Pretentii. Decizia nr. 8306/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8306/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 36/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8306/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător G. D. C.
Judecător C. N. G.
Grefier J. V.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. împotriva sentinței civile nr. 739 de la 28 Ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M., Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr. _ , în contradictoriu cu intimatul reclamant S. F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242(2) cod proc. civilă .
Constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța declară închisă faza probatorie și, apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 03.01.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul S. F. a chemat în judecată pârâta, Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 936 lei către reclamant, reprezentând contravaloare taxă primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand achiziționat, precum și restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca Ford cu nr. de identificare WFOBXXWPRBYY71961, an fabricație 2000 și pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă de înmatriculare la data de 07.02.2008 în valoare de 936 lei. A solicitat AFP Dr. Tr. S. restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aceasta respingându-i solicitarea.
Prin sentința nr. 739 de la 28 Ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M., Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr. _, A admis cererea formulată de S. F. cu domiciliu în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta AFP DR TR S. cu sediul în Dr. Tr. S., P-ta R. N., nr.1, jud M..
A obligat pârâta la plata sumei de 936 lei către reclamant, reprezentând contravaloare taxă primă înmatriculare, achitată de reclamant prin chitanței . nr._/07.02.2008.
A obligat pârâta la plata sumei de 539,3 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 739 de la 28 Ianuarie 2013a declarat recurs pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat următoarele:
1. Instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, se ajunge la situația în care contribuabilul beneficiază de un serviciu public (înmatricularea autovehiculului), fără a-l plăti. Se creează o discriminare între persoanele care au achitat taxa de înmatriculare și cele care, prin restituirea taxei în totalitate, conform hotărârii atacate, nu plătesc contravaloarea acestui serviciu public prestat în beneficiul lor.
Textul Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (art.110, ex-art.90 TCE) prevede că statele membre nu pot aplica pentru produsele altor state membre impozite interne mai mari decât pentru produsele similare naționale, cu scopul de a nu se ivi discriminări intre aceste produse, dar nu prevede nicăieri să nu se plătească nici un impozit. Prin hotărârea pronunțată, instanța depășește limitările impuse prin norma comunitară, în sensul desființării, practic, a taxei interne pentru anumite persoane. Se produce, astfel, o discrepanță aleatorie între obligațiile contribuabililor aceluiași stat. Mai mult, tratatul prevede că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale, cu singura condiție de a nu genera discriminări între produsele amintite.
2. Susținerea instanței, că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar, nu este suficient argumentată deoarece, urmare criticilor aduse textului controversat și pentru a se conforma recomandărilor forurilor comunitar europene, printr-o succesiune de acte normative, dreptul intern s-a armonizat cu principiile de drept european, ultima reglementare în materie. Pentru a nu genera discriminări în propriul sistem de drept, a considerat că instanța este datoare a stabili întinderea obligației contribuabilului, nicidecum absolvirea sa de o obligație impusă printr-un act normativ, finalmente armonizat.
3. Cu privire la cheltuielile de judecată acordate, a solicitat reducerea cuantumului acestora, având in vedere prerogativa instanței de a reduce onorariul de avocat prevăzută de art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. Acest onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea adversă care a căzut în pretenții și căreia, îi devine opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea adversă, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanța prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid, si exigibil (Decizia C.C. nr. 401/14.04.2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 274 alin. 3 Cod proc.civ.). Astfel, luând în considerare simplitatea și durata cauzei, timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit, a solicitat reducerea onorariului avocațial la o sumă rezonabilă, în caz contrar validându-se prin autoritatea instanței un abuz de drept. Cererea se bazează și pe jurisprudența C.E.D.O. formulată în cauza Nielsen și Johansen împotriva Norvegiei, cauza Salau și P. împotriva României, cauza Almeida și Garet împotriva Portugaliei.
Față de cele invocate în fapt și în drept, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În conformitate cu art. 242 alin. 2 Cod proc.civ., a solicitat și judecarea în lipsă.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autoturism second-hand, iar în vederea înmatriculării a achitat suma de 3833 lei taxa de primă înmatriculare la data de 07.05.2008 (fila 5 dosar fond).
Reclamantul s-a adresat pârâtei (fila 4 dosar de fond), solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, iar pârâta a refuzat restituirea sumei, așa cum rezultă din adresa aflată la fila 23 dosarul de fond.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat este reglementată de dispozițiile art. 117 Cod proc.fiscală, conform cărora sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere. Demersul administrativ la care intimatul reclamant era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la recurenta pârâtă.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimatul reclamant în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143 Codul fiscal și punctul 311- 312 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratatul Constitutiv al U.E., care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale U.E. și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect autovehiculele și autoturismele din celelalte țări membre U.E. în competiție cu produsele similare autohtone.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către intimatul reclamant a taxei speciale de primă înmatriculare.
Curtea reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141 Cod fiscal care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Adoptarea O.U.G. 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară. Taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 110 din Tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la nelegalitatea modului în care au fost acordate cheltuielile de judecată, recurenta solicitând diminuarea onorariului de avocat invocând în drept dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ., întrucât prin reducerea onorariului plătit avocatului, reclamantul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu apreciat ca exagerat de către pârâtă, Curtea constatând că tribunalul a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 274 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 C.p.civ., instanța va obliga pe recurenta pârâtă AFP la plata către intimatul reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată efectuate în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR TR S. împotriva sentinței civile nr. 739 de la 28 Ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M., Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. F., având ca obiect pretenții.
Obligă recurenta pârâtă la plata către intimatul reclamant a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2013
Președinte, C. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, J. V. |
Red. jud. C.G
Thn. 2 ex./J.V.
Data red. 26 Iunie 2013
Jud. Fond. / Z. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3357/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
