Obligaţia de a face. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 8789/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- C. A. G.
Judecător -G. D. C.
Judecător- S. P.
Grefier -S. Giurgiteanu
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, împotriva sentinței numărul 4383 din data de 03 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. și intimata pârâta U. S. HARET.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motiva în termenul revăzut de art.301 Cod procedură civilă; prin Serviciul Arhivă intimatul reclamant a depus întâmpinare și concluzii scrise, iar intimata pârâtă a depus întâmpinare;
Având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri constată cauza în stare de soluționare și o reține spre deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.888 pronunțată la data de 28.03.2012 în dosarul nr._ Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscala declinat competența de soluționare a cauzei formulată de T. I. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M., EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI, în favoarea Tribunalului M. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată la data de 15.10.2012 pe rolul Tribunalului M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, prin sentința nr.4694 din 14.11.2012, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.
Tribunalul a reținut că pârâta U. S. Haret București este asimilată autorității publice centrale, în raport de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art.3 alin.1 pct.1 din codul de procedură civilă și a apreciat că nu este competent cu soluționarea acestui litigiu, ci Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Prin decizia nr.4838 pronunțată la data de 04.04.2013 în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. – Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reținându-se că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Lg. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii și anume: rangul autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; criteriul valoric.
Prin sentința numărul 4383 din data de 03 iulie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul M. a respins excepția inadmisibilității cererii fără îndeplinirea procedurii prealabile, invocată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A admis cererile de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, formulate de reclamantul T. I. și pârâta U. S. HARET.
A admis în parte acțiunea reclamantului T. I., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
A obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantul T. I..
A obligat pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul de diplomă.
A respins celelalte capete de cerere.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, prima instanță a reținut, în esență, că
Cu privire la excepția inadmisibilitățiia arătat că, reclamantul T. I. a făcut dovada efectuării procedurii prealabile așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind eliberarea unui atestat de recunoaștere a diplomelor nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 111 C.pr.civ., pentru a atrage inadmisibilitatea cererii reclamantului.
Pe fondul cauzei a arătat că, reclamantul este absolvent a Facultății de Geografie din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 forma de învățământ ID (învățământ la distanță), a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009 eliberându-i-se în acest sens adeverința nr.3944/10.07.2009, prin care se atestă că a ”susținut și promovat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând titlu de licențiată în geografie, în finalul acesteia menționându-se că are „ termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” .
Întrucât a absolvit U. „S. Haret”, Facultatea de Geografie, promoția 2009 și a promovat examenul de licență, obținând titlu de licențiat în geografie, i-a fost eliberată adeverința nr.3944/10.07.2009 care nu a fost revocată sau anulată și se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, U. „S. Haret” avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
De asemenea că, că U. S. Haret, prin Legea nr.443/2002, a fost înființată ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ(art.1), iar Facultatea de Geografie și Geografia Turismului, specializarea geografie, a fost acreditată să funcționeze pentru forma de învățământ la zi, prin H.G. nr.693/2003.
Ca parte a sistemului național de învățământ, U. S. Haret se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamantul a urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupunea, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministrul Educației a emis Ordinul nr. 3404/2006, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că ”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”.
În raport de acest cadru normativ, care permitea universității să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, și având în vedere că Facultatea de Psihologie figurează ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, se constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 635/2008, și nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul universității
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul național de educație, se apreciază că aprobarea de către U. S. Haret a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea reclamantei, ca si pentru celelalte specializări acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către Ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență, însoțită de suplimentul la diplomă.
Pe de altă parte, faptul că între universitate și M. Educației au apărut divergențe pe seama valabilității desfășurării formei de învățământ la distanță, pentru specializările la care se organizau și cursuri de zi acreditate/autorizate, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare. Aceasta cu atât mai mult cu cât M. Educației sau Agenția Romană de Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ARACIS) nu au demarat și nu au finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal.
Astfel, având în vedere că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului și prin urmare, produce în continuare efecte juridice, instanța apreciază că reclamantei trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
În consecință, instanța a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. l din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind ”document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate”, revenind instituției de învățământ superior acreditate.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, instanța reține că termenul de 30 de zile pentru executarea hotărârii este expres prevăzut de art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004 și nu este necesar a fi trecut în hotărâre pentru executarea acesteia.
