Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 18613/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - D. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 3290 din data de 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M., R. (B.) ANIȘOARA și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței întâmpinarea formulată de intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCURESTI .
Se învederează de asemenea cererile de judecare a cauzei în lipsă formulate de recurentul chemat în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE și intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCURESTI, după care;
Instanța, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă formulate de recurentul chemat în garanție M. EDUCATIEI NAȚIONALE și intimata pârâtă U. "S. HARET" BUCURESTI potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 26.10.2012 reclamanții B. M. și R. (B.) ANIȘOARA au chemat în judecată pârâta U. S. HARET - PRIN RECTOR, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i elibereze Diploma de Licență, ca urmare a absolvirii Facultății de Sociologie-Psihologie din cadrul Universității S. Haret.
Prin sentința nr. 3290 din data de 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. M. și R. (B.) ANIȘOARA, în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
A fost obligată pârâta U. "S. HARET" să elibereze reclamanților diploma de licență.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu pârâtul METCS și a fost obligat pârâtul chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai UNIVERSITĂȚII „S. HARET" și au început studiile în anul 2006, forma de învățământ ID, dată la care, după reglementările în vigoare, studiile urmate erau acreditate și recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S. Reclamanții au absolvit în anul 2009, pârâta eliberând adeverințele care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență. Cu toate acestea, diplomele de licență nu au fost eliberate, deși reclamanții au făcut demersuri în acest sens, adresând cerere pârâtei USH.
Împotriva refuzului pârâtei, au formulat prezenta acțiune.
In cauza, s-a constatat că reclamanții, au absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de Sociologie-Psihologie, specializarea Psihologie, promoția 2009, obținând Titlul de Licențiați în Psihologie. În acest sens, U. pârâtă a eliberat adeverințele cu nr. 1267/09.07.2012 și 1268/09.07.2012.
Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diplomele de licență. Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamanților calitatea de licențiat, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale. Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
S-a constatat că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă, procedura în cauza nu a vizat raporturile juridice ale Universității cu reclamanții, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamanților aflați în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate instanța a reținut derularea raporturilor reclamanților, în calitate de studenți, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. a indicat absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamanților).
Altfel spus, U. pârâtă a creat reclamanților, aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanții se puteau încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, s-a reținut mai ales faptul că adeverințele eliberate reclamanților sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor lor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Potrivit art. 18 alin.(1) /lg.554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Alineatul (5) prevede că soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 alin.1 și 5 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea principală formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și a obligat pârâta să elibereze reclamanților diplomele de licență și a suplimentului la diplome.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MECTS, s-a reținut că obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă” și prin adresele 385/06.04.2009, 769/25.08.2009, 31/21.06.2010, 557/12.10.2010, 569/18.10.2010, 573/26.10.2010 si 1054/03.02.2011, U. a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la ROMDIDAC.
Deși pârâtul chemat în garanție s-a apărat afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu a făcut această dovadă și, mai mult, a susținut, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate.
Chiar M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamanților.
Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului MECTS de a aproba formularele tipizate, cererea de chemare în garanție a fost admisă și obligată pârâta chemată în garanție la executarea obligației respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți.
În ceea ce privește obligarea MECTS în raport de dispozițiile art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004 la daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere până la aprobare, pentru eliberarea către reclamanți a actelor de studii, instanța a respins această cerere având în vedere că daunele solicitate în temeiul art. 24 intervin în cazul neexecutării hotărârii, pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal al hotărârii judecătorești pronunțate, fiind acordate în cadrul procedurii de executare printr-o hotărâre separată potrivit art.25 alin 1, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul M. Educației Naționale, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a învederat instanței de recurs, ca prim motiv, faptul că prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art. 60 C.proc.civ.
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. „S. Haret” din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret” București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
În consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a „aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamant”, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată în vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința criticată să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizată să funcționeze provizoriu. Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
S-a susținut că motivarea instanței de fond argumentată de adeverințele emise de către U. „S. Haret” absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate. M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea. Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în parte și în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție. În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea în parte a cererii de chemare în garanție este nelegală.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de M.E.N. ca neîntemeiată.
Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale Ministerului Educației Naționale. Având în vedere acest aspect, a precizat că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art. 216 alin. 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusă judecații, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifică faptul că „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării”. Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform O.U.G. nr. 75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în M.O. al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret - constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ”. În art. 3 din Legea nr. 443/2002 se statuează că în componența Universității S. Haret, intră structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
În virtutea interpretării speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/1995, respectiv fără a se ține cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. „S. Haret” organizează formele de învățământ „ID” și „FR”. Organizarea formelor ID și FR la unele specializări, deși există și forma ZI nu excludea (și nu exclude) obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare și acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane și materiale pentru fiecare formă și locație de învățământ în mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea în Anexa 3 se referă la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din H.G. 676/2007 este precizată structura legală pentru U. S. Haret la nivelul anilor 2007.
