Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 643/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. – Președinte Secție
Judecător M. C. – Președinte Curte
Judecător R. E. C. – Vicepreședinte Curte
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O.) în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. (fosta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA), împotriva sentinței nr. 1513/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. D., având ca obiect „pretentii”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. C. P., pentru intimatul reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat P. C. P., pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 1513/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul I. D. și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina, să plătească reclamantului suma de 2218 lei reprezentând taxă pe poluare și dobânda fiscală calculată conform art 124 c. pr fiscală până la data efectuării plății.
A fost obligate pârâtele să achite reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta pârâtăa susținut că hotărârea pronunțată este total nelegală, fiind dată cu depășirea puterii judecătorești.
În opinia recurentei pârâte, instanța de fond nu are competența de a se pronunța cu privire la legalitatea sau ilegalitatea unui text de lege, aceasta competență revenind, conform art. 146 din Constituție, exclusiv Curții Constituționale.
Instanța de fond, reținând ca unică motivare a soluției date că un text de lege este ilegal, în condițiile în care acest text de lege este în vigoare, nefiind declarat neconstituțional, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea astfel pronunțată este nelegală.
Recurenta pârâtă a considerat că soluția dată de instanță privind restituirea taxei auto este total neîntemeiată. A susținut că aprecierea instanței că ilegalitatea taxei se concretizează prin raportare la art. 148 alin. 2 din Constituția României, la art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, nu poate fi reținută, dispozițiile legale interne ce reglementează această taxă sunt în vigoare, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect și nici nu există o hotărâre judecătorească prin care să fie desființate prevederile interne referitoare la taxa auto, iar Statul R. să fie obligat să restituie aceasta taxă.
Potrivit art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată intervine cu ocazia înmatriculării unui autovehicul în România, iar reclamantul a achitat voluntar taxa, conformându-se dispozițiilor legale în materie.
Recurenta a considerat că trebuie reținut faptul că, pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar și pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, în urma dezbaterilor publice și avizului favorabil a Comunității Europene, Guvernul României a emis data de 21.04.2008 Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, prin care a modificat taxă de primă înmatriculare, cu intrare în vigoare de la 01.07.2008.
Prin emiterea acestei ordonanțe de urgență, conformă cu legislația europeană, cu ocazia primei înmatriculări, contribuabilul este obligat la plata unei taxe de poluare, similare taxei prevăzută de art. 2141 din Codul fiscal, diferența putându-se restitui potrivit art. 11 din actul normativ.
Recurenta a criticat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate reține culpa procesuală a instituției și se impunea obligarea AFM la plata acestora, ca beneficiară a taxei.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, Curtea constată că recursul este fondat, în temeiul unui motiv care a fost invocat de instanță, ce urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. 2 C.proc.civ.
Reclamantul a fost cel care a solicitat calculul taxei de poluare, iar calculul s-a efectuat în baza declarațiilor reclamantului referitoare la baza de taxare corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale autovehiculului din proprietatea acestuia.
Taxa rezultată din calculul efectuat, a fost plătită de reclamant în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa de poluare figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu, fiind colectată de acest fond special ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația Fondului pentru Mediu.
O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 4 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 aprobate prin H.G. nr. 686/24.06.2008 dispun în art. 3 alin. 6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art. 3 alin. 1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei A.F.P. la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art. 129 C.proc.civ., care reglementează rolul activ al judecătorului, impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei de poluare, considerată de reclamant contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu și trebuie avut în vedere și faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor.
Mai mult, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.
Cu referire la acest motiv de ordine publică ce privește cadrul procesual, se constată că instanța de fond nu putea hotărî asupra cererii până nu dispunea citarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, ori, soluționând cauza în lipsa acestei autorități, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării, aspect ce se constituie într-un motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 C.proc.civ. în sensul în care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în raport cu autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor formulate, sentința este nelegală, astfel că recursul va fi admis, va fi casată sentința în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
În rejudecare, instanța de fond va stabili cadrul procesual sub aspectul părților, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, va analiza toate excepțiile invocate în cadrul procesual nou configurat, ulterior pronunțându-se asupra obiectului cererii, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O.) în numele și pentru pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. (fosta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA), împotriva sentinței nr. 1513/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. D., având ca obiect „pretentii”.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013.
Președinte, A. C. P. | Judecător, M. C. | Judecător, R. E. C. |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud. R.E.C.
Thn.Red.DO/2ex./04.11.2013
Jud.Fond – I.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 639/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
