Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 11721/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător L. M. D.
Judecător C. I.
Grefier M. P.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. D. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu, împotriva sentinței nr. 2921 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, iar intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, recurenta pârâtă și intimatul reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
Prin sentința nr. 2921 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. C.-D., cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .,., ., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, Piața R. N., nr.1, județul M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
A obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantului taxa pe poluare în cuantum de 2084,00 lei, achitată cu chitanța . nr._/02.08.2010.
Împotriva sentinței nr. 2921 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice M. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
1. Instanța de fond în mod greșit a reținut că norma de reglementare, la momentul plății, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară dispozițiilor dreptului comunitar european, pe motiv că este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând vânzarea autoturismelor second hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România.
A menționat că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a considerat că prevederile art. 110 alin. 1 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de produsele care se află deja pe piața internă și cele de import.
Curtea a statuat că există o încălcare a art. 110 alin. 1 TFUE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după modele diferite, care conduc, chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea Hotărârea Weigel c. Austriei, Hotărârea Nasadi și N. c. Bulgariei și Hotărârea Brezezinski c. Poloniei). Astfel, în temeiul acestei dispoziții comunitare, în concret, impozitele, în speță taxa auto, aplicate asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare.
Pentru a garanta neutralitatea impozitelor interne din perspectiva concurenței între autovehiculele care se afla deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare, în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piața națională, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România. În acest sens, intimatul-reclamant ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte clar că taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
În urma argumentelor prezentate, rezultă că nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru UE, cu prilejul primei înmatriculări în România, dacă acesta se percepe doar o singură dată, la data primei înmatriculări în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul național ori importate din alte state membre dacă cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au și fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit la prima lor înmatriculare și, care, potrivit reglementarii interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul național, fie prin export, fie prin distrugere.
2. De asemenea, după . Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, s-a realizat armonizarea cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a normelor O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, prin intermediul adoptării O.U.G. nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule (publicată în M.O. nr. 926/30.12.2009). Ca urmare, Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, prin răspunsul formulat la petiția nr. 1717/2008, adresată de I. Garboan, a constatat faptul că prin adoptarea ordonanței menționate, normele României în materie de taxa pe poluare sunt conforme cu dreptul comunitar, iar motivele care au stat la baza procedurii de încălcare au încetat să existe și cazul a fost închis.
Astfel, ajunși la o armonizare a legislației interne, recurenta pârâtă a considerat că acțiunea privind restituirea taxei plătite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul, nu mai poate fi susținută de vreun raționament juridic, ignorând intenția legiuitorului de a reglementa pe calea soluției de mijloc această controversă juridică.
Recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și judecarea cauzei în lipsă.
Recursul este fondat și va fi admis, reținându-se următoarele aspecte:
Reclamantul a achiziționat un autoturism nou, care nu a mai fost înmatriculat în România și nici într-un alt stat membru al Comunității Europene și, în vederea înmatriculării, a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, la data de 02.08.2010.
Situația de fapt rezultă din certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamant fiind fabricat în anul 2010.
Nu este incident art. 30 (fost art. 25) care interzice între statele membre taxele vamale la import și taxele având efect echivalent, reținând în acest sens jurisprudența constantă a CJCE, care a clarificat, printre altele, și această chestiune, statuând că taxa de primă înmatriculare „nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în sensul articolului 25 CE”. Aceeași soluție se impune, cu aceeași argumentare, și în privința art. 34 TFUE (fost art. 28) privind interdicția restricțiilor cantitative la import și măsurilor cu efect echivalent.
Este real că art. 110 TFUE (fost art. 90) reprezintă în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a celor cu efect echivalent, având drept obiectiv asigurarea liberei circulații a bunurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de taxe interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Însă, întrucât faptul generator al acestei taxe nu este trecerea frontierei, ci înmatricularea autovehiculului, ea trebuie considerată ca aparținând regimului general intern de impozitare a mărfurilor și, în consecință, trebuie analizată în lumina articolului 110 TFUE, cele două dispoziții neputând fi aplicate împreună: o taxă nu poate aparține simultan celor două categorii (CJCE, cauza C-387/01 Weigel).
Aspectul esențial al cauzei, este acela că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa de poluare, a cărei restituire se solicită, nu este un autoturism second-hand, ci unul nou.
Potrivit art. 110 (fost art. 90) din Tratatul C.E. „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Pentru a analiza caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare prin prisma art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie să fie în discuție produse similare, condiție neîndeplinită în cauză, având în vedere că autoturismele noi și autoturismele second-hand nu sunt produse similare.
Obligația achitării taxei pe poluare nu instituie un regim discriminatoriu în condițiile în care pentru toate autovehiculele noi, cu ocazia primei înmatriculări în România, se percepe taxa de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008.
Art. 110 din TFUE nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
Art. 110, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93 Nunes Tadeu, cauza C-393/98 Gomes Valente, cauza C-101/00 Tulliasiamies și Antti Siilin, cauza C-313/05 Brzezinski și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Németh I.).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție, dacă această taxă: este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand; valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încât excede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Interpretarea instanței europene în cauza C-402/09 T. contra României privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prima observație care se impune, esențială pentru soluționarea cauzei, este aceea că jurisprudența menționată este incidentă doar în privința obligației de achitare a taxei speciale pentru autovehiculele second-hand, iar nu și a celor noi, cum este cazul în speță.
Legalitatea taxei în privința autovehiculelor noi este în afara oricărei discuții, în raport de statuarea CJCE în Cauza C-113/94 Casarin (art. 110 TFUE nu interzice aplicarea reglementărilor naționale privind taxarea autovehiculelor cât timp aceasta nu are ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor din producția internă în detrimentul vânzării autovehiculelor importate din alte state membre) și Cauza C-47/1988 Comisia c. Danemarca (art. 110 TFUE interzice să se aplice produselor altor state membre impozite directe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare sau impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție), coroborat cu modul identic de calcul al taxei atât pentru autovehiculele produse în țară, cât și pentru cele importate.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 110 din T.C.E., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene.
În cazul plății taxei pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 110 din Tratat. Fiind în situația perceperii taxei de poluare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare.
Prin urmare, reținând că autovehiculul pentru care s-a achitat în speță taxa specială nu este autovehicul second-hand, pentru a se reține incidența reglementării comunitare cuprinsă în art. 110 TFUE, astfel cum a fost conturată jurisprudențial de CJCE în materia specifică a taxei de primă înmatriculare, taxa impusă în cauză nu este discriminatorie, nefiind întrunit în cauză nici un motiv de nelegalitate a taxei.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât greșit prima instanță a admis acțiunea.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază fondat recursul declarat de pârâtă și astfel, în baza art. 312 C.p.civ., îl va admite și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. actualmente Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin actualmente Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. D. și intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu, împotriva sentinței nr. 2921 din 20 martie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Președinte, Ș. B. | Judecător, L. M. D. | Judecător, C. I. |
Grefier, M. P. |
RED.CI.
Tehnored.M.P. 17 Decembrie 2013
JUD.FOND A.P..
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
