Obligaţia de a face. Decizia nr. 554/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 2527/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 554/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - T. B.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr.2082 din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. M. și U. S. HARET.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat Ș. E., pentru intimata pârâtă C. I. M., lipsind recurentul pârât M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimata pârâtă U. S. HARET.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa răspunsului la adresa înaintată către ARACIS, după care;
Ș. E., pentru intimata pârâtă C. I. M. arată că nu mai insistă în repetarea adresei, solicitând judecarea cauzei în baza actelor depuse la dosar.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Ș. E., pentru intimata pârâtă C. I. M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea formulată la data de 27.10.2011 și înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta C. (G.) I. M. a chemat în judecată pe pârâta U. „S. Haret” și M. Educației, Cercetării și Inovării solicitând obligarea pârâtelor la completarea, emiterea și eliberarea diplomei de licență, ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009.
Prin sentința nr. 44 din data de 23 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta C. (G.) I. M. în contradictoriu cu pârâții U. „S. Haret” și M. Educației, Cercetării și Inovării,în favoarea Tribunalului D. – Secția contencios administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._ primind termen de judecată la data de 19 aprilie 2012.
Prin sentința nr.2082 din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D. s-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta C. I. M., în contradictoriu cu pârâta U. „S. HARET” și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI .
S-a admis in parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu pârâtul METCS și a fost obligat pârâtul chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta este absolvent al UNIVERSITĂȚII „S. HARET". Aceasta a început studiile în anul 2006, forma de învățământ ID, dată la care, după reglementările în vigoare, studiile urmate erau acreditate și recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S.
Reclamanta a absolvit în anul 2009, pârâta eliberând adeverințele care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
Cu toate acestea, diplomele de licență nu au fost eliberate, deși reclamanta a făcut demersuri în acest sens, adresând cerere pârâtei USH.
Împotriva refuzului pârâtei, au formulat prezenta acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că cererea 2936/2011 (fila 3) a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art.7/lg. 554/2004, cerere la care s-a raspuns prin Adresa 2455/11.07.2011.
În privința capătului de cerere avand ca obiect obligarea pârâtei MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență în vederea eliberării diplomelor absolvenților care au susținut și promovat examenul de licență, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat și l-a respins. Astfel, s-a reținut că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractului de studii între reclamanta, pe de o parte, și pârâta USH, pe de altă parte.
În temeiul acestor contracte și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei USH, în calitate de parte în contractul încheiat de reclamanta, și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acesteia, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
Din cele expuse mai sus, a reieșit că în raportul juridic dedus judecății, institutia care si-a asumat obligația de eliberare a diplomelor de licență este pârâta USH; reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă să fie obligată pârâta MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență în vederea eliberării diplomelor absolvenților care au susținut și promovat examenul de licență. Este adevărat că pârâtul MECTS are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor, și că această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către USH a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie reclamantei prerogativa de a solicita obligarea pârâtei MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, atâta timp cât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior, MECTS și nicidecum absolvenții universităților respective.
Din probele administrate in cauza, s-a constatat că reclamanta a absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de Muzică, specializarea Pedagogie Muzicală, promoția 2009, obținând Titlul de Licențiat în Muzică. În acest sens, U. pârâtă a eliberat adeverința nr. 108/06.07.2009.
Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diplomele de licență.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamanților calitatea de licențiat, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”
Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
S-a constatat că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu a vizat raporturile juridice ale Universității cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflata în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate a rezultat derularea raporturilor reclamantei, în calitate de studenta, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamantei).
Altfel spus, U. pârâtă a creeat reclamantei, aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanta se puteau încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, s-a reținut mai ales faptul că adeverința eliberata reclamantei este valabila, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor lor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Potrivit art. 18 alin.(1) /lg.554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Alineatul (5) prevede că soluțiile prevăzute la alin. (1) și alin. (4) lit. b) și c) pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 alin.1 și 5 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, și a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diploma.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MECTS, s-a retinut ca obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă”, s-a reținut că prin adresele_/21.06.2010, 278/2010,_/2011, U. a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Deși pârâtul chemat în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face această dovadă și, mai mult, susține, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucura de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamantei calitatea de licențiat în specializarea urmata.
Chiar M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamantei.
Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului MECTS de a aproba formularele tipizate, cererea de chemare în garanție a fost admisă și obligată pârâta chemată în garanție la executarea obligației, respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanta.
