Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 263/104/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 OCTOMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE -C. P.
JUDECĂTOR -L. C. M. Z.
JUDECĂTOR -L. B.
GREFIER- T. A.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul L. N. și pârâtul P. C. PRISEACA - G. F., împotriva sentinței nr.1575 din data de 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant L. N., lipsind recurentul pârât P. C. PRISEACA - G. F. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursurile sunt motivate și declarate în termenul legal; se învederează și depunerea întâmpinărilor de către reclamantul L. N. și pârâtul P. C. PRISEACA - G. F...
Reclamantul L. N., arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării și arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie, apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față ;
Reclamantul L. N., solicită admiterea recursului formulat de această parte, arătând că din considerentele sentinței reiese cu claritate că atât reclamantul cât și pârâtul recunoaște că i-au fost plătite drepturi bănești până la data de 30.06.2012 și în această situație instanța trebuia să-l oblige pe primar să modifice adeverința și înscrisurile din carnetul de muncă în așa fel încât data de 30.06.2012, să pară ca dată când și-a încheiat mandatul de viceprimar. Cu privire la recursul formulat de pârâtul P. C. PRISEACA - G. F., solicită respingerea recursului declarat de primarul comunei Priseaca, arătând că cererea de recurs este formulată de o altă persoană care nu are calitatea de reprezentant al recurentului primarul comunei Priseaca, în sensul că cererea este semnată de un avocat care nu este nominalizat ca reprezentant al primarului,cererea nu este înregistrată așa cum cere legea și nu este semnată de G. F., ca reprezentant al primarului.
Dezbaterile fiind închise,
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată următoarele ;
Prin sentința nr. 1575 din data de 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, a respins excepția lipsei calității procesuale.
A admis în parte cererea formulată de reclamantul L. N. domiciliat in ., în contradictoriu cu pârât P. C. Priseaca - G. F., și obliga paratul la compensarea în bani a concediului de odihna cuvenit pentru perioada 01.01._12, sumele cuvenite urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație.
A respins cererea privind virarea CAS, eliberarea adeverinței si a carnetului de munca.
A obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata de 98,60 lei .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului este neîntemeiată urmând a fi respinsă, acțiunea fiind formulată față de acesta în calitate de conducător al unității administrativ-teritoriale.
În ceea ce privește cererea reclamantului se apreciază că aceasta este întemeiată în parte, pentru următoarele motive:
În urma alegerilor locale din 2008, reclamantul a fost ales consilier local în ., ulterior fiind numit viceprimar și destituit din funcție prin hotărârea nr. 20/2008 al Consiliului Local Priseaca.
Această hotărâre a fost contestată de reclamant, iar prin sentința nr. 217/17.02.2009 a Tribunalului G. (în urma strămutării cauzei dispune de Înalta Curte de Casație și Justiție) s-a dispus repunerea în funcția de viceprimar și plata indemnizației începând cu 01.09.2008 și până la reîncadrare, sentința devenind irevocabilă prin respingerea recursului dispusă prin decizia nr. 128/R/28.01.2010 a Curții de Apel G..
Pentru neexecutarea acestei sentințe, reclamantul s-a adresat instanțelor de contencios administrativ, pronunțându-se sentința nr. 32/21.04.2010 a Tribunalului G., casată cu trimitere pentru rejudecare prin decizia nr. 1749/R/06.09.2010 a Curții de Apel G. apoi în rejudecare sentința nr. 249/11.05.2011 și în recurs decizia nr. 2629/05.08.2011 fiind aplicată amenda pentru neexecutarea sentinței nr. 217/2009 iar pârâtul fiind obligat la despăgubiri către reclamant.
Față de decizia nr. 2629/05.08.2011 a Curții de Apel G. a fost formulată atât contestație în anulare, respinsă prin decizia nr. 3525/29.09.2011 cât și cerere de revizuire, respinsă de asemenea de Curtea de Apel G. prin decizia nr. 4497/03.11.2011.
Este de menționat faptul că, în decizia nr. 2629/05.08.2011 s-a reținut că mandatul de viceprimar încetează după alegerea unui consiliu local.