În ceea ce privește cererile de chemare în garanție, formulate de reclamant și pârâta U. S. Haret, în contradictoriu cu chematul în garanție MECTS, a reținut că obligația universității de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă nu poate fi executată atâta timp cât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu aprobă tipărirea formularelor tipizate.
Ori, prin adresele nr. 31/21.06.2010, nr. 557/2010, nr. 569/2010, nr. 573/2010, U. a solicitat Ministerului aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului afirmă însă că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, cu toate că nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau anulării adeverinței de licență, care se bucura de prezumția de legalitate și produce efecte juridice în sensul că se recunoaște calitatea de licențiat în specializarea urmată.
În acest context, se apreciază că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, M. Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel
al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamant și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului acesteia de a i se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret este corelativă obligației pârâtului MECTS de a aproba formularele tipizate, așa cum s-a reținut anterior, se apreciază ca întemeiate cererile privind obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
În ceea ce privește obligarea la penalități pentru fiecare zi de întârziere, instanța o apreciază ca neîntemeiată având în vedere că daunele solicitate în temeiul art.24 intervin în cazul neexecutării hotărârii, pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal al hotărârii judecătorești pronunțate, fiind acordate în cadrul procedurii de executare printr-o hotărâre separată potrivit art. 25 alin 1 ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
În motivarea recursului, recurentul M. Educației Naționale, prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, a învederat instanței de recurs, ca prim motiv, faptul că prima instanță nu a analizat motivul pentru care MEN a refuzat aprobarea eliberării tipizatelor formularelor actelor de studii
În mod absolut greșit a reținut prima instanță că, în aplicarea disp. Legii nr. 84/1995 MEN a emis Ordinul nr. 3404/2006, că interpretarea dată de instanță este greșită. De asemenea că, disp. art. 60 alin.1 din Legea nr. 84/1995 nu face altceva decât să stabilească o condiție prealabilă de fond pentru organizarea cursurilor în formele de invățămând la ID, FR, aceea a existenței formei de invățământ la zi. Sub nicio formă această dispoziție nu ar putea fi interpretată în sensul inlăturării unui intreg proces de evaluare academică.
De asemenea că, prin obligarea la aprobarea eliberării tipizatelor in condițiile in care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiul securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin.5 din Constituție.
A mai arătat faptul că, U. „ S. Haret” a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia ar atesta efectuarea unor studii, este un demers ca implică numai responsabilitatea acesteia. Mai mult, adeverința nu este act de studii. În cauză dedusă judecății legislația este cât se poate de clară, fiind ușor de observat că, cel putin in acest domeniu, un fapt ilicit și anume organizarea unor cursuri fără a respecta prevederile legale nu poate produce efecte licite. Altfel spus, o faptă ilicită nu poate deveni licită.
Sub aspectul motivării cererii de chemare in garanție de către pârâta U. „ S. Haret” a menționat că, din adrese nu rezultă că tipizatele solicitate sunt doar pentru absolvenții care au urmat forme de invățământ neacreditate ci, au in vedere generic toți absolvenții din anul 2009. de asemenea că, există evidente neconcordanțe cu privire la numărul de tipizate solicitate prin aceste adrese.
De asemenea că, admiterea cererii de chemare in garanție este vădit nefondată, el nedatorând vreo garanție pentru obligațiile exclusive ale pârâtei U. „ S. Haret”
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, HG nr. 940/2004, HG nr. 1609/2004, Legea nr. 84/1995. legea nr. 88/1993, HG nr. 1011/2001, art. 304 pct. 9 C.p.c..
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar in temeiul disp. legii nr. 146/1997 și OG nr. 32/1995.
Legal citată, intimata pârâtă U. „S. Haret” a depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a învederat, în esență, că instanța de fond a constatat ca sunt indeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației subscrisei de a elibera reclamantului- intimat, diploma de licența obținută in urma susținerii examenului de licența sesiunea iulie 2009.ln cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respective cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.
