Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2328/54/2011*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr._/2013

Ședința publică de la 17 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. D. C.

Judecător: S. P.

Judecător: Ș. B.

Grefier: M. F.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței nr.122/2012 din 17.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. V. și N. F..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. C., pentru intimații reclamanți D. V. și N. F., lipsă fiind recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.

S-a arătat că au fost depuse Note de ședință de recurenta pârâtă, după care;

Instanța comunică reprezentantului intimaților reclamanți un exemplar al Notelor de ședință depuse de recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat G. C., pentru intimații reclamanți D. V. și N. F., solicită respingerea excepției prematurității invocată de recurenta pârâtă prin Notele de ședință, acțiunea fiind formulată pe legea veche. Arată că au fost preluate atribuțiile Comisiei Centrale de Stabilire a Deespăgubirilor de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

CURTEA

Asupra recursului de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. secția C. la data de 30 noiembrie 2011, sub nr._ reclamantele au solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea paratei la emiterea titlului de despăgubire in conformitate cu Sentința Civila nr. 2095/08.04.1960;.obligarea acesteia sa o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor in numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; obligarea paratei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea in solidar la plata daunelor a funcționarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluționare și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În fapt, au arătat, in esență, că la data de 27.10.2011 s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru completarea dosarului de despăgubire înregistrat la instituția parată sub nr. 8387/CC, solicitându-le stăruitor sa emită Decizia reprezentând Titlul de Despăgubire pentru întreaga suprafața de teren in discuție, dovedita cu Sentința nr. 2095, pe care au atașat-o in copie adresei, neprimind insa nici un răspuns la solicitarea noastră.

In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 16 - 20 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente; art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 si urm. art. 16, art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În dovedire, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Legal citată, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamante ca neîntemeiată.

În fapt, a arătat, în esență, că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă iar în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, dosarul aferent Dispoziției nr. 3633/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului C., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 8387/CC. S-a mai arătat că, dosarul nr. 8387/CC a fost analizat și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu o . acte.

Referitor la etapa evaluării, a arătat pârâta faptul că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu informațiile mai sus menționate, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A precizat pârâta că dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de . O.U.G nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a arătat mai sus, neputând fi instituită în sarcina Comisiei Centrale obligația de a transmite Decizia

Mai mult decât atât, a arătat pârâta, valorificarea titlului de despăgubire se face numai de către titularul acestuia potrivit prevederilor O.U.G nr.81/2007.

Fată de susținerile reclamantelor privind nerespectarea în cauză a termenului rezonabil, pârâta a arătat că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art –16 alin. 1 si 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat si completat prin O.U.G nr.81/2007.

Cu privire la obligarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei, pârâta a făcut următoarele precizări:

Potrivit art. 1075 din Codul Civil „orice obligație de a face sau de a nu face se preschimbă în desdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului."

Prin urmare, neexecutarea obligației având ca obiect prestația de a face determină, conform legii, convertirea ei într-o obligație de a plăti daune interese. însă, pentru constrângerea debitorului la executarea obligației având drept obiect obligația de a face, creditorul are la îndemână daunele cominatorii.

Având în vedere solicitarea reclamantelor de a obliga pârâta la plata de daune morale, facem precizarea că cel prejudiciat trebuie să facă dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. în acest caz, sarcina probei revine reclamantului, conform dispozițiilor art. 1169 din Codul Civil.

Prin urmare, reclamantele trebuie să dovedească existența și întinderea prejudiciului suferit, legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și fapta pârâtei, precum și vinovăția pârâtei.

Soluția instanței de fond:

Prin sentința civilă nr. 122/17.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admisă în parte cererea de chemare in judecată, dispunând obligarea pârâtei să emită reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 407/M/2001 privind suprafața de teren de 3000mp situată în C., .. 64(actuala .), respingând restul capetelor de cerere.

Motivarea instanței de fond:

Pentru a pronunța această hotărârea Curtea de Apel C. a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. 3633/02.02.2006, Primarul Municipiului C. a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005 către reclamante pentru suprafața de teren de 3000mp situată în C., .. 64(actuala .), imposibil de restituit în natură.

Ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care erau îndreptățite reclamantele a fost transmis către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta C. Centrală.

A apreciat prima instanță că, durata excesivă a procedurilor administrative a incălcat, în mod evident, principiul procesului rezonabil, astfel că a admis primul capăt de cerere.