Cu rea credință și cu vădită intenție de neconformare legală, U. „S. Haret” atacă H.G. nr. 676/2007 în fața instanței, fără succes. Astfel, conform Deciziei I.C.CJ. nr. 4726/29.10.2009, structurile ID și FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația în domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității „S. Haret” era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu există specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
Recurentul a arătat că programele de studii sunt propuse MEN de către ARACIS. MEN la rândul său înaintează spre adoptare Guvernului respectivele propuneri. Guvernul urmează să concretizeze printr-o hotărâre de Guvern aspectele înaintate de către MEN. În urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanță care să reglementeze în mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de învățământ, de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Astfel, a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității „S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011. Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
A arătat că, deși prin adresa nr. 630/2010 semnată de Rector Conf. Univ. Dr. A. B., U. S. Haret afirma că „există un număr de_ absolvenți la forma de învățământ ID pentru care nu s-au solicitat diplome de licență, situația acestora urmând a fi clarificată prin OG 10/2009”, în nici un moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei O.G. U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea în noile condiții și mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel „cursuri” fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți”.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. l și alin. 4 din Ordinul nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest caz, conform prevederilor Ordinului nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv Universității S. Haret.
Față de menționatele prevederi legale, se poate concluziona că reclamanții au urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Faptul că U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia acesteia, ar
atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei Universități.
Cu privire la eventualele pretenții pecuniare a arătat că soluția instanței de fond este neîntemeiată fiind încălcate prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.
În drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă, Lg. 84/1995, HG nr. 536/2011, Lg. 1/2011, HG 1011/2001, Lg.nr. 288/2004, Ordinul nr. 2284/2007, OUG nr. 75/2005.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
La data de 28 mai 2013 pârâta U. S. Haret a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului formulat de M. Educației Naționale (MECTS) si menținerea ca legală si temeinică a sentinței civile nr. 3290/2013 pronunțata in dosar nr._, de către Tribunalul D., Secția de C. Administrativ si Fiscal, prin care instanța a admis cererea de chemare in garanție a MECTS formulată de U. S. Haret si acțiunea formulată de reclamanți, pentru următoarele considerente:
I. Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp.art.304 pct.4- 9, Cod proc.civ., a solicitat să fie înlăturate, întrucât instanța de fond, în mod corect a obligat MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diploma de licență și suplimente la diplomă pentru reclamanți.
In prezenta cauză instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigură efectiv punerea în executare a obligației universității de a elibera reclamanților intimați, diplomele de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009. În cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, respectiv cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
A precizat că, pentru tipărirea și difuzarea către intimata-pârâtă U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007 (în speță ROMDIDAC SA) este necesară aprobarea scrisă a recurentului chemat în garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezultă și din conținutul adresei nr._/25.06.2009 ( anexată cauzei), iar cum aprobarea
cererilor de către MECTS nu a fost dovedită, instanța de fond în mod corect a admis cererea de chemare în garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisă de MECTS, rezultă fără echivoc că tipărirea și eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a MECTS., în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție de către pârâtă.
Pârâta a invocat dispozițiile art. 1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (R., 4.XI.2000 ) care în Articolul 1-Interzice general discriminarea statuând că „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație....si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1. „apreciem că în nici un caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata și nici încurajată atitudinea unui organul cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând în refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare în speță a formularelor tipizate solicitate prin adresa 769/25.08.2009 și următoarele.
A mai arătat pârâta că, prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente în speță, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin în exclusivitate motivele de refuz invocate în cazul nostru fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanță doar de condiția acreditării cursurilor de zi.
Simplul refuz nu poate înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare de către pârâtă, organizatoare a examenului de licență a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării Universității S. Haret prin lege.
Având în vedere imposibilitate de a elibera diplomele de licență, și faptul că aprobarea tipizării formularelor este în competența exclusivă a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, pârâta a solicitat să se constatate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, urmând a se respinge recursul ca nefondat.
A precizat că susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimați, în vederea tipizării, nu pot fi reținute întrucât nu a făcut dovada aprobării în totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei și întrucât nu există concordanță între solicitările subscrisei și avizele recurentului chemat în garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, a solicitat să fie înlăturate susținerea acestuia prin recursul promovat.
