Obligaţia de a face. Hotărâre din 11-11-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1977/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. C.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței nr. 6556/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUD. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., având ca obiect „obligația de a face „.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, timbrat corespunzător, iar intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 6556/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR D..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În motivele de recurs, reclamantul susține că prin sentința civilă, Tribunalul D., a respins acțiunea, având în vedere că acțiunile având ca obiect înmatriculare autoturism fără plata taxei pentru emisiile poluante erau admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către instituția pârâtă până la data de 31.12.2012 inclusiv, dat fiind că prevederile OUG 50/2008 erau incompatibile cu legislatia UE, își păstrau valabilitatea și în ceea ce privește legea nr. )/2012, însă nu pot fi primite în cazul în care respectiva cerere a fost formulată după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment OUG nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte.
Or, în speță abia în data de 25.01.2013 reclamantul a formulat o cerere în sensul anterior menționat către pârâtă, însă, la momentul respectiv art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 era în vigoare, astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru UE și proprietarii unor vehicule similar înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Apreciază că o astfel de abordare și interpretare este eronată, pentru că și forma Legii 9/2012 în vigoare la data de 01.01.2013 până la data de 15.03.2013 este contrată art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule deja înmatriculate într-un stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Pentru a se putea vorbi despre refuzul nejustificat de soluționarea a cererii de înmatriculare a unui autovehicul fără plata taxei pentru emisii poluante, având în vedere caracterul special al procedurii contenciosului administrativ și sfera limitativă a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, era obligatoriu ca acest refuz să rezulte din răspunsul la cererea adresată în prealabil de către reclamantă organului competent.
Curtea constată astfel că în mod corect prima instanță, analizând înscrisurile probatorii depuse la dosar de către recurenta reclamantă, a concluzionat în sensul că această procedură prealabilă, procedură având un caracter obligatoriu, a fost urmată ulterior sesizării instanței.
Prin urmare, sunt nefondate criticile recurentei privitoare la greșita apreciere a primei instanțe cu privire la momentul îndeplinirii procedurii prealabile, aceasta cu atât mai mult cu cât, deși consideră că vătămarea suferită de către recurentă ce ar fi dat naștere demersului său judiciar a avut loc la o dată ulterioară, prima instanță procedează și la o analiză a fondului raporturilor juridice deduse judecății.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pentru anumite categorii de autovehicule, a subzistat caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second-hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În ceea ce privește criticile privind aplicarea Legii nr. 9/2012, Curtea consideră că, într-adevăr, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român.
Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Cum demersul administrativ de formulare a unei cereri de înmatriculare a autovehiculului second-hand achiziționat de către recurentă fără plata taxei pentru emisii poluante, demers ce trebuia să constea într-o cerere adresată organului competent în a dispune înmatricularea, a fost realizat ulterior datei de 01.01.2013, respectiv la data de 14.03.2013 (fila 25 dosar fond), recurenta nu mai poate susține, în justificarea temeiniciei unei asemenea cereri, producerea unei discriminări între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat.
Curtea constată că sunt nefondate criticile privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 de către prima instanță, acțiunile având ca obiect înmatricularea unui autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante fiind admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv, moment până la care, în raport de forma pe care o avea Legea nr. 9/2012, aceasta păstra incompatibilitățile cu legislația europeană menționată, aceste incompatibilități fiind însă înlăturate începând cu 01.01.2013, dată de la care dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 au început să producă efecte.
Pentru aceste motive, constatând că prin sentința recurată prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 3041 și art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. I., împotriva sentinței nr. 6556/20.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. JUD. D.-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., având ca obiect „obligația de a face”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, D. C. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, D. S. O. |
Red.Jud.L.M.Z.
Thn.Red.DO/2ex./26.11.2013
Jud.fond A.G.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3186/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
