Pretentii. Decizia nr. 4951/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4951/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1887/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4951/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - M. F.
Judecător: - T. B.
Judecător: - L. C.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR. TR. S. împotriva sentinței nr. 240 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect pretentii .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul M. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, la data de 24.02.2012 și înregistrată sub nr._ reclamantul Ț. C. a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DROBETA T. S., solicitând obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1862,00 lei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 240 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice M..
S-a respins acțiunea față de Direcția G. a Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Ț. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare în cuantum de 1862,00 lei, achitată cu chitanța . nr._/27.02.2007.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 639,30 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR. TR. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta a invocat următoarele:
1. În mod greșit instanța a dispus restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, depășind limitările impuse prin norma comunitară, tratatul prevăzând că statele membre rămân libere să își organizeze sistemele fiscale, cu singura condiție să nu genereze discriminări între produsele provenind din diferitele state membre.
2. Recurenta mai arată că susținerea instanței de fond potrivit căreia suma plătită de reclamant nu a fost datorată - potrivit dreptului comunitar nu este suficient argumentată, atâta timp cât noua reglementare adusă prin O.U.G. nr. 50/2008 este în concordanță cu dispozițiile comunitar europene, iar taxa de primă înmatriculare trebuie plătită până la 30 iunie 2008 potrivit normei puse de acord cu dispozițiile comunitare.
3. Recurenta critică sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, solicitând reducerea cuantumului onorariului de avocat, având in vedere simplitatea si durata cauzei, în temeiul art. 274 alin. 3 C.proc.civ.,
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Recursul este nefondat si se va respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat o taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta comunicându-i refuzul cu adresa nr._/11.01.2012 cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat este reglementată în prezent în art.117 Cod pr. Fiscală ( anterior fiind reglementată la art. 113 Cod pr. Fiscală)
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs astfel procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.110 (fost 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 110 (fost 90) din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 110 (fost 90) din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită contribuabilului în integralitate, iar nu doar ca diferență între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, și cea din urmă fiind contrară tratatului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar constatând că statul membru și-a depășit limitele libertății de a-și organiza sistemul fiscal, prin introducerea de taxe care generează discriminări între produsele provenind din diferitele state membre.
Critica referitoare la necesitatea diminuării onorariului este nefondată, Curtea reținând că, față de actele de procedură îndeplinite de avocat în cauză, onorariul nu poate fi considerat disproporționat.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta D. M. ÎN NUMELE ȘI PENTRU AFP DR. TR. S. împotriva sentinței nr. 240 din data de 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE M., având ca obiect pretentii .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2013.
Președinte, M. F. | Judecător, T. B. | Judecător, L. C. |
Grefier, R. V. |
Red. MF
Tehn.red. RV 2ex/13.05.2013
Jud fd.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2855/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