Refuzul MECTS nu este justificat, nu există niciun temei legal care să legitimeze această poziție adoptată de recurent deoarece intimații reclamanți sunt îndreptățiți a pretinde eliberarea actelor de studii cerința acestora fiind legitimă, justificată mai ales de obligația pe care și-a onorată prin parcurgerea cursurilor legal organizate de universitate și prin însușirea cunoștințelor (dovedită prin promovarea examenului de licență).
A precizat totodată că, având în vedere dispozițiile legale, pârâta a emis reclamanților adeverință că sunt licențiați, aceste adeverințe fiind emise sub egida recurentului-chemat în garanție și mai mult a produs efecte juridice. Adeverințele emise sunt în ființă, nu au fost revocate, iar efectele pe care le-au produs se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ..
A arătat de asemenea că pârâta USH, are obligația ca ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atestă calitatea intimaților - reclamanți de licențiați, prin promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, să elibereze și diplomele de licență. Aceasta obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul chemat în garanție MECTS, refuză să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera diplome decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.
Întrucât pârâta a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi și față de împrejurarea că nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, și nici după emiterea HG nr.676/2007 și a HG nr.635/2008 precum si nici după . OUG nr.75/2005-privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, a solicitat să fie înlăturate susținerile MECTS ca lipsite de fundament.
Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, a menționat că nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează și nu fac obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o astfel de cerere.
Pentru aceste considerente pârâta a solicitat să fie înlăturate susținerile recurentului chemat în garanție MECTS, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile motivului de recurs invocat. Toate criticile formulate de recurent vizează stabilirea stării de fapt, fiind aspecte ce vizează netemeinicia hotărârii pronunțate în fond și nu de nelegalitate.
Pe aceste considerente a apreciat că recursul recurentului chemat în garanție nu este motivat în drept, iar criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prev. la art.304 pct.1-9 Cod proc.civ.
In raport de conduita adoptată de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, a apreciat că aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi ține de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la Facultate.
Pârâta a arătat că, potrivit art.4 din HG nr.535/1999 autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare a instituțiilor de învățământ superior.
Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art.5 din același act normativ". Învățământul deschis la distantă, similar cu învățământul fără frecventare poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege".
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul ministrului educației nr.3404/2006, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă intimaților reclamanți din dosar dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobată de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Acest drept nu poate fi afectat și cu atât mai puțin suprimat în fapt sau în drept de divergențele ce au apărut în decursul timpului intre U. "S. Haret" și M. Educației pe seama valabilității inițierii și desfășurării formei de învățământ la distanță pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cât M. Educației sau Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS), înființata în baza O.U.G. nr.75/2005 nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că pârâta a acționat în afara cadrului legal în condițiile în care, în principiu, Ministerului Educației îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității".
A mai arătat că MECTS susține nejustificat, că USH a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând în diplome de licență și a ignorat cadrul legislativ în vigoare. C. legislativ în vigoare, la care face referire recurentul MECT, nu îngrădește libertatea Universităților prin limitarea înscrieri unui anumit număr de cursanți ci doar reglementează aspectul legat de limitarea anuală a numărului de candidați ce vor fi admiși pe locurile subvenționate de către stat în sensul în care, în funcție de necesitatea economico-sociala și de sumele alocate de la bugetul de stat se va stabili numărul de studenți ale căror costuri necesare pregătirii profesionale vor fi subvenționate de către stat, proporțional cu aceste sume alocate, în toate celelalte cazuri. Potrivit Ordinului 3325 din 28 02.2008 emis de MECTS, privind repartizarea cifrelor de școlarizare pe instituții de învățământ superior, prin art. 9 se reglementează acest aspect stabilindu-se că „cifrele de școlarizare pentru studiile cu taxă se stabilesc de către senatele universitare„. Universitățile vor putea dispune liber cu privire la numărul de studenți pe care îi vor înmatricula, cu respectarea standardului calitativ educațional impus prin normele legale.
A apreciat pârâta că în mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă de către instanța de fond cererea de chemare în garanție formulată de pârâta și a fost obligat recurentul-chemat în garanție MECTS să aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamanți, deoarece admiterea sa, asigura efectiv punerea în executare a sentinței recurate, în condițiile în care eliberarea de către subscrisa intimată pârâtă a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat în garanție, existând o evidentă interdependentă între cele două obligații menționate în cereri, respectiv cererea de chemare în judecată și cererea subscrisei de chemare în garanție.