Cât privește cererea privind solicitarea de obligare a pârâtei să transmită decizia privind titlul de despăgubire pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul ANRP, instanța a reținut că, potrivit O.U.G. nr. 81/2007 valorificarea titlului de despăgubire se face numai de către titularul acestuia. Pe de altă parte, potrivit O.U.G. 62/2010 din 30 iunie 2012, art. III, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

A concluzionat prima instanță că acest capăt de cerere este nefondat.

A mai reținut prima instanță că, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare se impune și respingerea capătului de cerere privind daunele morale.

Motive de recurs:

Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta pârâtă solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare in judecată.

Dezvoltarea motivelor de recurs:

Recurenta pârâtă a învederat, în esență, că, în cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că “Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi.”

În acest context, Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, a menționat că în cuprinsul art. 1 alin. 1 Titlul VII din /Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001...”.

Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.

Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.

Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:

1)cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și

2)procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate^ pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.

Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.

In acest context, a învederat că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile învestite cu soluționarea notificărilor.

În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:

- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,

- etapa analizării dosarelor,

- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului Vil din Legea nr. 247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire”.

In cauza supusă judecății, a subliniat faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 3633/2006, a fost transmis de Primăria Municipiului C., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 8387/CC.

Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamate și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu o . acte.

Referitor la etapa evaluării, a subliniat faptul că este condiționată de completarea dosarului cu actele lipsa, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii: - dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr. 81/2007, respectiv- dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după . O.U.G. nr. 81/2007.

În plus, conform art. 2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.

F. de aceste, aspecte, a învederat că solicitarea reclamanților privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată

Adoptarea Deciziei nr. 2815/16.09.2008, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat Principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.

În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.

În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Plenul Curții Constituționale a statuat că, “Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite”.

A menționat și faptul că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora nerespectarea termenului rezonabil de către C. Centrală referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor sunt neîntemeiate.

A subliniat faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile in raport cu practica jurisdicțională interna și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), motiv pentru care apreciem solicitarea reclamantelor îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.

Astfel, prin Decizia nr. 2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei centrale înainte de apariția O.U.G nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit.

În speță, dosarului privind acordarea de despăgubiri. în favoarea reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de . OUG nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum a arătat mai sus.

Nu in ultimul rând, a învederat faptul că, potrivit articolului unic din O.U.G. nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reformam domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Temeiul de drept: art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1 C.p.c..

Probei: a solicita iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cele depuse la instanța de fond.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Legal citate, intimatele reclamante nu au depus întâmpinare dar s-u prezentat în instanță, prin apărător, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată.

La data de 14.10.2013 recurenta pârâtă a depus note de ședință, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru următoarele considerente:

A precizat faptul că ulterior datei la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03._13.

Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.

Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.

În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.

Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „ dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Totodată, se înființează C. Națională pentru Compensarea imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art. .17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte dispozițiile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, a făcut precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, a apreciat că legiuitorul a stabilit, de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui respectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr.3633/2006 emisă de Primăria Municipiului C. și înregistrat sub nr._/CC a făcut următoarele precizări:

- identificarea imobilului, obiect al dispozițiile anterior amintite. A făcut precizarea că aceste informații le sun necesare, întrucât potrivit art.17 alin.1 lit.a, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va proceda la validarea/invalidarea, în tot sau în parte, a dispoziției emise de instituția dvs. în vederea identificării imobilului se va avea în vedere atât compunerea (construcție cu/fără teren) cât si suprafețele acestuia

- istoricul de număr poștal al imobilului notificat, având în vedere inadvertențele existente între Sentința civilă nr. 2095/1960, prin care domnului C. V. (autorul notificatoarelor) face dovada proprietății acestui imobil și anexa Decretului de expropriere nr. 64/1981 o copie conform cu originalul a Sentinței civilă nr. 2095/1960, în cuprinsul căreia să se regăsească ștampila grefei cu mențiunea din care să reiasă că a rămas definitivă și irevocabilă

- acte care să descrie: suprafața imobilului construcție notificat, materialele folosite la edificare, anul construirii, s.a.m.d.

Cu privire la acest aspect a făcut precizarea că prezintă relevanță fișa ITI a imobilului preluat si demolat.

