Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 11010/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 IULIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE- A. C.
JUDECĂTOR- E. M.
JUDECĂTOR L. B.
GREFIER -A. COȘEI
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului C. administrativ formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE DR. TR.S., împotriva sentinței nr.3404 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant ., intimații pârâți A. S., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat în termen, este motivat, precum si cererea de judecare in lipsa potrivit art. 242 C.p.c. formulata de recurente prin motivele de recurs, și depunerea întâmpinării de către intimata reclamantă .
Constatând că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri formulate din partea părților, Curtea retine cauza in vederea deliberării.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3404 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Administrația Finanțelor Publice S. și pentru Administrația F. Pentru Mediu.
A respins acțiunea față de pârâtele Administrația Finanțelor Publice S., cu sediul în S., județul M. și față de Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, sector 6, .. 294, corp A.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în S., ., nr. 31, județul M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin cu sediul în Dr. Tr.S., Piața R. N., nr.1, județul M..
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin să restituie reclamantei 5813 lei, bani pe care i-a plătit la 14.06.2007 cu titlul de taxă de primă înmatriculare.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr.S. la plata sumei de 39 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul M., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. -Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin.
În motivarea recursului, pârâtele D. M. ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE DR. TR.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, a susținut că în mod greșit instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, depășind limitările impuse prin norma comunitară, tratatul prevăzând că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale.
A precizat că instanța de fond a soluționat, în mod greșit, excepțiile invocate, interpretând eronat raportul juridic dedus judecății. Astfel, motivarea instanței referitoare a actul administrativ vătămător nu poate fi primită, întrucât substanța textului de lege nu echivalează act administrativ vătămător, în accepțiunea legii contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, adresele organului fiscal nu pot fi considerate mai mult decât corespondență purtată cu reclamantul. Prevederile art. 214 C.fiscal nu au avut un regim imperativ, deci nu reprezintă o obligație în înțelesul dat de instanța de fond, ci o condiție determinată de un fapt aleatoriu al cetățeanului.
Recurenta a menționat că susținerea instanței de fond că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit dreptului comunitar nu este suficient argumentată, atâta timp cât noua reglementare adusă prin O.U.G. nr. 50/2008 este în concordanță cu dispozițiile comunitar europene, acțiunea fiind fără temei.
Recurenta a susținut că, față de modificările aduse O.U.G. nr. 50/2008, restituirea taxei nu putea fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, ori obligarea organului fiscal la restituirea integrală a taxei speciale creează o situație în care se efectuează de două ori aceeași plată.
Cu privire la cheltuielile de judecată a solicitat reducerea cuantumului acestora în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ., respectiv a onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
La dosar nu s-a depus întâmpinare .
Recursul este nefondat si se va respinge pentru considerentele ce succed:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat o taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații (f.7).
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei, pârâta comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de legea internă (f.4).
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DR. TR.S. prin D. M., împotriva sentinței nr.3404 din data de 12 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant ., intimații pârâți A. S., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iulie 2013 .
Președinte, A. C. | Judecător, E. M. | Judecător, L. B. |
Grefier, A. Coșei |
Red.Jud.A.C/2ex/2.08.13.
T.A. 01 August 2013
Jud fond C B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2933/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