In ceea ce priveste aplicarea sanctiunii prev. de art. 24 al. 2 din Legea 554/2004, cererea s-a apreciat ca neintemeiata avand in vedere ca dispozitiile legale invocate sunt incidente in situatie neexecutarii hotararii judecatoresti, in termenul prevazut de lege - „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul pârât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a susținut următoarele:
Primul motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că instanța de fond nu a analizat și calitatea activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea MECTS de a „tipări și preda către U. S. Haret a formularelor diplomelor de licență, suplimentelor la diplomă și foilor matricole, inclusiv a certificatului de absolvire a DPPD”.
Din considerente rezultă că instanța de fond, deși respinge excepția lipsei calității procesual pasive a ministerului, reține că toată procedura legală pentru avizarea tipizatelor se desfășoară între instituțiile de învățământ superior și minister, în temeiul acestor considerente ar fi trebuit să constate că reclamanta nu justifică în niciun fel calitatea procesuală activă.
Din acțiunea formulată și actele depuse reiese că reclamanta este absolventă a Universității S. Haret și nicidecum reprezentantă a Universității pentru a avea calitatea să solicite eliberarea avizelor necesare pentru formularele-tipizate - acte de studii.
Singurele entități care au atât dreptul cât și obligația de a elibera diplomele de licență sunt instituțiile de învățământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu prevederile OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației acreditarea organizațiilor furnizoare de educație acordă dreptul acestora de a emite diplome certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest sens, instituțiile de învățământ superior particular acreditate solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate iar MECTS, având în vedere atribuțiile sale de control și monitorizare a modului de respectare a reglementărilor din domeniul său de activitate, verifică existența concordanței între numărul de tipizate solicitate cu datele raportate de A.R.A.C.I.S. și datele existente în cadrul Direcției Generale învățământ Superior, după care eliberează avizele respective.
Rezultă din cele menționate, că reclamanta nu are calitate procesuală activă, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.
Menționează că M. Educației., Cercetării, Tineretului și Sportului a refuzat Universității Spirit Haret eliberarea avizelor necesare pentru formularele - tipizate - acte de studii, dar aceste formulare nu se pot elibera instituțiilor de învățământ superior în număr nelimitat ci trebuie corelat cu numărul absolvenților care au urmat specializări si forme de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform reglementărilor în vigoare la momentul admiterii. De altfel, instanța de fond a reținut acest aspect, și anume că ministerul a aprobat un număr de tipizate, dar a interpretat greșit aceasta considerând că, implicit a recunoscut specializările reclamanților.
De aici rezultă că instanța de fond nu a înțeles următoarele: ministerul nu aprobă tipărirea tipizatelor actelor de studii individual, pentru fiecare absolvent al unei specializări și forme de învățământ, ci pentru specializări/forme de învățământ autorizate provizoriu sau acreditate.
După eliberarea acestor avize, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele.
Rectorul instituției de învățământ superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție.
Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii.
Având în vedere cele solicitate, precum și faptul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate, iar în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii, această solicitare nu se înscrie în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, raportat la prevederile H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 12.1 și urm. din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ansamblul de drepturi și obligații, precum și normele care reglementează viața comunității universitare în spațiul universitar propriu sunt cuprinse în Carta universitară a instituției de învățământ superior, adoptată de senatul universitar, în condițiile legii, iar membrii comunității universitare sunt obligați să respecte regulamentele interne ale instituției de învățământ superior, stabilite în conformitate cu Carta universitară.
Domeniile conducerii, structurării și funcționării instituției, ale activității didactice și de cercetare științifică, ale administrării și ale finanțării sunt guvernate de principiul autonomiei universitare, care se corelează cu principiul răspunderii personale și publice pentru calitatea întregii activități didactice și de cercetare științifică pe care o desfășoară instituția respectivă de învățământ superior.
Conform prevederilor legii, învățământul superior se realizează prin instituții de învățământ: universități, institute, academii de studii și școli de studii postuniversitare, iar organizarea întregului proces de învățământ este de competența fiecărei instituții de învățământ superior.
Prin urmare, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are atribuții bine stabilite prin Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel menționează că, înscrierea candidaților, organizarea și desfășurarea concursului de admitere în învățământul superior, emiterea diplomelor de licență, intră în competența instituțiilor de învățământ superior care poartă întreaga responsabilitate asupra procesului instructiv-educativ.
