciere asupra caracterului rezonabil al termenului de soluționare, dar nu poate justifica o totală pasivitate a autorității publice.
În speță, actele dosarului atestă faptul că nerespectarea termenului rezonabil nu este imputabilă pârâtei, care nu a manifestat pasivitate în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost stabilite prin lege, întrucât abia prin adresa nr. 214/14.02.2012 emisă de Primăria Municipiului Slatina s-a transmis în copie unul din documentele solicitate de pârâtă, respectiv actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 735/15.04.1975, care a fost depus la sediul instituției de către reclamanta D. M. prin adresa nr. 275/26.01.2012, deci ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată care a avut loc la data de 08.12.2011.
Curtea a reținut și faptul că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 08.12.2011, sunt aplicabile dispozițiile articolului unic din O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
Potrivit articolului unic din O.U.G. nr. 4 din 13.03.2012 publicată în M.Of. nr. 169 din 15 martie 2012 „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.
Deci, pe o perioadă de 6 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtei în executarea obligației ce intră în atribuțiile sale, nefiind dovedit în cauză excesul de putere al autorității pârâte, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
În raport de circumstanțele cauzei, obligația pârâtei de a emite decizia privind titlul de despăgubire este dificil de realizat, aspecte care nu sunt imputabile pârâtei, astfel că apare cu evidență că nu poate fi reținut refuzul nejustificat al pârâtei, atâta timp cât autoritatea pârâtă a motivat refuzul său justificat de a emite decizia privind titlul de despăgubire.
Curtea a apreciat că circumstanțele speciale ale prezentei cauze nu sunt de natură să anuleze speranța legitimă a reclamantei că într-un interval de timp rezonabil cererea îi va fi soluționată, iar dreptul urmărit va fi realizat și aceasta deoarece atitudinea pârâtei nu este lipsită de temei legal, fiind justificată, în cauză fiind aplicabile în mod direct și dispozițiile alin. 1 din articolul unic din O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta D. M., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind stabilit termen de judecată la data de 4 octombrie 2013.
Prin încheierea nr.2153 din 27 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată la data de 27 februarie 2013 și a trimis cauza, având ca obiect recursul declarat de D. M. împotriva sentinței nr.344 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare la Curtea de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr.2/2013.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece textul de lege invocat în motivare de către instanță spune clar că de la data intrării în vigoare a ordonanței se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, astfel că soluția ar fi fost de suspendare a cauzei.
Pe de altă parte, recurenta susține că instanța de fond a încălcat principiul de drept conform căruia lege civilă nu retroactivează.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată urata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, noțiunea de proces echitabil reglementată de art. 6 din CEDO implică și respectarea termenului rezonabil de soluționare a unei cauze.
Susținerea pârâtei din prezenta cauză prin care prezintă etapele prevăzute de legiuitor ce trebuie a fi parcurse și respectiv aprecierea că există o altă etapă anterioară emiterii titlului de despăgubire este neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință de la 20 iunie 2013 Curtea de Apel în temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013 precum și dispozițiilor art. 17 din aceeași lege prin care se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor ce preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constatându-se că a intervenit o transmitere a calității procesuale a dispus conceptarea și citarea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de recurentă pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 26.0.2013 pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea recursului formulat, sentința recurată fiind legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și sub toate aspectele conform art. 304 ind. 1 C.pr.civilă, cu observarea noului cadru legislativ în vigoare Curtea constată următoarele:
La data de 17 05 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma căruia vor fi analizate motivele de recurs și legalitatea obligației Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitat de reclamant prin acțiunea introductivă .
Potrivit Art. 41 alin. (1) din lege ,, Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,,.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus expuse rezultă că și C. Națională poate emite Titluri de despăgubire în procedura veche specifică Comisiei Centrale constituită potrivit legii nr. 247/2005, însă doar în ipotezele art. 41 alin.1, adică doar pentru dosarele aprobate de CNSC .