Totodată ca, pentru tipărirea si difuzarea către subscrisa intimata-parata U.S.H., a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS, conform art.7 din OMECT.nr.2284/2007(in speța ROMDIDAC SA) este necesara aprobarea scrisa a recurentului -chemat in garanție M.E.C.T.S., aspect ce rezulta si din conținutul adresei nr._/25.06.2009 ( pe care o anexam cauzei), iar cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedita, instanța de fond in mod corect a admis cererea de chemare in garanție.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc că tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS., in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție de către subscrisa.
In lumina dispozițiile art.1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (R., 4.XI.2000 ) care in Articolul 1 -Interzice general discriminarea statuând ca „ Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație....si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1 „ apreciem că in niciun caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organul cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând in refuzul nejustificat legal de a aproba eliberarea unor formulare. În speța a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/25.08.2009 si urmatoarele. Sa aveți in vedere in acest sens că ,prin invocarea informă a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS caută să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate .motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor de zi.
Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers lega!,menit a constata pretinsa incalcare de către subscrisa,organizatoare a examenului de licența a regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintani Universității S. Haret prin lege.
Având in vedere ca se află in imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M.nr.2284/2007, va solicitam sa constatați legalitatea si temeinicia hotărârii instanței de fond, urmând sa respingeți recursul ca nefondat.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute intrucat nu a făcut .dovada aprobării in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atașate cauzei si întrucât nu exista concordanta intre solicitările subscrisei si avizele recurentului -chemat in garanție MECTS, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru reclamant, va solicitam sa inlaturati susținerea acestuia prin recursul promovat.
Refuzul MECTS, nu este justificat intrucat subscrisa, a emis reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție, prin urmare reclamantul este îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii. Adeverinta emisa este in ființa, nu a fost revocata, se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie a unui act administrativ.
Arătă instanței ca subscrisa USH, are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului- reclamant de licențiat, prin promovarea examenului de licența in sesiunea iulie 2009, sa elibereze si diploma de licenta. Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul -chemat in garanție MECTS, refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.
Intrucat, asa cum a arătat instanței de fond, prin intampinare, am funcționat ., care ne_a permis sa organizam formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care eram acreditați/autorizați sa organizam cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici dupa încheierea perioadei de monitorizare .prevăzuta de art.8 din Leg.nr.443/2002, si având in vedere ca nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa . OUG nr.75/2005-pnvind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli, va solicitam sa inlaturati susținerile MECTS ca lipsite de fundament.
Mai mult art.4 din HG nr.535/1999 arata ca:,, Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializarile autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de invatamant de zi ppot funcționa si la forma de invatamant seral sau fara frecventa fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica si Acreditarea institutiilor de invatamant superior."
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normative:"Învățământul deschis la distania,similar cu invatamantul fara frecventare poate organiza numai in cadrul instituțiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege". Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.i si 2 funcționează incepand cu anul universitar 2005/2006,pentru anul intai de studii.
(2) Specializările prevăzute in anexele nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de invatamant superior,cu modificările si completările ulterioare,care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre intra in lichidare incepand cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare,care funcționează incepand cu anul I ,2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre isi continua activitatea".
Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora,al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca am funcționat .. In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi.tine de exercițiul autonomiei universitare.garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.
Recursul recurentului chemat in garanție nu este motivat în drept, criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prev. la art.304 pct.1 -9 Cod proc.civ.
In raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice; centrale,chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciem ca aprobarea de: către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru" specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi tine de exercițiul" autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul inscrierii reclamantului la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.34Q4/2006,emis de către ministrul educatiei a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta,pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, confera intimatei reclamante dreptul de a cere sa i se elibereze Diploma de licenta însotita de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din 21.05.2009.
Asa cum a statuat ICCJ,acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai puțin suprimat in fapt sau in drept.de divergentele ce au aparut in decursul timpului intre U. "S. Haret" si M. Educatiei,pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de invatamant la distanta pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate, atata timp cat M. Educației sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.6. nr.75/2005.nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal în condițiile in care în principiu,Ministerului Educației îi este recunoscut prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".
