Pretentii. Decizia nr. 7128/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7128/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 18857/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 7128/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. D. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr. 1262, din data de 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că recursul este declarat și motivat în termenul legal, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 cod. proc. civ, după care:
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților și că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
La data de 30.10.2012 reclamantul . a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea taxei, în cuantum de_,40 lei, actualizată cu dobânda legală
Prin sentința nr. 1262, din data de 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
A fost respinsă acțiunea introdusa împotriva paratei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în C., VALEA ROȘIE, ., . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . . 2,jud. D.
A obligat pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C. la plata către reclamant a sumei de_,40 taxa de primă înmatriculare
S-a respins capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii ca inadmisibil
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D. D. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta a susținut că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule și au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2146 Cod fiscal care reglementau taxa specială pentru autovehicule. În baza acestei ordonanțe a fost emisă H.G. nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 care reglementează la Cap. VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexă procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule.
Prin abrogarea art. 2141 din Codul de procedură fiscală de către O.U.G. nr. 50/2008 s-a armonizat legislația în materie cu principiile europene referitoare la poluare.
În acest context a precizat că Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României de pe lângă U.E.-Bruxelles, se arată că expertul D.G.TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare, transmis Comisiei la data de 25 iunie 2008, formă care de altfel a și fost aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.
Recurenta a susținut că acțiunea este inadmisibilă în ceea ce privește restituirea sumei actualizată cu dobânda legală, deoarece reclamantul nu a urmat procedura prealabilă nici cu privire la actualizarea sumei, a solicitat decât restituirea taxei, fără dobânda legală și s-a adresat direct instanței.
Pe fond, nici reclamantul în acțiune, nici instanța de fond nu au precizat în mod expres dispozițiile din Codul de procedură fiscală încălcate prin refuzul organului fiscal de a restitui taxa de primă înmatriculare.
A mai susținut că, după cum se poate observa din dispozițiile art. 113(art. 117) cererea de restituire nu se încadrează la niciuna din dispozițiile respective.
Precizăm că, dispozițiile art. 2141 C.p. fiscală au fost abrogate prin OUG 50/2008, dar dispozițiile acestei ordonanțe se aplică, fără nicio discriminare și autoturismelor second hand importate din sate membre ale comunității europene.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale, art. 148, pârâta a menționat art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 și art. 148 alin. 2 din Constituție, arătând că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Referitor la dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E., recurenta a considerat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România. Taxa a fost adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
A arătat că instanța de fond, în dispozitivul hotărârii, a obligat AFP C. la plata cheltuielilor de judecată fără ca reclamantul să le solicite conform art. 274 Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Recursul se va respinge pentru considerentele ce succed:
Reclamanta a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat cu ordin de plată nr. 55/29.06.2007 suma de 12.734,40 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamanta a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta A.F.P. C. comunicându-i refuzul cu adresa nr._/05.10.2012, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art. 88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art. 113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea v respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta D. D. ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. împotriva sentinței nr. 1262, din data de 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
RED.CI
Tehnored.M.P. 27.06. 2013/2 exp
JUD.FOND.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 8953/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