Reclamantul s-a adresat și executorului judecătoresc P. G. care a înființat dosarul de executare a sentinței nr. 217/2009 privind repunerea în funcție și plata indemnizației de viceprimar, contestația la executare formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Priseaca fiind respinsă prin sentința nr. 6849/03.08.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
În urma pronunțării tuturor acestor hotărâri judecătorești, se constată că există putere de lucru judecat sub aspectul obligației de reîncadrare a reclamantului în funcția de viceprimar și de plată a indemnizației aferente, cu atât mai mult cu cât, atât reclamantul cât și pârâtul, recunosc că respectivele drepturi bănești au fost plătite până la momentul constituirii noului consiliu local, în urma alegerilor locale din iunie 2012.
Ca atare, nu are relevanță faptul că prins sentința nr. 668/CA/23.06.2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin decizia nr. 137/17.01.2012 a Curții de Apel A., s-a dispus dizolvarea Consiliului Local Priseaca, neputând fi reținută susținerea pârâtului că din 17.01.2012 reclamantul, nemaifiind consilier local, nu mai putea fi nici viceprimar.
Existând autoritate de lucru judecat pentru reîncadrare și drepturi bănești până la alegerea noului consiliu local, în mod evident reclamantul trebuia să beneficieze și de concediul de odihnă aferent, reglementat de dispozițiile art. 1 și art. 7 din O.G. nr. 80/2003 și art. 139 din Codul muncii.
Pârâtul susține că reclamantul nu putea beneficia de concediu de odihnă pentru că nu mai era consilier local dar și pentru că nu a prestat activitate însă această situație nu poate fi reținută întrucât prin decizia nr. 542/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ a fost admis recursul reclamantului L. N. și s-a dispus modificarea sentinței nr. 3638/11.04.2012 a Judecătoriei Slatina în sensul că a fost admisă cererea reclamantului și s-a dispus obligarea Primarului C. Priseaca să permită acestuia accesul în biroul destinat viceprimarului pentru a-și desfășura activitatea, până la încetarea mandatului, reținându-se că acesta se întinde până la alegerea noului consiliu local.
Ca atare, dacă reclamantul nu a desfășurat activitate, aceasta se datorează culpei pârâtului din moment ce a fost necesară pronunțarea unei astfel de hotărâri.
Rezultă astfel că reclamantul trebuia să beneficieze de concediu de odihnă până la încetarea mandatului, și cum nu a beneficiat de acest drept și nici nu o mai poate face deoarece a încetat mandatul de viceprimar, sunt aplicabile dispozițiile art. 141 alin. 4 Codul muncii privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării relațiilor de muncă.
Ca atare, se va admite în parte cererea și se va dispune obliga paratul la compensarea în bani a concediului de odihna cuvenit pentru perioada 01.01._12 (așa cum s-a solicitat în concluziile scrise depuse de reclamant) sumele cuvenite urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății.
Cu privire la cererea de eliberare a unei adeverințe de vechime, a carnetului de muncă și a virării CAS, aceasta urmează a fi respinsă, întrucât pârâta a emis o astfel de adeverință, cu nr. R165/19.02.2013 în care reclamantul a fost și invitat să ridice carnetul de muncă, personal, pe bază de semnătură.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul L. N. și pârâtul P. C. PRISEACA - G. F. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele recursului declarat, recurentul P. . art. 304 pct. 9 C.pr.civ. arătând că fundamentul soluției este constituit de analiza efectelor unor hotărâri judecătorești, fără a se face referire la normele juridice aplicabile încetării mandatului de viceprimar .
Precizând considerentele instanței ce constată efectele sentinței 249/2011 menținută prin decizia 2629/2011, efectele dizolvării consiliului local, precum și cele ce privesc aplicarea OG 80/2003 coroborat cu momentul încetării mandatului de primar .