MECTS susține nejustificat, ca subscrisa a solicitat suplimentarea unor formulare tipizate, constând in diplome de licența si am ignorat cadrul legislativ in vigoare. Potrivit art.35 din OMECT.nr.2284/2007, in cazurile in care se constata ca un act de studii eliberat se refera ia studii care nu au fost efectuate de către titular, respectiv ca actul de studii este un fals, instituția care l-a eliberat dispune anularea acestuia si anunța instituțiile abilitate, iar titularul, persoanele care au transmis datele, persoanele care l-au completat si persoanele care l-au semnat sunt răspunzătoare potrivit legii. Invederează instanței ca nu s-a aflat in astfel de situații.
In mod întemeiat prin sentința atacata a fost admisa de către instanța de fond cererea de chemare in garanție formulata de subscrisa si a fost obligat recurentul-chemat in garanție MECTS sa aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru reclamant, deoarece admiterea sa asigura efectiv punerea in executare a sentinței recurate in condițiile in care eliberarea de către subscrisa intimata parata a diplomei de licența este condiționata de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către recurentul chemat in garanție existând o evidentă interdependentă între cele doua obligații menționate in cereri .respectiv cererea de chemare in judecata si cererea subscrisei de chemare in garanție.
Însuși M. prin dezvoltarea motivelor de recurs face referire la ,,nelegalitatea,,(!) la care l-a obligat instanța de fond realizata „prin aprobarea de tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor, recunoscând astfel ca nu forma (zi.fara frecventa.frecventa redusa sau distanta )este reglementata imperativ prin legile speciale din domeniul învățământului universitar ci specializările, acestea fiind esența învățământului .Aspect întărit si de poziția legiuitorului fata de importanta redusa a formei in care se desfășoară programele de invatamant,stabilind ca diplomele obținute prin promovarea examenului de licența la finalizarea unui program de studii in forma „ la distanta„( ID) sunt echivalente .produc aceleași efecte pe care le produc diplomele obținute prin parcurgerea unui program „la zi„ (ZI).
Programa de studii ( vizând materiile parcurse ) este cea care susține calificarea distincta.indiferent de forma de invatamant absolvita (zi,seral,frecventa redusa sau invatamant la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației. Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, dupa caz,admiterea la studii, respectiv dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamanțci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii"a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare,organizare,conducere si realizare efectiva a predarii/ invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența ), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior in condițiile legii,pentru aceeași specializare sau echivalente indiferent de forma de invatamant absolvita,se poate desprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusa/nvatamant la distanta) este cea care duce la o calificare universitara.ci specializarea aleasa si urmata.
Mult mai ieșită din normalitatea circumscrisă unei apărări sau unui motiv de recurs este contabilizarea insidioasa a numărului de studenți înmatriculați de U. S. Haret făcuta de MEN. Prin aceasta contabilizare recurentul arata ca avea reprezentarea realității in ceea ce o privește pe subscrisa si având in vedere ca din declarațiile sale reiese ca a desfășurat activități de verificare se poate trage singura concluzie plauzibila -nu a descoperit existenta niciunui motiv care sa determine ministerul sa ceara desființarea Universitatii-aceasta fiind una din prerogativele cu care este învestit prin lege recurentul .Faptul ca USH desfășura o activitate de amploarea celei relatate de MEN denota ca subscrisa era eligibila din punct de vedere legal fiind apta sa desfășoare acele programe de studii iar ca dovada in acest sens stau rezultatele obținute de beneficiarii acestor programe.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În contraprobă, a depus înscrisui.
Legal citat, intimatul reclamant T. I. a depus întâmpinare la data de 25.10.2013, solicitând respingerea căii de atac, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica, in sensul ca a reținut faptul ca eu, intimatul-reclamant am absolvit Facultatea de Geografie din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 forma de invatamant ID (invatamant la distanta), a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009 in urma căruia mi-a fost eliberata adeverinta nr.3944/10.07.2009, prin care se atesta ca am" susținut si promovat EXAMENUL DE LICENȚA", obținând titlu de licențiat in Geografie, in finalul acesteia menționându-se ca are "termen de valabilitate pana la eliberarea Diplomei de Licența ".
Aceasta adeverința nu a fost revocata sau anulata astfel ca se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, astfel ca U. S. Haret avea obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, sa imi elibereze diploma de licența.
