Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 263/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 263/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 496/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 263/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: M. F.
X.X
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a Protocolului nr.P.5282/26.10.2007, încheiat de CNAS și ANAF, formulată de reclamanta Soreață M. M., împotriva pârâtelor C. DE A. DE SĂNĂTATE D., C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta Soreață M. M., consilier juridic G. S., pentru pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D. și consilier juridic G. A., pentru pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, lipsă fiind pârâta C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Consilier juridic G. S., pentru pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., depune practică judiciară, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare de pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURARI DE SANATATE.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, consilier juridic G. S., pentru pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., solicită admiterea excepției, susținând că actul contestat nu este act administrativ potrivit art.4 din Legea nr.554/2004.
Consilier juridic A. G., pentru ANAF, solicită admiterea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Reclamanta Soreață M. M. solicită respingerea excepției inadmisibilității, arătând că argumentele invocate de pârâta CAS reprezintă apărări de fond și față de obiectul cauzei, apreciază că soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității nu este posibilă. Mai arată reclamanta că semnatarele protocolului sunt două instituții publice, astfel că protocolul îndeplinește toate cerințele pentru a fi calificat act administrativ.
Referitor la excepția tardivității excepției de nelegalitate, consilier juridic G. S., pentru pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., solicită admiterea excepției.
Consilier juridic A. G., pentru pârâta ANAF, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția tardivității invocată de pârâta CAS D..
Reclamanta Soreață M. M. solicită respingerea excepției tardivității, susținând că a fost vătămată în drepturile sale în momentul în care s-a emis decizia de impunere în ianuarie 2012. Că Legea 554/2004 nu instituie un termen de depunere a excepției de nelegalitate.
Instanța unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul părților asupra excepției de nelegalitate.
Reclamanta Soreață M. M. solicită admiterea excepției de nelegalitate. Arată că anterior lunii iulie 2012 contribuțiile CAS nu erau incluse în categoria celor care puteau fi urmărite, iar competență expresă, atât în stabilirea bazei de calcul a bazei de contribuție, cât și în emiterea actelor de impunere fiscală și executarea acestora, are CNAS, potrivit dispozițiilor conținute în Ordinul 617/2007.
Consilier juridic G. S., pentru pârâta CAS D., solicită respingerea excepției de nelegalitate. Susține că în cauză nu este vorba de încălcarea dispozițiilor Legii 95/2006, în sensul unei substituiri în obligațiile ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate de către CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate. Că ANAF a comunicat datele, iar CAS a stabilit contribuțiile.
Consilier juridic A. G., pentru pârâta ANAF, solicită respingerea excepției de nelegalitate. Arată că nu se puteau stabili sumele pe care asiguratul putea să le plătească, independent de declarațiile cu privire la veniturile contribuabilului.
În replică, reclamanta Soreață M. M. susține că dispozițiile art.315 din Legea 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate decât corelat cu dispozițiile din Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007.
CURTEA:
Asupra excepției de nelegalitate de față;
Prin încheierea din 19.03.2013 Tribunalul D.-Secția C. a sesizat Curtea de Apel C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a Protocolului nr. P5282/26.10.2007, încheiat de CNAS și ANAF, privitoare la furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile care realizează venituri din profesii libere.
Întrucât actul față de care se invocă excepția de nelegalitate constituie temeiul emiterii actului administrativ fiscal contestat, soluția pronunțată asupra excepției având înrâurire asupra soluție pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art.4 din legea 554/2004 s-a dispus sesizarea Curții de Apel și suspendarea soluționării cauzei, până la soluționarea irevocabilă a excepției invocate.
În motivare autorul excepției a arătat că, în fapt, pârâta a procedat la emiterea unei decizii de impunere prin care a stabilit în sarcina sa contribuția datorată FNUASS. Pentru emiterea acestei decizii, aceasta a uzat de relațiile înaintate de către ANAF, în baza protocolului încheiat între aceste instituții la data de 26.10.2007.
Protocolul încheiat cu ANAF nu are forța juridică de a modifica legea, astfel că aspectele privitoare la stabilirea obligației de plată a contribuției precum și a bazei de calcul nu se poate face decât în raport cu dispozițiile legii speciale, Legea nr. 95/2006 precum și Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007, completate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală. Printr-un act normativ inferior, de punere în aplicare a unui act normativ superior, nu se pot aduce completări sau modificări actului normativ superior.
