Obligaţia de a face. Sentința nr. 6/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 7726/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr.6810 din 4 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. H. A., G. E., A. Ș., A. V., G. M. S. C. și intimații pârâți P. M. C., M. C. - PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 C., după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.6810 din 4 iunie 2013, Tribunalul D. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților – în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea de a emite Decizia reprezentând Titlu de Despăgubire.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a emite Decizia reprezentând Titlu de Despăgubire – pentru imobilul în suprafață de 1500 m.p., situat în C., ., jud. D. -, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis cererea formulată de reclamanții C.-H. A., G. E., A. Ș., A. V. G. și M. S.-C. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților, P. C., și M. C. - reprezentat prin Primarul localității -, având ca obiect anulare act-administrativ și obligație de a face.
S-a dispus anularea parțială a procesului verbal de returnare întocmit de pârâta A.N.R.P. în data de 21.03.2012 – respectiv în ceea ce privește măsura dispusă la punctul 7, și anume restituirea dosarului nr._/2005, întocmit în urma cererii depuse de reclamanți pentru acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005.
Au fost obligați pârâții P. C. și M. C. - reprezentat prin Primarul localității, să restituie A.N.R.P. dosarul anterior menționat, soluționat prin Hotărârea nr. 627, adoptată în data de 16.03.2007.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin Hotărârea nr. 627/16.03.2007, Instituția Prefectului Jud. D. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, a dispus validarea anexei nr. 23/I/1 – referitoare la acordarea de despăgubiri pentru terenuri intravilane -, reclamanții C. H. A. și G. E., precum și numiții G. I. și A. M. fiind înscriși la poziția nr. 62 din respectiva anexă, cu un teren în suprafață de 1500 m.p., situat în C., ., jud. D..
Prin procesul verbal de returnare întocmit în data de 21.03.2012, pârâta A.N.R.P. a decis returnat un număr de 13 de dosare de despăgubiri – la punctul 7 din respectivul act fiind nominalizat și dosarul referitor la numiții C. H. A., G. E., G. I. și A. M., cu mențiunea că acel dosar trebuie completat cu o . înscrisuri.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților – în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea A.N.R.P. de a emite Decizia reprezentând Titlu de Despăgubire -, instanța a considerat-o întemeiată, pentru următoarele considerente.
Art. 16 alin 5 din titlul VII din Legea 247/2005 stabilește că: "Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare", în timp ce alin. 7 al aceluiași articol stabilește "În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare".
De asemenea art. 19 alin. 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 "Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Așadar, coroborând prevederile legale anterior menționate, a fost indubitabil că instituția care are competența de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire nu este A.N.R.P ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În consecință, a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea A.N.R.P. de a emite Decizia reprezentând Titlu de Despăgubire – pentru imobilul în suprafață de 1500 m.p., situat în C., ., jud. D. -, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Referitor la capetele de cerere având ca obiect anulare act-administrativ și obligație de a face, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 12 alin. 6 din Legea 1/2000 "Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare"..
Prin urmare, Hotărârea nr. nr. 627/16.03.2007 – prin care Instituția Prefectului jud. D. - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii 247/2005, a dispus validarea anexei nr. 23/I/1 -, nu poate fi contestată decât în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea anterior menționată nu în cadrul procedurii administrative parcurse în fața A.N.R.P.
De asemenea, H.G 361/2005 - care stabilește atribuțiile A.N.R.P. -, prevede la art. 2 lit.c) că instituția-pârâtă "întocmește și ține la zi…4) situația terenurilor restituite în natură și a celor pentru care se propune acordare de despăgubiri în baza titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare; situațiile se întocmesc în baza comunicărilor făcute de către Instituția Prefectului, potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Potrivit disp. art. 16 alin. 1 din titlul VII al legii 247/2005 " Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
De asemenea, art. 16.5 din H.G 1095/2005 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente -, menționează doar înscrisurile care trebuie să însoțească Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale, în timp ce art. 16 alin 5 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 face referire la centralizare și transmitere în vederea întocmirii unui raport de evaluare, și nicidecum la retrimiterea dosarului pentru a fi completat cu alte înscrisuri.