Prin adresa nr. 8387/CC s-a solicitat atât reclamantei cât și Primăriei Municipiului C. completarea dosarului de despăgubire cu înscrisurile mai sus menționate.

De asemenea, prin adresa nr. 8387/CC/02.08.2013 s-a solicitat Consiliului Județean D. precum și Direcției Arhivelor Naționale D. înscrisuri" din care să reiasă descrierea imobilului mai sus arătat preluat în baza Decretului nr. 64/1981 de la domnul C. V.. Semnalăm faptul că prezintă relevanță actele întocmite la data preluării/demolării (procesul verbal de evaluare/preluare, fișa imobilului, releveul etc) o importantă deosebită având documentele prin care a fost calculată suma încasată ca despăgubire.

Având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate, învederăm faptul că, potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Acest termen începe să curgă de la data la care i se comunică in scris persoanei îndreptățite solicitarea privind completarea dosarului său.

Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a dispoziției al cărei beneficiar este reclamanta.

Termenul de decădere prevăzut de art. 32 al Legii nr. 165/2013 poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

În speță, soluționarea dosarului înregistrat sub nr. 8387/CC se va face în concordanță cu dispozițiile noului act normativ.

II. Cu privire la obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire învederăm onoratei instanțe faptul că. această solicitare nu își mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art.34 alin. 1 din Legea nr.165/2013.

Astfel, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A precizat faptul că, în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.

Potrivit acestui act normativ, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr.165/2013, la care a făcut referire mai sus, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care in propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

Prin urmare, având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, citarea de evaluare a dosarului de despăgubire nr._/CC, precum și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.

Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 C.p.c:

În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile Legii nr.165/2013, invocată de recurentă în notele de ședință, aceasta nu poate fi reținută față de dispozițiile art.316 și art. 294 alin.1 C.P.C. prin prisma temeiului juridic invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

La data de 17 05 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Potrivit art. 4 din acest act normativ- Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma căruia vor fi analizate motivele de recurs și legalitatea obligației Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitat de reclamant prin acțiunea introductivă .

Potrivit Art. 41 alin. (1) din lege ,,Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,,.

Din interpretarea dispozițiilor legale sus expuse rezultă că și C. Natională poate emite Titluri de despăgubire în procedura veche specifică Comisiei Centrale constituită potrivit legii nr. 247/2005, însă doar în ipotezele art. 41 alin.1, adică doar pentru dosarele aprobate de CNSC .

În speță dosarul de despăgubire întocmit pe numele reclamantilor a fost înregistrat pe rolul fostei Comisii sub nr. 8387/CC/2006 și ulterior restituit Primăriei Municipiului C., jud. D. cu adresa nr. 8387/CC/02.08.2013 în vederea completării, astfel încât nu intră sub incidența disp art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013 nereprezentând un ,, dosar aprobat,, în sensul legii. Practic dosarul nu a intrat în etapa evaluării, fiind parcurse doar etapele inițiale prev. de legea nr. 247/2005, referitoare la transmitere către Secretariat și la analiza legalității sub aspectul posibilității de a fi restituit în natură.

În concluzie, dosarul de despăgubiri întocmit pentru reclamanti nu se încadrează în ipoteza reglementată art. 41 alin1 și 3 din legea nr. 165/2013.

Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din legea în vigoare nr. 165/2013. De altfel, procedura prev. de art 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .

Art. 21 din legea nr. 165/2013 statuează că ,, (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

În consecință, observând cu precădere dispozițiile art. 21 alin.8 și 9 din lege ,obligarea noii Comisii Naționale direct la emiterea Titlului de despăgubire ar echivala cu o omisiune a etapelor procedurale obligatorii prevăzute expres de lege si o imposibilitate de executare .Cu alte cuvinte, în actualul context legislativ aplicabil în cauzele pendinte, cererea reclamantelor –intimate apare lipsită de temei juridic.

În concluzie, criticile recurentei sub aspectul lipsei de temei de drept, ca urmare a modificării cadrului legislativ incident, critici de ordine publică, sunt fondate, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. Națională, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, împotriva sentinței nr.122/2012 din 17.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. V. și N. F..

Modifică sentința civilă în sensul că respinge cererea de chemare în judecată.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2013.

Președinte,

G. D. C.

Judecător,

S. P.

Judecător,

Ș. B.

Grefier,

M. F.

Red./Tehnored.S.P.

2 ex/24.10.2013

Jud. fondC.G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA