Obligaţia de a face. Decizia nr. 9168/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9168/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 7094/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9168/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. M. Z.
Judecător L. B.
Judecător A. C.
Grefier M. I.
_
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR împotriva sentinței nr.394 din 06 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta C. A. M., având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege iar intimatul reclamant nu a depus întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, luând act de cererea de judecare în lipsă, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 394 din 06 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prematurității cererii invocate de pârâtă, ca neîntemeiate.
S-a admis cererea formulată de reclamanta C. A. M. domiciliată în Slatina, ., .., . în contradictoriu cu Instituția P. Județul O. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor O. cu sediul în Slatina, Județul O..
A obligat pârâta să procedeze la înmatricularea autoturismului marca Ford tip Focus cu număr de identificare WFOBXXGCDBYK07739 fără plata taxei pentru emisii poluante.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței nr. 394 din 06 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, a declarat recurs pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.
În motivarea recursului, a arătat că reclamanta-intimată a chemat în judecată Instituția P. - Județul O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, solicitând obligarea la „înmatricularea autoturismului marca VOLKSWAGEN, achiziționat din UE, fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".
A apreciat că în mod nelegal, acțiunea reclamantei a fost admisă, fără a ține seama de noile prevederi legale în vigoare.
A considerat că deși dispozițiile legale în materie sunt exprese, imperative, instanța de fond le-a ignorat total - Legea nr. 9/2012. Nu este posibil ca o normă legală expresă deși în vigoare să nu fie aplicată de către instanța de judecată, tocmai de cea care este chemată să aplice legea.
Nu poate hotărî o instanță de drept comun dacă o dispoziție dintr-o lege este constituțională sau nu, dacă este discriminatorie sau nu.
Reclamanta - intimată dacă se consideră lezată de actele normative în domeniu, în vigoare în prezent, trebuie să se adreseze Curții Constituționale și nicidecum instituției noastre sau instanței de drept comun. Aceasta are competența exclusivă de a verifica legalitatea unui act normativ sau dacă este discriminatoriu.
A arătat că reclamanta - intimată trebuia să cheme în judecată în prezentul litigiu organul fiscal competent și nu Instituția P., noi nu avem nicio competență față de o obligație fiscală.
Potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și presupune I întocmirea unui dosar ce cuprinde mai multe documente.
Plata taxei este o obligație fiscală (art. 5 din Legea nr. 9/2012) și se achită la organul; fiscal competent. înmatricularea este momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală și a parcurs celelalte etape și proceduri specifice înmatriculării.
De asemenea, potrivit art. 10 din Legea nr. 9/2012 cu modificările și completările ulterioare „Stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Deci, Codul de Procedură Fiscală reprezintă dreptul comun în materie, astfel încât neîndeplinirea procedurii prealabile echivalează cu respingerea prezentei acțiuni ca prematur formulată.
Această soluție este întărită și de art. 11 din Legea nr. 9/2012 cu modificările și completările ulterioare care stabilește clar că „Persoana nemulțumită de răspunsul primit la contestație se poate adresa instanțelor de contencios, competente potrivit legii."
Totodată, pe fondul cauzei, arătăm că Legea nr. 9/2012 a fost aprobată în conformitate cu normele comunitare, fiind concepută tocmai pentru a nu aduce atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene.
Instituția P. Județului O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de
Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, este obligată să respecte actele normative în vigoare, și nu poate să refuze aplicarea lor. Astfel, la data formulării cererii de chemare în judecată era în vigoare Legea nr. 9/2012 care prin art. 16 la data de 13.01.2012 a abrogat expres O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
La acest moment, trebuie să ne raportăm la prevederile noii legi, respectiv Legea nr. 9/2012. Legea stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 4 alin. 1 - în vigoare - „Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea i reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.,,
In ceea ce privește trimiterea la C. T. și N., precum și la Decizia nr. 24/2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, a arătat că Decizia nr. 24/2011 a fost publicată în M. Oficial nr. 1/03.01.2012, ceea ce înseamnă că produce efecte și este obligatorie de la acea dată conform art. 330 ind. 7 C.pr.civilă.
Această Decizie produce efecte numai asupra litigiilor privind „plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008".
Mai mult, aceasta statuează faptul că, acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului la înmatricularea autovehiculelor second - hand fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, este admisibilă și nicidecum că trebuie admisă în orice condiții și indiferent de împrejurări.
De asemenea, Cauza T. și N. se referă la aplicabilitatea O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele achiziționate și introduse în țară în perioada 1 iulie 2008-14 decembrie 2008 și 15 decembrie 2008- 14 februarie 2010.
A arătat că cererea reclamantei - intimate este neîntemeiată și a solicitat admiterea recursului, casarea sentința nr. 2607/21.11.2012 și admiterea excepțiile invocate, iar în cazul în care acestea vor fi respinse, a solicitat respingerea acțiunea reclamantei față de Instituția P. - Județul O..
In temeiul art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă, a solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze.
In drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, pe Legea nr. 9/2012 și pe prevederile O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei de poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale aplicabile oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Prin Decizia nr. 24 /2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru toate instanțele, s-a statuat că este admisibilă acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare. Instituția prefectului, prin serviciul de specialitate, are atât capacitate, cât și calitate procesuală în acțiunile având ca obiect obligația de înmatriculare a unui autovehicul fără plata taxei de poluare. Instanța Supremă a conchis că în sfera subiecților care sunt ținuți să respecte dreptul european (potrivit considerentelor din Hotărârea V. Gend en Loos și din coroborarea art. 1 alin. (5) cu art. 148 alin. (2) din Constituția României) intră toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului. D. urmare, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului.
Pentru aceste considerente, criticile formulate în cauză fiind nefondate, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR împotriva sentinței nr.394 din data de 06 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta C. A. M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iulie 2013.
Președinte, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. I. |
Red. LB
Tehn. MI 2 ex/15.07.2013
| ← Alte cereri. Decizia nr. 7625/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 1983/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
