Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 182/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - Președinte Secție
Judecător M. C. – Președinte Curte
Judecător R. E. C. – Vicepreședinte Curte
Grefier D. S. O.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CARACAL actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., împotriva sentinței nr.1447 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. D. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimata reclamantă și intimata pârâtă nu au formulat întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1447 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamanta B. V. D., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Caracal și Administrația F. Pentru Mediu.
A obligat pârâtele la restituirea sumei de 2631 lei reprezentând taxă pe emisii poluante.
A obligat pârâtele la plata sumei de 39 lei cheltuieli de judecată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că petentul a achitat taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, iar suma a fost calculată conform normelor legale în vigoare, la data solicitării din partea acestuia de a fi calculată și folosită chitanța pentru înmatricularea autoturismului în România.
Aceasta obligație de plată a taxei este prevăzută în prezent de prevederile Legii 9/2012 art. 4 pct.1.
Odată cu apariția Legii 9/2012 s-a elaborat Ordinul nr. 85/62 din 19 ianuarie 2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicul, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile.
A arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor este abilitat prin lege să administreze orice sumă de bani care se face venit la bugetul de stat, iar Administrația Finanțelor Publice, ca unitate subordonată acestui minister, a încasat suma în mod legal, deoarece cade în sarcina acestei instituții să încaseze orice taxe și impozite stabilite prin lege, așa cum reiese din H.G. nr. 386/2007 cu modificările și completările ulterioare, la art. 2 alin. 2 lit. h.
Reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculul său, calculată conform legislației în vigoare în România, iar invocarea prevederilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene nu are relevanță, având în vedere că la emiterea tuturor actelor normative s-a respectat legislația în vigoare în România, iar chitanța cu care a achitat suma menționată a fost folosită pentru un serviciu efectuat de o instituție publică, Serviciul de înmatriculări, în vederea legalizării circulației pe drumurile publice ale României a autoturismului pentru care a formulat această cerere.
Pentru aceste motive, recurenta susține că taxa pentru emisiile poluante a fost calculată corect, în baza normelor legale în vigoare, necontestate și solicită admiterea recursului formulat, respingerea acțiunii formulate de reclamant, precum și respingerea capetelor de cerere privind acordarea dobânzii legale și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile Legii nr. 9/2012, C.pr.fiscală art. 209-218 și urm. C.pr.civ.
În baza art. 242 C.pr.civ., recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata reclamantă și intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând criticile formulate de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Caracal, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 2631 lei cu titlu de taxă de emisii poluante la data de 22.11.2012 (fila 16 dosar fond), înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamanta a solicitat pârâtei A.F.P. Caracal, restituirea integrală a taxei, iar pârâta i-a comunicat refuzul restituirii sumei cu adresa cu nr._/17.12.2012 (fila 19 dosar recurs).
Cererea reclamantei este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie. Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Și forma Legii 9/2012 în vigoare la data achitării taxei de către reclamantă este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.
Așa fiind, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Cât privește critica recurentei pârâte referitoare la acordarea dobânzii legale, această critică este neîntemeiată, întrucât, prin sentința recurată, instanța de fond nu a obligat pârâtele la plata dobânzii legale.
Solicitarea recurentei pârâte de respingere a capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, este, de asemenea, nefondată.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.
În speță, reclamantei i-a fost admisă acțiunea, astfel că ambele pârâte se află în culpă procesuală și în mod corect instanța de fond le-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta pârâtă sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Caracal va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CARACAL actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., împotriva sentinței nr.1447 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. V. D. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, A. C. P. | Judecător, M. C. | Judecător, R. E. C. |
Grefier, D. S. O. |
Red. Jud. M. C.
Thn.Red. DO/2ex./19.12.2013
Jud.Fond SV
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4402/2013.... → |
|---|