Recurentul indică dispozițiile privind durata mandatului de consilier și dizolvarea consiliului locale din cuprinsul legii 215/2001, precum și dispozițiile privind alegerea viceprimarului și arată că, în perioada 17.01.2012 – 30.06.2012 reclamantul nu mai avea calitatea de viceprimar ; indică, totodată și faptul că dispozițiile art. 55 alin. 8 din Legea 215/2001 reglementează că, până la alegerea noului consiliu local în cazul dizolvării celui vechi, atribuțiile acestuia se exercită de către primar și de către secretarul unității administrativ teritoriale .
Menționează că instanța a analizat efectele unei hotărâri judecătorești pronunțată pe calea ordonanței președințiale .
Indică și faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată de Tribunalul O. Secția I Civilă, această secție neavând în competență funcțională litigiile privind administrația publică .
Recurentul critică aprecierile instanței de fond asupra aplicării art. 7 din OG 80/2003 pentru perioada 07.01._12, în condițiile în care reclamantul nu mai avea calitatea de consilier local, calitate obligatorie pe care trebuie să o aibă viceprimarul .
Precizează că textul art. 55 alin. 8 nu mai stabilește nici o atribuție pentru viceprimar, ulterior dizolvării consiliului local ; indică totodată faptul că drepturile reglementate de art. 7 din OG 80/2003 se aplică și viceprimarilor, însă reclamantul nu mai avea această calitate .
Arată că hotărârile judecătorești ce au constituit temeiul în fapt nu mai prezintă relevanță, iar faptul că, în considerentele deciziei 26/2011 s-a reținut că mandatul viceprimarului încetează după alegerea unui nou consiliu local nu justifică pronunțarea sentinței deoarece la acel moment nu se pronunțase sentința 688/CA/2011 a Tribunalului Sibiu irevocabilă prin decizia 137/2012 a Curții de Apel A., prin care s-a dizolvat de drept a Consiliului Local .
Apreciază a fi evidentă aplicarea normelor speciale mai sus menționate, ce au fost prezentate în motivele de recurs, iar instanțele din G. nu puteau avea în vedere dizolvarea ulterioară a Consiliului Local .
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii formulate iar în subsidiar casarea cu trimitere pentru rejudecare .
Prin recursul declarat, recurentul reclamant L. N. a solicitat modificarea parțială a sentinței, în ceea ce privește respingerea cererii privind virarea CASS, eliberarea adeverinței și a carnetului de muncă, indicând faptul că, din eroare nu a fost observat faptul că data înscrisă în adeverința eliberată de Primăria Priseaca nu cuprinde perioada până la 30.06.2012 – data încetării mandatului, fiind îsncrisă data de 15.05.2012 .
Arată că, din considerentele sentinței reiese faptul că atât recurentul cât și primarul recunoasc faptul că au fost achitate drepturile până la data de 30.06.2012 și în această situație instanța trebuia să oblige să modifice adeverința, să modifice înscrisurile din carnetul de muncă în așa fel încât să apară data când și-a încheiat mandatul de viceprimar .
Solicită și obligarea primarului să vireze CAS la drepturile bănești primite, până la data de 30.06.2012 .
Solicită admiterea recursului declarat, modificarea sentinței în sensul obligării primarului să vireze CASS, să elibereze adeverința solicitată și carnetul de muncă, conform statelor de plată .
Recurentul arată că solicită cheltuieli de judecată .
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul nu a indicat motivele de casare sau modificare, prin raportare la art. 304 C.pr.civ., Curtea urmând să constate că susținerile din cuprinsul cererii de recurs sunt susceptibile de analiză în aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul recurent L. N. a solicitat respingerea recursului declarat de P. . .
În apărare, intimatul arată, pe cale de excepție, faptul că recursul este declarat de o persoană fără calitate de reprezentnat al recurentului, cererea fiind semnată de un avocat, nu este înregistrată conform legii și nu este semnată de numitul G. F. ca reprezentant al primarului .
Indică aplicarea art. 161 Cpr.civ. solicitând instanței de recurs să constate că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele OUG 26/2012, în concret lipsind aprobarea consiliului local privind angajarea serviciilor de asistență sau reprezentare judiciară, prin avocat .
