Pretentii. Decizia nr. 4396/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4396/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 7902/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4396/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător R. M.
Judecător C. P.
Grefier M. D.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VÎNJU M. și reclamanta O. M. împotriva sentinței nr.4254/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus prin serviciul arhivă de către recurenta O. M. note scrise, împuternicire avocațială și chitanța onorariu avocat în sumă de 500 lei, după care
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a reținut recursurile spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr. nr.4254/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta O. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Vînju-M. și Administrația F. pentru Mediu, și a fost obligată Administrația Finanțelor Publice Vînju-M. și Administrația F. pentru Mediu să restituie reclamantei 2668 lei, bani pe care i-a plătit la 25.07.2011 cu titlul de taxă de poluare.
Totodată a fost obligată Administrația Finanțelor Publice Vînju-M. și Administrația F. pentru Mediu să plătească reclamantei suma de 539 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VÎNJU M. și reclamanta O. M..
În motivarea recursului, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VÎNJU M. a invocat următoarele:
Instanța de fond nu a ținut cont că OUG 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE; instanța de fond trebuia să aprecieze că instituirea taxei a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană. Apreciază recurenta că nu sunt încălcate în cauză prevederile art.90 din TFUE, arătând că trebuie reținut că CJCE a apreciat, cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-Z90J2005 Nadasdi și C.3331/2005 N., că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare (poluare) nu este relevantă. De asemenea, susține că jurisprudența CJCE a stabilit constat că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizate, încorporată într-un autovehicul național similar (decizia CJCE, cauza C-345/93 Nunes Tadeu). Mai susține recurenta A. Vînju M. că statele membre pot impune asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile CJCE în cauzele C-112/84 Humblot .Directorul serviciilor fiscale și C-132/88 Comunităților Europene c Republicii Elene). Apreciază că nu rezultă că prin aplicarea taxei de poluare se favorizează producția de pe piața internă, ci doar se urmărește restrângerea numărului de autovehicule vechi și protejarea mediului, fără ca această taxă să încalce dreptul comunitar.
2. Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat la o sumă rezonabilă, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ.,
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Cât privește pe reclamanta O. M., aceasta a invederat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că prin cererea adresată A. V. M. nu a solicitat și plata dobânzii, dovadă în acest sens fiind duplicatul cererii aflat la pagina 3 din dosarul Tribunalului .
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază ca fiind fondat recursul reclamantei și nefondat recursul promovat de A. Vînju M. .
În privința dobânzii solicitate de recurenta O. M., instanța reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 C.proc.fiscală. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În speță însă, reclamanta a solicitat acordarea dobânzii atât prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței, cât și prin cererea de restituire a taxei de poluare adresată organului fiscal.
Cu privire la recursul formulat de pârâta A. Vînju M., acesta va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, autoturism ce a fost deja înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, astfel încât nu se poate reține că restituirea taxei de poluare plătite pentru înmatricularea acestui autoturism în România s-a efectuat în condiții discriminatorii față de înmatricularea autoturismelor înregistrate pentru prima oară în circulație în România. Dimpotrivă, discriminarea s-a produs prin aceea că înmatricularea în România s-a condiționat de achitarea unei noi taxe de poluare, deși autoturismul era deja înmatriculat într-un alt stat UE..
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei, pârâta comunicându-i refuzul cu motivarea că taxa este prevăzută de legea internă.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile referitoare la inadmisibilitatea acțiunii și la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Curtea reține că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat, astfel încât critica referitoare la necesitatea diminuării onorariului este nefondată.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul reclamantei O. M. și va respinge recursul A. Vînju M. ca nefondat, potrivit art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâtele și la plata dobânzii calculate potrivit art. 124 C.pr. fiscală urmând a menține restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta O. M. împotriva sentinței nr.4254/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VÎNJU M. împotriva sentinței nr. 4254/2012 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâtele și la plata dobânzii calculate potrivit art. 124 C.pr. fiscală .
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Președinte, A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. D. |
M.D. 17 Mai 2013
Red. Jud. R.M
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Sentința nr. 1629/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
