Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 439/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător N. Ț.
Judecător D. L.
Grefier A. C. F.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O.( fostă DGFP O.-AFP SLATINA), împotriva sentinței nr.1920/2012 din 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. R. F. și cu intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect restituire taxă pe emisii poluante .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Curtea, luând act de faptul că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.1920/2012 din 19 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr_ , s-a admis cererea formulată de reclamantul B. R. F. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Slatina și Administrația F. Pentru Mediu și au fost obligate pârâtele la restituirea sumei de 4872 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, plus dobânda fiscală calculată conform art. 124 privind C.pr.fiscală până la data plății efective și la plata sumei de 39 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice O., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina.
În motivarea recursului, recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice Slatina, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O., a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii, fără a se avea în vedere faptul că taxa de emisii poluante a fost introdusă prin Legea 9/2012, în vederea asigurării compatibilității legislației interne cu dreptul comunitar și că acest act normativ prevede, în art.4 alin.1, că obligația de plată intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul și atribuirii unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, reclamantul conformându-se acestor dispoziții și achitând voluntar taxa.
A precizat recurenta AFP că dispozițiile art.110 din Tratatul de funcționare a Comunității europene nu sunt incidente, în contextul în care taxa pentru emisii poluante se aplică tuturor proprietarilor unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, iar acest articol ar fi încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite.
A precizat, de asemenea, că principiul „poluatorul plătește” este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene în 16 state membre, percepându-se cu ocazia înmatriculării taxă (Ungaria, Danemarca, G., Spania, Belgia, Olanda Cipru).
A invocat recurenta AFP dispozițiile art.148 din Constituția României, care instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și dispozițiile art.117 C.pr.fiscală, care stabilesc expres și limitativ cazurile de restituire de sume de la buget.
Totodată, recurenta a criticat sentința și sub aspectul nelegalității acordării cheltuielilor de judecată, susținând că nu se poate reține culpa sa în generarea prezentului conflict, dat fiind faptul că încasarea taxei de emisii poluante s-a făcut în contul Administrației F. pentru Mediu și se gestionează de către aceasta.
Examinând recursurile prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second hand și a achitat, în vederea înmatriculării acestuia o taxă pentru emisii poluante în cuantum de 4872 lei, prin chitanța . nr._ din 12.01.2013.
Cererea reclamantului privind restituirea acestei taxe este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr.9/2012, în forma acesteia de după 01.01.2013, cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea reține că, pentru a înlătura discriminările instituite prin OUG 50/2008, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 - care, la art. 4, statuează că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
S-a stabilit totodată că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Astfel prin Legea nr.9/2012 s-a dorit înlăturarea discriminării realizate prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că a prevăzut plata taxei și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare.
Prin modificările aduse însă noului act normativ prin O.U.G. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Consecința suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule a fost aceea că a subzistat până la 01 ianuarie 2013 caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 au fost suspendată, începând cu 01.01.2013, taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român. Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
De altfel, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, art. 110 TFUE nu afectează suveranitatea fiscală a statelor membre, acestea fiind libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare.
Prin urmare, acțiunile având ca obiect restituirea taxei de emisii poluante sunt admisibile doar în cazul în care persoana ce solicită restituirea a achitat o astfel de taxă până în data de 31.12.2012 inclusiv. Cum reclamantul a achitat taxa de emisii poluante la data de 11.01.2013, dată la care art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 era în vigoare, nu se mai poate susține că actul normativ producea o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.
Prin urmare, sunt fondate criticile recurentei privitoare la faptul că taxa pentru emisii poluante ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România, influențând în acest mod alegerea cumpărătorilor, situație ce nu s-a mai menționat după data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012.
Cum taxa pentru emisii poluante se percepe în prezent fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român, instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
În consecință, Curtea apreciază drept fondate criticile recurentei privitoare la conformitatea în prezent a Legii 9/2012 cu dispozițiile art. 110 TFUE, aceasta trebuind apreciată la momentul achitării taxei a cărei restituire se solicită, iar nu la momentul achiziționării autovehiculului second hand pentru care taxa a fost stabilită și achitată.
Pentru considerentele expuse, având în vedere textele de lege invocate, Curtea, în temeiul art.312 C.pr.civ., va admite recursul,va modifica sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea, aceasta fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O.( fostă DGFP O.-AFP SLATINA) împotriva sentinței nr.1920/2012 din 29 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. R. F. și cu intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, N. Ț. | Judecător, D. L. |
Grefier, A. C. F. |
Red. jud. A. C.
Tehnored. A.F.
2 ex./ 17 decembrie 2013
Jud. fond S. V.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1031/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