Pentru aceste considerente a solicitat înlăturarea susținerilor recurentului - chemat în garanție MECTS, întrucât instituția MECTS există și la momentul în care a funcționat „ilegal” și nefiind o grupare interzisă ,a funcționat în mod public, iar ca să fie în măsură să aprecieze ca a funcționat într-un cadru nelegal, după o perioadă deloc rezonabilă (de sase ani) de la ascederea studenților la programul de școlarizare, ar trebui să invoce ori inexistența acestei instituții, ceea ce nu este cazul, ori să invoce propria turpitudine având în vedere că una din cele mai importante atribuțiuni ale recurentului este aceea de control în condițiile în care în principiu, Ministerului Educației i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Pârâta a mai arătat că USH a funcționat într-un cadru legal, a asigurat funcționarea unor programe de școlarizare care să permită accesul studenților la studii de înaltă calitate, în acest context, poziția recurentului, de a nu aproba tipizarea formularelor cu regim special este singura nelegalitate din ansamblul conjunctural creat, obstrucționând dreptul absolvenților de a-și valorifica cunoștințele dobândite și de a fi retribuiți corespunzător studiilor promovate.
In raport de cele arătate, în temeiul art.312 alin (1) din Codul de procedura civilă, pârâta a solicitat să se constate lipsa de fundament a criticilor formulate de recurentul-chemat în garanție cu privire la sentința instanței de fond și respingerea recursului promovat de MECTS, ca fiind nefondat și menținerea sentința criticata ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art 304/1 Cod procedură civilă,Curtea constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă a aplicare a dispozițiilor incidente la o stare de fapt judicios stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ (art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/2004, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamanții au formulat acțiunea de față prin care au invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” de a le elibera diplomele de licență și a suplimentelor la acestea la absolvirea facultății.
Reclamanții, înscriși la U. „S. Haret”, au finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-le emise adeverințe ce atestă acest fapt.
Ca atare, U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență. Aceasta întrucât actul prin care se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați, nefiind revocat sau anulat, se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”. Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditari/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însa, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității „S. Haret”, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
Într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: ... evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă, procedura în cauză nu vizează raporturile juridice ale Universității „S. Haret” cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universității „S. Haret” pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările /programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamanților aflați în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate a rezultat derularea raporturilor reclamanților, în calitate de studenți, cu U. „S. Haret”, inclusiv faptul că aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. „S. Haret” a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomei de licență). Altfel spus, U. „S. Haret” a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ (aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență, etc.).
U. „S. Haret” pârâtă a creat reclamanților aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate sunt suficiente a conchide că reclamanții se puteau încrede în aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, Curtea reține mai ales faptul că adeverințele eliberate reclamanților sunt valabile, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului. Or, de vreme ce adeverințele nu au fost revocate sau, după caz, anulate, acestea produc în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând să fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. „S. Haret”, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
În speță, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care a constatat că refuzul de a tipări diplomele de licență și suplimentul la diplome apare ca nejustificat în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004. În fapt, dacă s-ar îmbrățișa opinia recurentului, ar rezulta un veritabil blocaj al accesului reclamanților la justiție, în contradicție cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea constată că în mod întemeiat, prin sentința atacată, instanța de fond, constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei, dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina M.E.N., a obligat pârâta la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului la diplome, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestora.
Recurentul a invocat în motivele de recurs faptul că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și asigurarea calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M.E.N., instanța neputând dispune acordarea diplomelor de licență decât prin substituirea în atribuțiile acestuia.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului la diplome reclamanților, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești.
Referitor la critica privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. „S. Haret” a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că nu poate prejudicia pe reclamanți calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, întrucât reclamanta, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei intimate U. „S. Haret” de eliberare către intimații reclamanți a diplomelor de licență obținute și a suplimentelor la acestea în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentului chemat în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările / programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantei căreia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Curtea consideră că, față de obiectul cererii dedusă judecății, și ținută fiind de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond nu putea să cenzureze, atâta timp cât o cerere având acest obiect nu a fost formulată înaintea sa, modalitatea în care unitatea de învățământ privat intimată a înțeles să organizeze forma de învățământ urmată de către intimații reclamanți.
Dreptul dedus judecății, acela de a obține eliberarea unor diplome de licență și a suplimentului la acestea pentru studiile urmate, aparține intimaților reclamanți și aceștia și l-au exercitat în limitele sale externe și interne, respectiv potrivit scopului recunoscut de lege și cu bună-credință.
Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea lor a diplomelor de licență și a suplimentului la diplome, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularului de diplomă de licență pentru reclamanți.
În raport de cele arătate, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a Ministerului la tipărirea formularului de diplomă de licență și a suplimentului la diplomă întrucât, în mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularului acestui act de către M.E.N. în calitate de autoritate administrativă competentă.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 3290 din data de 7 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M., R. (B.) ANIȘOARA și intimata pârâtă U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, D. C. |
Grefier, R. V. |
Red. LC
Tehn.red. RV 2ex/03.10.2013
Jud fd. AMS
| ← Pretentii. Decizia nr. 3470/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Alte cereri. Decizia nr. 7625/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