Prin urmare, dacă reclamanta a participat la procesul de învățământ în calitate de studenți ale Universității S. Haret, efectul este de a obține diploma de licență în urma susținerii unui examen de licență, iar instanța de judecată nu poate obliga ministerul de a recunoaște absolvirea acestor cursuri sau obliga la emiterea unei diplome de licență în orice condiții, poate cel mult constata aceste aspecte.
Un alt motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, raportat la faptul că instanța de fond a reținut că "niciuna din adresele Universității S. Haret (prin care se solicita aprobarea pentru tipizate acte studii) nu a fost urmată de un răspuns pozitiv", iar patru alineate mai jos, reține că ministerul a avizat achiziționarea de formulare tipizate.
Așadar, instanța de fond a acoperit o ilegalitate a Universității S. Haret printr-o hotărâre nelegală. A obligat ministerul să aprobe tot necesarul de formulare tipizate solicitat de universitate, doar pentru că "adeverința de licență se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate. Acesta este, de altfel un alt motiv de recurs — art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, deoarece instanța de fond nu a fost sesizată pentru recunoașterea actelor de licență, si cu toate acestea, a constatat că "reclamanții au susținut toate examenele în conformitate cu legislația în vigoare a învățământului și planul de învățământ", drept pentru care obligă ministerul să acopere ilegalitatea universității, ilegalitatea de a oferta pentru admitere specializări și forme de învățământ care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate prin hotărâri ale Guvernului.
Un alt motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond invocă culpa comună în ceea ce privește școlarizarea reclamanților.
Menționează că, ministerul propune Guvernului proiectele de hotărâri de Guvern privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ superior doar în urma întocmirii raportului de evaluare în temeiul standardelor și al metodologiilor de către ARACIS, conform prevederilor OUG 75/2006 privind asigurarea calității, cu modificările ulterioare, acte normative care trebuie respectate de aceste instituții.
De altfel, niciun licențiat al unei instituții de învățământ superior din România, care a absolvit o specializare acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, reglementată printr-un act normativ, nu are nevoie pe lângă diploma de licență de un alt act de la o instituție din România care să întărească cele scrise în cuprinsul diplomei.
U. „S. Haret" din București avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern. În nicio situație MECTS nu constată valabilitatea unui act. MECTS recunoaște sau nu un act ulterior verificării studiilor urmate.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul, instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. Faptul că la momentul când reclamanta a început studiile nu și-a pus întrebarea dacă acestea sunt acreditate, nu o îndreptățește să solicite niște drepturi pe care nu le are.
In ceea ce privește un act de studiu, nu sunt aplicabile principii din dreptul civil, sau nu se poate prevala nimeni de necunoașterea legii. Totodată atât persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asuma propriile decizii. Este în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ că a respectat procedura legală a organizării lor. Nu se poate imputa altor subiecți de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ.
Nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nici un candidat la momentul înscrierii nu întreabă sau nu obține vreun acord de la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a-și exercita voința. Exercitarea acestei voințe și obținerea apoi a unui act care nu poate fi recunoscut de către M. Educației, Tineretului și Sportului întrucât în urma verificării hotărârilor de guvern pe durata parcurgerii studiilor nu au în cuprinsul lor specializările și formele de învățământ urmate de o anumită persoană nu poate fi acoperită prin teorii de genul: diploma poartă antetul și semnătura ministerului, nu este specificat în nici un act normativ faptul că valabilitatea studiilor este condiționată de stipularea expres în hotărâri de Guvern a formei de învățământ.
Nu se poate vorbi de o aparență înșelătoare, în condițiile în care hotărârile de Guvern cu fiecare instituție de învățământ superior din sistemul național de învățământ, indiferent dacă era de stat sau particulară, era menționată cu specializările, formele de învățământ autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. In afara hotărârilor de Guvern care prevedeau ce specializări și forme de învățământ aveau instituțiile de învățământ superior, mai exista și posibilitatea pentru reclamanți de a se informa la instituțiile care puteau să ofere relații/informații despre specializările la care se putea desfășura procesul de învățământ.
Hotărârile de Guvern nu au fost emise pentru a fi ignorate, ci pentru asigura și informa cu privire la cadrul legal în care urma sa fie desfășurat procesul de învățământ.