În speță dosarul de despăgubire întocmit pe numele reclamantului a fost înregistrat pe rolul fostei Comisii sub nr._/CC, iar cu adresa nr._/CC/13.06.2013 C. s-a adresat Primăriei Mun. Slatina, Consiliului Județean O., Direcția Județeană O. a Arhivelor Naționale și recurentei în vederea completării dosarului de despăgubire.
Prin urmare, respectivul dosar nu intră sub incidența disp art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013 nereprezentând un ,, dosar aprobat,, ,în sensul legii. Completarea dosarului privește înscrisuri privind identificarea imobilului, destinația întregii suprafețe de teren, acte privind dezbaterea succesiunii, situația juridică a terenului precum și a despăgubirilor încasate anterior în baza decretului, informații necesare deoarece C. Națională procedează la validarea/invalidarea în tot sau în parte a dispoziției emise de Primăria Mun. Slatina.
Practic dosarul nu a intrat în etapa evaluării, fiind parcurse doar etapele inițiale prev. de legea nr. 247/2005, referitoare la transmitere către Secretariat și la analiza legalității sub aspectul posibilității de a fi restituit în natură.
În concluzie dosarul de despăgubiri întocmit pentru reclamantă nu se încadrează în ipoteza reglementată art. 41 alin1 și 3 din legea nr. 165/2013.
Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din legea în vigoare nr. 165/2013. De altfel, procedura prev. de art 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .
Art. 21 din legea nr. 165/2013 statuează că ,, (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În consecință, observând cu precădere dispozițiile art. 21 alin. 8 și 9 din lege ,obligarea noii Comisii Naționale direct la emiterea Titlului de despăgubire ar echivala cu o omisiune a etapelor procedurale obligatorii prevăzute expres de lege și o imposibilitate de executare . Cu alte cuvinte, în actualul context legislativ aplicabil în cauzele pendinte, cererea recurentei apare lipsită de temei juridic.
Argumentele recurentei referitoare la nerespectarea termenului rezonabil - garanție a dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din CEDO, trebuie apreciate și produc consecințe juridice doar în măsura în care sunt analizate coroborat cu circumstanțele concrete ale speței dar și cu intervențiile legislative care au operat pe parcursul procedurii .
Astfel, Curtea are în vedere OUG nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin legea nr. 117/2012 care a dispus suspendarea procedurii de evaluare și emitere Titluri în perioada 15 03_13, dar și Hotărârea pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care au fost suspendate procesele declanșate împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului .
În această hotărâre, Curtea Europeană ia nota de sarcina foarte importantă pe care legislația in materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat si referitor la care Guvernul recunoaște ca este dificil de suportat. Statul pârât trebuie, așadar, sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate . celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate in jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (paragrafele 162—177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, si prin implementarea urgenta a unor proceduri simplificate si eficiente, întemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, care sa poată menține un just echilibru intre diferitele interese in cauză.
Punerea in balanța a drepturilor in cauza si a câștigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei si a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebita, presupunând intervenția diverselor autorități interne. Prin urmare, Curtea apreciază ca statului parat trebuie sa i se lase o marja larga de apreciere pentru a alege masurile destinate sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau sa reglementeze raporturile de proprietate din tara si pentru punerea lor in aplicare .
In același timp, Curtea apreciază ca alte exemple de bune practici si de masuri de modificare legislativa, ce respectă principiile impuse de Convenție si de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursa de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea in special cauzele Broniowski si Wolkenberg, mentionate mai sus).
Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe si hotărâri. Plafonarea despăgubirilor si eșalonarea lor pe o perioada mai lunga ar putea sa reprezinte, de asemenea, masuri capabile sa păstreze un just echilibru intre interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Cât privește argumentul recurentei privind încălcarea de către instanța de fond a principiului privind neretroactivitatea legii, Curtea reține că potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În concluzie, criticile recurentei nu sunt fondate, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. Civilă, va respinge recursul formula ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței nr.344 din 6 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. A. G. | Judecător, S. P. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. C.
Jud. fond LMD
2ex/05.11.2013
| ← Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
