Obligaţia de a face. Sentința nr. 380/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 380/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 5018/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. S. C. împotriva sentinței nr.3802 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.3802 din 17 mai 2013, Tribunalul M. a respins acțiunea formulată de reclamantul P. S. C. în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. M. - Serviciul Public Comunitar RPCIV.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că la data de 4 Martie 2013 reclamantul a cumpărat un autoturism marca Volkswagen Golf, iar la 11 martie 2013 a solicitat înmatricularea acestuia, cerere care i-a fost respinsă..
Reclamantul a susținut însă că taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr.9/2012 încalcă dispozițiile art.90 din TCE și prin urmare este nelegală, potrivit art.148 alin.2 din Constituția României. Taxa pentru emisii poluante este reglementată de Legea nr.9/2012 care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat OUG nr.50/2008.
În forma inițială Legea nr. 9/2012 (art.4 alin.2) a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin art.1 OUG nr.1/2012, intrată în vigoare la data de 30.01.2012, s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, în perioada 30.01._12, obligația de plata a taxei pentru emisii poluante a fost menținută numai în ceea ce privește autoturismele second-hand înmatriculate anterior într-un alt stat, nu și pentru cele înmatriculate anterior în România.
Așadar, Legea nr.9/2012 în forma aplicabilă în perioada sus-menționată a stabilit indirect, pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă a fost percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai era percepută, fiind suspendată aplicarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 care prevedeau plata acestei taxe și pentru autoturismele înmatriculate în România și reînmatriculate în România.
Începând însă cu data de 01.01.2013 a încetat suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012.
Așa cum s-a arătat anterior, art.4 alin.2 din Legea nr. 9/2012, forma în vigoare după 01.01.2013, prevede obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin urmare, obligația de plată a taxei pentru emisii poluante este prevăzută de Legea nr.9/2012 pentru toate autoturismele second-hand, indiferent de statul în care erau înmatriculate anterior (România sau alt stat din UE).
Conform art.110 paragraful 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art.90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, art.110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în jurisprudența sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 și Krawczyński C‑426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art.110) vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Instanța a apreciat însă că în forma actuală Legea nr.9/2012 nu stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă pentru emisii poluante este percepută atât pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, cât și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante nu este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii nefiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ori, forma Legii 9/2012 în vigoare începând cu 01.01.2013, nu este contrară art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât nu este destinată să descurajeze introducerea în România a autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE și să favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind s-a constatat că statul român nu a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă.
Fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand, indiferent dacă au fost înmatriculate anterior în România sau alt stat membru al Uniunii Europene, taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr.9/2012 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Instanța a reținut că potrivit art.7 din Ordinul nr.150/2006 emis de M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care și dovada plății taxei pentru emisii poluante instituită conform Legii nr.9/2012.
În consecință, cum reclamantul nu a prezentat dovada plății taxei pentru emisii poluante (taxă ce nu contravine legislației comunitare), refuzul de înmatriculare nu reprezintă un refuz nejustificat al autorității competente, respectiv Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor, în sensul art.2 alin.(1) lit.i din Legea nr. 554/2004, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Asupra recursului de fata;
Cererea de recurs a fost formulată și semnata de reclamantul P. C..
Însă potrivit art 13 alin 2 teza a doua C.pr.civ., în recurs cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept. De asemenea, dispozițiile art 486 alin1 lit a și e C.pr.civ., prevăd obligativitatea următoarelor mențiuni pentru cererea de recurs: numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea; semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. Aceste mențiuni sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, după cum rezultă din dispozițiile art 176 pct 2 și art 486 alin 3 C.pr.civ
Verificând cererea de recurs formulata de reclamantul P. S. C., Curtea constată că aceasta nu este redactată și semnată de avocat sau de o persoană cu studii juridice conform dispozițiilor anterior menționate, și în consecință, aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. 1 lit. a și e N.C.P.C. astfel ca, în temeiul art. 486 alin. 3 N.C.P.C, va constata nul recursul declarat de reclamantul P. S. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constata nul recursul declarat de reclamantul P. S. C. împotriva sentinței nr.3802 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă INSTITUȚIA P. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.A.I.A.
Tehnored.F.P.F.
06 Noiembrie 2013
Jud.fond.C.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 259/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