Orice persoană fizică sau juridică poate organiza în mod nelegal procesul de învățământ și emite diplome cu antetul MECTS, însă, ulterior parcurgerii acestui proces de învățământ, nu se poate nimeni prevala de eroarea comună, de necunoașterea legii și obliga M. Educației să recunoască acel proces. Este la latitudinea fiecărei persoane care are capacitate deplină de exercițiu de a-și asuma actele fără să impună comportamentul avut unei alte persoane juridice.
D. pentru simplul fapt că reclamanții au avut o conduită pe care acum nu și-o asumă, nu înseamnă că MECTS poate fi obligat să recunoască o formă de școlarizare care se situează în afara cadrului legal. Este de asemenea responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza proces de învățământ în limitele legii. Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept. Aparențele nu constituie un drept. Astfel, teoria erorii comune sau a funcționarului de fapt invocate de reclamanți nu creează un drept și nici măcar prezumția de legalitate. Dreptul există sau nu.
Prin urmare, MECTS nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
MECTS nu a recunoscut niciodată diplomele de licență. Niciun licențiat al acestei țări nu vine pentru recunoaștere ulterior finalizării studiilor la MECTS pentru recunoaștere sau la angajare. Diplomele sunt recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii. În ipoteza în care un potențial angajator sau o persoană fizică sau juridică solicită relații cu privire la acreditarea instituției de învățământ superior atunci acestea sunt date în urma verificărilor efectuate.
Singura atribuție a ministerului este de a recunoaște fără formalități diplomele emise în condițiile legii. Dacă aceste condiții nu există, nu au fost respectate, nu se poate invoca eroarea, aparența, buna credință.
Față de cele de mai sus, recurenta a solicitat admiterea prezentului recurs astfel cum a fost motivat și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Codul de procedură civilă, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1022/14.05.2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor și a Metodologiei de recunoaștere și echivalare a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice.
Analizând criticile formulate de recurent, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Critica privind lipsa calității procesuale active a reclamantei privind capătul de cerere referitor la obligarea MECTS de a tipări și preda către U. S. Haret formularele diplomelor de licență, suplimentelor la diplomă și foilor matricole, este neîntemeiată întrucât instanța de fond a obligat MECTS să aprobe tipărirea formularelor la cererea Universității S. Haret, în urma admiterii cererii de chemare în garanție, formulată de universitate, nu la cererea reclamantei, cum se susține.
În ceea ce privește critica, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor părților din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, în cauză instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei - intimate U. S. Haret de eliberare către intimata reclamantă a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Sunt, prin urmare, nefondate criticile recurentei chemate în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantului căruia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
În egală măsură, Curtea consideră că poziția manifestată de către recurenta chemată în garanție a fost una oscilantă, aceasta invocând în cererea de recurs, pe de o parte faptul că și-ar fi îndeplinit obligația de eliberare a tipizatelor solicitate de către intimata pârâtă, oferindu-i acesteia un număr chiar mai mare decât cel solicitat, număr care acoperă specializările autorizate/acreditate si care este mai mare decât cel solicitat, iar, pe de altă parte, că refuză să elibereze tipizatele solicitate pentru faptul că universitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile de autorizare/acreditare.
În aceste condiții, se apreciază drept nefondată și critica recurentului pârât care a invocat faptul îndeplinirii obligației de a elibera tipizatele necesare eliberării diplomelor de licență, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada acestui fapt și în situația în care acesta este singura autoritate cu competențe în domeniul tipăririi și difuzării formularelor actelor de studii concepute.
În raport de cele arătate, având în vedere că instanța de fond a apreciat întemeiată cererea reclamantei sub aspectul obligării pârâtei U. S. Haret la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a MECTS la tipizarea formularului de diplomă de licență întrucât numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S. Haret a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularului tipizat a acestui act de către MECTS în calitate de autoritate administrativă competentă.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, și, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă prezentul recurs, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ. recurentul va fi obligat la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva sentinței nr.2082 din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. M. și U. S. HARET.
Obligă recurentul la plata către intimata reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, T. B. |
Grefier, R. V. |
Red. TB/04.02.2013
Tehn.red. RV 2ex/04.02.2013
Jud fd. AS
| ← Pretentii. Decizia nr. 7326/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5651/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