Critică motivele de fond ale recursului, precizând că prin sentința 217/2009 a Tribunalului G., pusă în executare la data de 08.06.2012, a fost anulată hotărârea de demitere a sa din calitatea de viceprimar . Menționează și considerentele instanței de fond privind sancționarea recurentului pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești .
Menționează și faptul că, prin decizia 2629/2011 Curtea de Apel G. reține cu putere de lucru judecat faptul că mandatul de viceprimar încetează după alegerea noului consiliu local și precizează că există autoritate de lucru judecat pentru reîncadrare și drepturi bănești până la alegerea noului consiliu local, în data de 30.06.2012, intimatul primind toate drepturile până la această dată ; astfel instanța de fond a reținut că trebuie să beneficieze și de concediu de odihnă conform art. 1 și 7 din OG 80/2003 și art. 139 Codul Muncii, precum și faptul că nu și-a desfășurat activitatea din culpa recurentului pârât, din moment ce a fost necesară o ordonanță președințială pentru a i se permite . care își desfășura activitatea – decizia 542/2012 a Tribunalului O. .
Precizează că un al doilea aspect invocat este încetarea mandatului de consilier local, ca efect al dizolvării consiliului local, fără indicarea textului de lege și arată că potrivit legii 393/2004, art. 9 alin. 1, mandatul consilierului încetează la data constituirii noului consiliu sau potrivit art. 9 alin. 2 mandatul încetează inainte de termen în cazurile prevăzute la literele a-i, în nici o ipoteză nu se reglementează încetarea mandatului, la data dizolvării consiliului local ci numai după alegerea noului consiliu .
În raport de aceste apărări, solicită respingerea recursului ca nefondat și admiterea recursului propriu .
Analizând recursurile declarate, cu aplicarea art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Aspectele invocate prin motivele recursurilor declarate supun controlului judiciar întinderea obligației de plată a compensației în bani pentru concediul de odihnă neefectuat, sarcina reținerii la sursă a contribuției de asigurări sociale de sănătate, regimul juridic aplicabil eliberării adeverințelor prin care se atestă vechimea în muncă și carnetului de muncă.
Cu privire la primul aspect, Curtea reține în fapt, astfel cum a reținut și instanța de fond, prin sentința 217/2009 a Tribunalului G., definitivă și irevocabilă, s-a dispus reîncadrarea recurentul reclamant cu plata indemnizației începând cu 01.09.2008 și până la reîncadrarea efectivă ; prin sentința 249/2011 rămasă definitivă și reivocabilă prin decizia 2629/2011 a fost aplicată amenda pentru neexecutarea obligației de reîncadrare, fiind stabilite despăgubiri pentru reclamant ; în considerentele ultimei decizii s-a reținut că mandatul de viceprimar încetează după alegerea noului consiliu local .
Instanța de fond a reținut existența autorității de lucru judecat, cu privire la toate hotăririle judecătorești, apreciind asupra lipsei de relevanță a faptului că prin sentința 668/CA/2011 a Tribunalului Sibiu, irevocabilă prin decizia 137/2012 a Curții de Apel A. s-a dispus dizolvarea Consiliului Local Priseaca, neputând fi reținută nici apărarea pârâtului P. . din 17.01.2012 reclamantul nemaifiind consilier, nu mai putea fi nici primar .
Instanța de fond a reținut în mod greșit incidența autorității de lucru judecat, pentru îmrepjurări de fapt ulterioare pronunțării hotărârilor judecătorești și care nu au făcut obiectul cercetării judecătorești în cauzele mai sus menționate .
În acest sens, dispozitivul sentinței 217/2009 obligă pe pârâtul Consiliul Local al . pe primarul unității administrativ teritoriale) să repună același reclamant în funcția de viceprimar, cu plata drepturilor aferente pe perioada 01.09.2008 și până la data reîncadrării efective, precum și cu plata daunelor morale (daune cominatorii) de 50 lei/ zi de întârziere .
Ulterior, ca efect al refuzului de îndeplinire a obligației, în temeiul art. 24 LCA, prin sentința 299/2011 a Tribunalului G., rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 2629/2011 a Curții de Apel G. s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului . amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 08.03.2010 și până la data executării sentinței 217/2009 a Tribunalului G., sentință modificată în recurs în sensul obligării pârâtului P. . despăgubirilor de 30 lei/zi, în loc de 10 lei/zi, către reclamant .