Consideră ca U. S. Haret este persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de invatamant înfiintata conform Legii nr. 433/2002, ca parte a sistemului național de învatamant, U. S. Haret se bucura, conform Legii nr. 84/1995, n vigoare in perioada in care eu am urmat cursurile acestei instituții de învatamant superior, de autonomie universitara, care presupunea printre altele si dreptul comunității universitare respective de a-si conduce si de a-si exercita libertățile academice, si de a-si asuma un ansamblu de competente !i obligații, inclusiv dreptul de a înființa si de a asigura funcționarea Neuitaților, a colegiilor si specializărilor universitare.
In aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995 M. Educației a emis Ordinul nr. 3404/2006, in cuprinsul căruia se stabilește la art. 2 ca " Adunarea de invatamant superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate"; si la art.8 este prevăzut ca " Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează.cursuri la zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
In raport de acest cadru normativ, care permitea universității sa organizeze forme de invatamant -cu frecventa redusa sau invatamant la distanta si pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri la zi, consideram ca, aprobarea de către universitate a admiterii la forma de invatamant la distanta pentru specializarea mea, tine de exercițiul autonomiei universitare garantate prin art.32 al 6 din Constituția României si Legea nr. 84/1995 in vigoare la momentul înscrierii mele la facultate.
Recunoașterea prin art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către M. Educației a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de invatamant la distanta, - pentru domeniile in care aceasta era autorizata sa organizeze cursuri la zi, imi conferă dreptul de a cere sa mi se elibereze diploma de licența insotita de suplimentul de diploma.
Faptul ca intre U. S. Haret si M. Educație, Cercetarii,Tineretului si Sportului au apărut divergente pe seama valabilității desfășurării formei de invatamant,-pentru specializările la care se organizau cursuri de zi acreditate/autorizate, nu ma poate prejudicia in baza teoriei "aparentei dreptului", drept pentru care nu pot fi victima lipsei de acreditare.
Având in vedere ca adeverința care i s-a eliberat este valabila, intrucat nicio autoritate administrativa sau instanța judecătoreasca nu s-a pronunțat in sensul revocării/constatării nulității sau anularii actului, aceasta isi produce efecte juridice in continuare, astfel ca solicit sa mi se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
In ceea ce privește cererea de chemare in. garanție, solicit obligarea Universității de a-mi elibera diploma de licența si suplimentul la diploma care nu poate fi executat atâta timp cat M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nu aproba tipărirea formelor tipizate.
Cum obligația paratei U. S. Haret este corelativa obligației Ministerului Educației de a aproba formularele tipizate, solicită obligarea Ministerului Educației sa aprobe tipizarea formularelor tipizate constând în diploma de licența, si suplimentul de diploma.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
1. Instituind regula controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ (art. 126 alin. 6), Constituția României stabilește prin dispozițiile art. 52 alin. 1 din Constituția României, preluate de art. 1 din Legea 554/2004, dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În aplicarea acestor dispoziții legale, reclamantul a formulat acțiunea de față prin care a invocat refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” de a-i elibera diploma de licență la absolvirea facultății.
Intimatul reclamant, înscris la U. „S. Haret”, au finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-le emise adeverințe ce atestă acest fapt.
Ca atare, U. „S. Haret” are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență. Aceasta întrucât actul prin care se recunoaște reclamantei calitatea de licențiată, nefiind revocat sau anulat, se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”. Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditari/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însa, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității „S. Haret”, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamantul care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
Într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: ... evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă, procedura în cauză nu vizează raporturile juridice ale Universității „S. Haret” cu reclamantul, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universității „S. Haret” pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările /programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflată în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate a rezultat derularea raporturilor intimatului reclamant, în calitate de student, cu U. „S. Haret”, inclusiv faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. „S. Haret” a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomei de licență). Altfel spus, U. „S. Haret” a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ (aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență, etc.).
U. „S. Haret” a creat intimatului reclamant aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate sunt suficiente a conchide că reclamantul se putea încrede în aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, Curtea reține mai ales faptul că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului. Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând să fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. „S. Haret”, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
În speță, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care a constatat că refuzul de a tipări diplomele de licență și suplimentul la diplomă apare ca nejustificat în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004. În fapt, dacă s-ar îmbrățișa opinia recurentului, ar rezulta un veritabil blocaj al accesului reclamantei la justiție, în contradicție cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea constată că în mod întemeiat, prin sentința atacată, instanța de fond, constatând caracterul nejustificat al refuzului pârâtei, dar și temeinicia cererii de chemare în garanție a recurentului formulată de aceasta, în raport de faptul că aprobarea formularelor tipizate ale diplomelor intră în sarcina M.E.N., a obligat pârâta la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, iar chematul în garanție la aprobarea tipăririi formularelor necesare eliberării acestora.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, locale sau centrale, pe calea contenciosului administrativ este garantat.
