Obligaţia de a face. Sentința nr. 210/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 645/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 210/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta L. L. D. domiciliată în Dr Tr S., .. 16, ., . contradictoriu cu pârâta U. S. HARET – București, sector 3, .. 13 și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE – București, sector 1, ., nr. 28-30., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea de judecare a cauzei în lipsă și concluziile scrise depuse de pârâta U. S. HARET, după care;
Instanța, invocă din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea prezentei cauze, în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea formulată la data de 03.01.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului M., Secția C. administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta L. L. D. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului Și Sportului, a solicitat obligarea la emiterea diplomei de licență.
Prin sentința nr. 2700 din data de 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta L. L. D., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret București și chematul în garanție M. Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel C..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei U. „S. Haret” București la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
Instanța a reținut că reclamanta este absolvent al Facultății de Psihologie – specializarea Psihologie din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 forma de învățământ ID (învățământ la distanță), a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din anul 2009 eliberându-i-se in acest sens adeverința nr.1126/28.05.2012, prin care se atestă că a ”susținut și promovat EXAMENUL DE LICENȚA”, obținând titlu de licențiat în psihologie, în finalul acesteia menționându-se că are „termen de valabilitate până la eliberarea Diplomei de Licență” .
Tribunalul a apreciat că U. S. Haret București, în raport de prevederile art.2 alin.1lit.b teza a II-a din Legea nr.554/2004, este persoană juridică de drept privat care a obținut statut de utilitate publică, fiind înființată prin Legea nr.443/2002, ca instituție de învățământ superior și care poate fi asimilată autorității publice centrale.
Pentru această apreciere s-a avut în vedere faptul că în calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală, determinantă este întinderea teritorială a competenței, autoritățile centrale fiind cele a căror competență se exercită la nivel național, pe întreg teritoriul țării, ci nu subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică (a se avea în vedere că prin decizia nr.604/31.01.2007, nepublicată, a Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul ÎCCJ s-a reținut că dacă obiectul cauzei este contestarea unor acte emise de o instituție de învățământ superior, căreia – prin lege – i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și i-a fost recunoscută utilitatea publică la nivel național, fiind asimilată, potrivit art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 unei autorități publice centrale, sunt aplicabile prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.1 C.proc.civ.).
Așa fiind, tribunalul a reținut că pârâta U. S. Haret București este asimilată autorității publice centrale, în raport de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, raportat la art.3 alin.1 pct.1 din Codul de proc. civilă, apreciind că litigiul este de competența Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel C. și, în temeiul art.158 alin.1 și 3 C. proc. civ. ,art. 159, 159 1 alin. 2 C.p.c., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței competente, respectiv Curtea de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._, primind termen de judecată la data de 20.05.2013, pentru când părțile au fost citate.
La termenul de azi, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială privind soluționarea cauzei.
Examinând cu prioritate excepția invocata, Curtea constată ca este întemeiată pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă.
Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
În speța de față, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul ei, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și art. 1591 C.proc.civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. - Secția C..
Constatând ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 20 pct. 2 C.p.civ., Curtea de Apel C., în temeiul art. 21 C.p.civ., va sesiza ÎCCJ – Secția C. Administrativ și Fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență și va suspenda judecata în prezenta cauză până la soluționarea conflictului negativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta L. L. D. domiciliată în Dr Tr S., .. 16, ., . contradictoriu cu pârâta U. S. HARET – București, sector 3, .. 13 și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE – București, sector 1, ., nr. 28-30, în favoarea Tribunalului M. Secția C..
Constată conflict negativ de competență. Sesizează ÎCCJ - Secția C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Suspendă judecata până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013.
Președinte, L. C. | ||
Grefier, R. V. |
Red. LC
Tehnored.RV
2ex/31.05.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1649/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 9711/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