Prin considerentele deciziei de modificare, în recurs, cu numărul 2629/2011 (considerente reluate și în considerentele deciziei 542/2012 cu dispozitiv de admitere în parte a cererii de ordonanță președințială privind permiterea accesului în biroul viceprimarului, în vederea desfășurării activității până la încetarea mandatului) se reține că sentința 668/2011 a Tribunalului Sibiu (în al cărei dispozitiv se constată dizolvarea consiliului local) naște o situație juridică ulterioară și care nu poate stinge obligația de reintegrare, reținându-se totodată incidența art. 11 lit. d) din regulamentul Consiliului Local, normă potrivit căreia mandatul viceprimarului încetează după ce se constituie noul consiliu local .
Urmează a fi avut în vedere faptul că instanța de fond reține autoritatea de lucru judecat asupra obligației de reîncadrare și plată a drepturilor bănești, constatând totodată implicit caracterul interdenpendent al obligației de plată a contravalorii zilelor de concediu de odihnă (conform cererii de chemare în judecată, recurentul reclamant solicitând echivalentul bănesc al concediului de odihnă, pentru perioada 01.01.2012 4.07.2012 (prin precizarea depusă la dosarul_ – Secția I Civilă din cadrul instanței, reclamantul solicitând virarea CASS și emiterea adeverinței de vechime cu calculul până la 30.06.2012 – cu privire la perioada aplicabilă despăgubirilor pentru neefectuarea concediului de odihnă, aceasta a rămas nemodificată de către reclamant, până la depunerea concluziilor scrise, în cuprinsul dosarului_, la data de 23.04.2013, cu depășirea termenului limită de modificare a obiectului acțiunii, reglementat de art. 132 C.pr.civ.); din acest punct de vedere, instanța de fond a acordat greșit compensarea în bani a concediului de odihnă pentru perioada 01.01._12 .
Totodată urmează a fi reținut și faptul că, prin Hotărârea Consiliului Local al . din 22.06.2012, începând cu data adoptării acesteia a fost declarat ca fiind legal constituit consiliul local ( înscris depus la fila 38 din dosarul_ ), ca efect al dizolvării consiliului local prin sentința 668/2011 rămasă irevocabilă .
În vederea examinării îndeplinirii cerinței de identitate a obiect (ca și condiție a autorității de lucru judecat), Curtea urmează să rețină și faptul că, în cuprinsul sentinței 217/2009 (această hotărâre constituind, prin dispozitivul său de soluționare a cererii pe fond „res judiciata” și nu hotărârea pronunțată în procedura specială de executare reglementată de art. 24-25 LCA) deși nu se instituie aceeași obligație, instituie o obligație interdependentă de reîncadrare cu plata drepturilor bănești, dar pentru o perioadă diferită .
Ca atare, instanța de fond a reținut greșit autoritatea de lucru judecat, în fapt hotărârile judecătorești menționate fiind în măsură să constituie înscrisuri probatorii autentice (asupra considerentelor în fapt rezultate din administrarea și aprecierea probatoriului de către instanța de judecată) și care circumstanțiază dreptul reclamantului din prezenta cauză .
Reevaluând perioada în care recurentul reclamant trebuia să beneficieze de dreptul la concediu de odihnă, Curtea constată că acesta a fost ales, în calitate de viceprimar prin HCL nr. 6/2008, iar prin Hotărârea nr. 20/29.08.2008 a fost schimbat din această calitate ; prin sentința nr. 217/17.02.2009 s-a dispus anularea HCL 20/2008, cu obligarea pârâtului de a repune pe reclamant în calitatea de viceprimar, cu plata indemnizației de viceprimar pentru perioada 01.09.2008 și până la data reintegrării efective (în partea relevantă a dispozitivului).