Stabilirea prin dispoziții legale a unor competențe exclusive în atribuțiile unei autorități sau instituții publice nu exceptează actele acesteia de la controlul instanței specializate, exclusivitatea atribuțiilor neputând constitui temei pentru exercitarea abuzivă a acestora. Aceasta deoarece într-un stat de drept puterea discreționară conferită autorității publice nu poate fi privită ca o putere absolută și fără limite, întrucât exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege, constituie exces de putere, conform dispozițiilor art. 2 din Legea 554/2004.
Ca atare, cum în speță instanța de fond, admițând acțiunea, a constatat tocmai faptul că refuzul pârâtei, respectiv chematului în garanție de a aproba tipărirea și eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă reclamantei, reflectă exercitarea abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților publice implicate, Curtea constată că prima instanță și-a exercitat atribuțiile în limitele puterii judecătorești.
Referitor la critica privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern prin care U. „S. Haret” a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece acestea nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu vreo cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
De altfel, prin sentința recurată, răspunzând susținerilor din cererea principală, instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că nu poate prejudicia pe reclamantă calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, întrucât reclamantul, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură efectiv punerea în executare a obligației pârâtei intimate U. „S. Haret” de eliberare către intimata reclamantă a diplomei de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009, în cauză existând o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.
Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentului chemat în garanție referitoare la modalitatea în care prima instanță a apreciat cu privire la îndeplinirea de către intimata pârâtă, în calitate de unitate de învățământ superior a obligațiilor sale, atât timp cât legalitatea formelor de învățământ la distanță nu a format obiectul cererii deduse judecății, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările / programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate neputând fi imputate reclamantei căreia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Curtea consideră că, față de obiectul cererii dedusă judecății, și ținută fiind de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond nu putea să cenzureze, atâta timp cât o cerere având acest obiect nu a fost formulată înaintea sa, modalitatea în care unitatea de învățământ privat intimată a înțeles să organizeze forma de învățământ urmată de către intimata reclamantă.
Dreptul dedus judecății, acela de a obține eliberarea unei diplome de licență pentru studiile urmate, aparține intimatei reclamante și aceasta și l-a exercitat în limitele sale externe și interne, respectiv potrivit scopului recunoscut de lege și cu bună-credință.
Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea intimatilor recurenti a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea în favoarea sa a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității „S. Haret” București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă.
În raport de cele arătate, Curtea constată că în mod corect s-a admis și cererea universității de obligare a Ministerului la tipărirea formularului de diplomă de licență și a suplimentului la diplomă întrucât, în mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. „S. Haret” a diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularului acestui act de către M.E.N. în calitate de autoritate administrativă competentă.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Pentru aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.
2.Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de intimata pârâtă U.” S. Hater”, ca urmare a respingerii căii de atac, ce nefondată, in raport de disp. art. 274 C.p.c. reținând culpa procesuală a recurentului in exercitarea recursului va dispune obligarea acestuia la plata către Intimata pârâtă a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată( onorariu de avocat-500 lei și 120 lei TVA, F. 17).
3.În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul reclamant, in temeiul aceleiași dispoziții procedurale, reținând culpa procesuală a recurentului in promovarea căii de atac va dispune obligarea acestuia la plata către intimatul reclamant a sumei de 450 lei( onorariu de avocat- chitanță nr. 20/31.20.2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, împotriva sentinței numărul 4383 din data de 03 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I. și intimata pârâta U. S. HARET, ca nefundat.
Obligă recurentul chemat în garanție la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă U. S. Haret și la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant T. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, C. A. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, S. P. |
Grefier, S. Giurgiteanu |
Red.jud.S.P.
S.G.2 ex./ 05 Noiembrie 2013
Jud.fond.A.P.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 19-06-2013, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 7414/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