Nu există nici un alt text în cuprinsul titlului VII din legea 247/2005 ori al H.G. 1095/2005 care să-i confere pârâtei A.N.R.P. dreptul de a face aprecieri cu legalitatea și temeinicia hotărârilor adoptate de Comisiile Județene de aplicare a Legii nr. 1/200, și să-i constituie prerogativa de a retrimite dosarele de despăgubiri pentru a fi completate, respectivele Hotărâri – ca orice act administrativ -, bucurându-se de o prezumție de legalitate, atâta timp cât nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească.
Or, în contextul în care Hotărârea nr. 627/16.03.2007 nu a fost anulată în instanță, atitudinea pârâtei A.N.R.P. de a returna dosarul de despăgubiri nr._/2005, apare ca fiind lipsită de suport legal.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat capetele de cerere având ca obiect anulare act-administrativ și obligație de a face ca fiind întemeiate, au fost admise.
În consecință, s-a dispus anularea parțială a procesului verbal de returnare întocmit de pârâta A.N.R.P. în data de 21.03.2012 – respectiv în ceea ce privește măsura dispusă la punctul 7, și anume restituirea dosarului nr._/2005, întocmit în urma cererii depuse de reclamanți pentru acordarea de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005.
De asemenea, au fost obligați pârâții P. C. și M. C. - reprezentat prin Primarul localității -, să restituie A.N.R.P. dosarul anterior menționat, soluționat prin Hotărârea nr. 627, adoptată în data de 16.03.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. BUCUREȘTI, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta să anuleze parțial procesul verbal de returnare a dosarului nr._ întocmit la data de 21 martie 2012.
Arată recurenta că din analiza dosarului reclamanților nu a reieșit categoria de folosință pe care a avut-o suprafața de 1500 mp, situată în C., ., D., înscrisă la despăgubiri în momentul preluării de către stat, or, în temeiul legislației din domeniul restituirii proprietății funciare se reconstituie dreptul de proprietate pentru acele terenuri care fie la data preluării, fie la data solicitării au avut categoria de folosință agricolă sau forestieră .
Printr-un alt motiv de recurs se invocă faptul că adresa transmisă de A. către Instituția Prefectului, nu îndeplinește condițiile cerute unui act administrativ întrucât, în speță, adresa are doar rol de îndrumare și nu este un act administrativ unilateral.
Ultimul motiv de recurs se referă la aspectul că, în ceea ce îi privește pe reclamanți, se impune respectarea noii proceduri administrative de compensare a imobilelor, în condițiile prevăzute de noua lege, respectiv Lg.165/2013, ceea ce impune modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți.
Reclamanții nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și potrivit art.3041C., Curtea reține:
Prin hotărârea recurată, prima instanță a anulat parțial procesul verbal de returnare a întocmit de A. în data de 21 martie 2012, respectiv în ceea ce privește măsura dispusă la punctul 7 și anume restituirea dosarului nr._/2005, întocmit în urma cererii depuse de reclamanți pentru acordarea de despăgubiri, în temeiul Lg.247/2005.
Conform prevederilor art.2 alin.1 lit.c din Lg.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Din conținutul noțiunii de act administrativ rezultă că, pentru a avea această calitate, actele emise de autoritățile publice trebuie să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci, să fie prin ele însele capabile să producă efecte juridice directe.
În cauza de față se contestă un proces verbal de returnare a dosarelor întocmit de recurentă, înscris care nu are însă calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este doar o operațiune administrativă care prin ea însași, nu poate produce efecte juridice, nefiind capabil să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Or, în exercitarea rolului activ, ce îi revine potrivit art.129 alin.4 și 5 C., instanța era obligată să verifice dacă actul a cărui anulare s-a solicitat are sau nu calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege și pe cale de consecință dacă este sau nu admisibilă acțiunea în contencios administrativ a unui astfel de act.
Astfel, Curtea apreciază că neverificând actul dedus judecății prin prisma dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.c din Lg.554/2004, instanța de fond nu a cercetat fondul, ceea ce impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul art.312 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. BUCUREȘTI împotriva sentinței nr.6810 din 4 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. H. A., G. E., A. Ș., A. V., G. M. S. C. și intimații pârâți P. M. C., M. C. - PRIN PRIMAR.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.G.C.
Tehnored.F.P.F.
5 noiembrie 2013
Jud.fond.C.M.G.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2507/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Hotărâre din 14-11-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