Prin sentința 299/2011 a fost sancționat P. . obligațiilor instituite prin sentința 217/2009 – reșinându-se în considerentele deciziei 2629/2011, pronunțată de către Curtea de Apel G. în calea de atac a recursului împotriva sentinței 299/2011, aplicabilitatea art. 11 lit. d) din regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local, normă ce reglementează încetarea mandatului de viceprimar, după constituirea noului consiliu local, în cazul încetării mandatului consiliului anterior .
Urmează a fi reținut că norma ce prezintă o reglementare din punct de vedere al terminologiei juridice, incorectă (mandatul fiind propiu alesului local și nu autorității administrației publice locale) și în lipsa unei distincții, norma se aplică atât încetării mandatului la termen, în ipoteza art. 9 alin. 1 din Legea 393/2004 (mandatul consilierului local încetând la data constatării ca fiind legal constituit a noului consiliu), cât și în cazul încetării mandatului înainte de termen, în condițiile art. 9 alin. 2 din același act normativ (cu atât mai mult cu cât norma indică aplicabilitatea art. 9 alin. 2 lit. h) indice 1 și viceprimarului).
Întrucât normele de statut ale alesului local nu reglementează ipoteza dizolvării consiliului local ci doar ipotezele încetării de drept a mandatului consilierului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, Curtea urmează să constate și incidența art. 55 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, cu privire la efectele dizolvării de drept a consiliului local, intervenită la data pronunțării definitive a instanței de contencios administrativ, cu atribuția reglementată de art. 55 alin. 8 din Legea 215/2001 în sarcina primarului și secretarului unității administrativ teritoriale, de a rezolva problemele curente, pâna la constituirea noului consiliu local .
Cu privire la efectele dizolvării consiliului local, sunt aplicabile și dispozițiile generale privind mandatul aleșilor locali, reglementate de art. 26 din Legea 215/2001, potrivit cărora mandatul primarului, consilierului local, respectiv al președintelui consiliului județean și al consilierului județean este de 4 ani. Mandatul se exercită în condițiile legii.
În alineatul 2 al articolului 26 se indică și modalitatea de încheiere a mandatelor consiliului local ca efect al dizolvării consiliului local, precizându-se că primarul încheie mandatul precedentei autorități a administrației publice locale, fără a se indica posibilitatea prelungirii mandatului viceprimarului .
Umrează a se constata și faptul că dispozițiile art. 57 din Legea 215/2001 reglementează procedura și mandatul viceprimarului unității administrativ teritoriale, în interdependență cu calitatea de consilier local .
Este de menționat și faptul că, deși Legea 393/2004 reglementează ipotezele de încetare a mandatului de consilier local înainte de termen, iar dispozițiile art. 69- 70 din Legea 215/2001 coroborat cu art. 15 din Legea 393/2004 reglementează ipotezele de încetare a mandatului primarului, înainte de termen, în privința viceprimarului, actele normative mai sus menționate cuprind doar asimilarea ipotezei de suspendare a mandatului primarului (reglementată de art. 71 din Legea 215/2001) și mandatului viceprimarului .
În raport de inexistența unor reglementări exprese, și având în vedere interdependența între calitatea de consilier local și cea de viceprimar, Curtea urmează să constate că legiuitorul, omițând să reglementeze în mod detaliat statutul viceprimarului, face o trimitere implicită la regimul juridic aplicabil mandatului consilierului local ales ca viceprimar .
Relevanța practică a acestei constatări privește data până la care subzistă obligația de reîncadrare a recurentului reclamant, dispusă prin sentința 217/2009, aceasta fiind data dizolvării consiliului local .
Pe de altă parte, Curtea constată că, în considerentele deciziei 2629/2011 este analizată aplicabilitatea art. 11 lit. d) din Regulamentul Consiliului Local, normă ce reglementează viabilitatea mandatului și ulterior dizolvării consiliului local și potrivit căreia „în cazul în care mandatul consiliului local încetează, mandatul viceprimarului încetează după ce se constituie noul consiliu local” (normă analizată anterior cu privire la ipotezele de aplicare).
În condițiile în care numeroase dispoziții legale fac trimitere la atribuțiile consiliului local, stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare al consiliului local (spre ex. art. 40 și 44 din Legea 215/2001, art. 46,52,57,58,59,61 și 85 din Legea 393/2004), Curtea constată că Regulamentul cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale este aprobat prin OG 35/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 2 februarie 2002 .
Potrivit articolului 14, din acest act normativ, durata mandatului viceprimarului este egală cu durata mandatului consiliului local.
În cazul în care mandatul consiliului local încetează înainte de expirarea duratei normale de 4 ani, încetează de drept și mandatul viceprimarului, fără vreo altă formalitate.
Astfel, examinând considerentele deciziei 2629/2011 privind aplicabilitatea art. 11 lit. d) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Local al . că dispozițiile art. 2 din OG 35/2002, aprobată cu modificări prin Legea 673/2002, reglementează premisele conformității regulamentului analizat, indicând faptul că pe baza regulamentului cadru, consiliile locale vor elabora propriile regulamente de organizare și funcționare .
De asemenea, urmează a fi reținut principiul conformității actelor normative și în aplicarea art. 4 din Legea 24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, astfel încât Curtea reține că, potrivit normelor juridice de forță superioară, mandatul viceprimarului încetează de drept, la data dizolvării consiliului local al . de 23.06.2011 (conform art. 376 C:pr.civ., dispozitivului sentinței definitive nr. 668/CA/23.06.2011 constituindu-se titlu executoriu de la data pronunțării acesteia chiar în condițiile în care sentința a rămas irevocabilă prin decizia 137/17.01.2012 a Curții de Apel A. I.).
Ori, în speță, recurentul reclamant a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru perioada 01.01._12 .
În ceea ce privește obligația recurentul pârât de a reține și vira contribuția FNUASS, invocată de către recurentul reclamant prin motivele de recurs fără a indica temeiurile în drept aplicabile, Curtea constată că, potrivit art. 258 din Legea 95/2006, persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator au obligația să calculeze și să vireze la fond contribuția stabilită de lege datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă – această ipoteză este aplicabilă în situația plății indemnizației, în cursul normal al mandatului de viceprimar ; în speță, această ipoteză este aplicabilă, atât timp cât plata contribuției se realizează ca accesoriu al obligației de plată a indemnizației de viceprimar dispusă prin sentința 217/2009 .
Cu toate acestea, în vederea obligării pârâtului să calculeze și să vireze contribuția de asigurări sociale de sănătate, reclamantul trebuie să facă dovada obținerii veniturilor și a refuzului nejustificat al virării contribuției, de către instituția publică ; în speță, prin adeverința R615 din 19.02.2013 emisă de către P. . faptul că recurentul reclamant a beneficat de indemnizația de viceprimar în perioada noiembrie 2011-15 mai 2012, fără a rezulta un refuz de îndeplinire a obligației reglementată de art. 258 din Legea 95/2006 - mai mult, se reține din cuprinsul aceleiași adeverințe și faptul că.
Ca atare, Curtea va reține că acest capăt de cerere este neîntemeiat .
În ceea ce privește obligarea pârâtului la eliberarea carnetului de muncă vizat și cu mențiunile la zi, precum și obligarea la eliberarea adeverinței privind vechimea în muncă, Curtea urmează să constate că recurentul reclamant deși critică soluția pronunțată de către instanța de fond, nu este în măsură să contrazică considerentele acestei instanțe prin care este analizat conținutul adresei R165/2013 mai sus menționată .
Având în vedere aceste considerente și văzând disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de recurentul pârât P. . modificării în parte a sentinței și respingerii capătului de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, ca fiind neîntemeiat . Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate .
Curtea urmează să respingă recursul declarat de către recurentul reclamant, apreciind în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C.pr.civ., că este nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul P. . împotriva sentinței nr.1575 din data de 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții și în contradictoriu cu intimatul L. N. .
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea privind acordarea concediului de odihnă compensat, ca neîntemeiată. Menține restul dispozițiilor legale.
Respinge recursul formulat de reclamantul L. N. împotriva aceleiași sentințe nr.1575 din data de 30 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Președinte, C. P. | Judecător, L. C. M. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, T. A. |
Red.Jud.LCMZ
T.A. 05.12. 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