În cauza de față, actul contestat reprezintă un protocol interinstituțional, încheiat în baza dispozițiilor art. 61 din OG nr. 92/2003 și art. 315 din Legea nr. 95/ 2006. Ambele acte normative invocate prevăd posibilitatea colaborării între instituții, sub rezerva ca prin aceasta să nu fie încălcate competențele specifice autorităților publice așa cum acestea sunt stabilite prin lege.
La încheierea protocolului contestat, cele două autorități publice ANAF și CNAS au stabilit o procedură proprie de furnizare a unor informații privind veniturile obținute de diferite categorii de contribuabili, completând astfel limitele colaborării, astfel cum acestea au fost determinate prin actele normative invocate. Potrivit art.61 alin.1 din OG 92/2003, autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public centrale sunt obligate să colaboreze în vederea realizării scopului prezentului cod. Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală este stabilită prin dispozițiile art.1 alin.1.
Pe de altă parte, dispozițiile art.315 din Legea nr.95/2006 statuează că „datele necesare în vederea stabilirii calității de asigurat vor fi transmise gratuit caselor de sănătate pe bază de protocol”, textul de lege având în vedere doar datele care atestă calitatea de asigurat, nu și date privind veniturile realizate în vederea stabilirii contribuției la fond, așa cum au statuat cele două autorități publice prin protocolul încheiat. Faptul că aceasta este interpretarea și aplicarea ce poate fi dată textului de lege mai sus enunțat este confirmat de împrejurarea că prin Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 este reglementată în mod expres și distinct atât procedura de impunere, de verificare și de recuperarea a contribuției datorate de persoanele care realizează venituri.
Or, prin protocolul contestat, cele două autorități au completat două acte normative cu forță juridică superioară, extinzând sfera de colaborare interinstituțională peste limitele admise de lege și peste competențele legale cuvenite acestora.
A invocat prevederile art.99 alin.1 și următoarele din OUG nr.92/2003.
A susținut că CNAS și CAS D., atât prin statutul său, cât și prin atribuțiile conferite de Legea nr.95/2006, se încadrează la categoria „alte autorități” având competența de a administra contribuția datorată FNUASS, fiind astfel supusă în totalitate dispozițiilor legale care reglementează procedura de realizare a inspecției fiscale și stabilire a bazei de calcul a contribuției datorate de contribuabili.
Or, așa cum pârâta menționează în conținutul deciziei stabilirea bazei de calcul s-a făcut în raport de protocolul încheiat între cele două instituții, care față de dispozițiile imperative ale legii în materia analizată, este vădit nelegal, întrucât stabilirea obligației de plată a contribuției precum și a bazei de calcul trebuie să se facă în raport de dispozițiile legii speciale, Legea nr. 95/2006, precum și a Ordinului nr. 671/ 2007, ceea ce presupune existența unei baze de date proprii rezultată din declarațiile depuse de contribuabil, din contractul de asigurare, precum și din datele reflectate de inspecția fiscală.
Întrucât procedura de stabilire și colectare a contribuțiilor datorate, este reglementată de lege în mod imperativ, dispoziții care instituie obligații atât în sarcina organului de stat cât și în sarcina contribuabilului, încălcarea acestor dispoziții legale de către atrage sancțiunea nelegalității actelor emise în aceste condiții. Prin semnarea și aplicarea protocolului față de care se invocă excepția de nelegalitate s-au încălcat următoarele drepturi recunoscute expres și imperativ de lege în beneficiul contribuabilului:
- certitudinea impunerii, întrucât nici modalitatea de calcul, nici sumele datorate nici termenele pentru plata acestora nu sunt stabilite prin norme clare.
- dreptul de a fi ascultat (art. 9 C. proc. fiscală)
- previzibilitatea și predictibilitatea obligației fiscale și dreptul de a fi informat anual ( art. 7 C. proc. fiscală).
Apreciind că prin dispozițiile sale protocolul din 26.10.2007, nesocotește grav legea fiscală și procedura de stabilire și impunere a obligațiilor contribuabililor, constituind temeiul pentru comiterea unor abuzuri grave din partea CNAS, nesocotind grav principiul secretului fiscal, instituit prin art. 11 din OG nr. 92/2003, și conducând la o interpretare și aplicare a legii în defavoarea contribuabilului și nu în beneficul său, solicit admiterea excepției și constatarea nelegalității protocolului contestat, asta cu atât mai mult cu cât în perioada 2007-2012 nu toate veniturile impozabile constituiau bază pentru plata contribuției FNUASS.
Pârâta CAS D. a depus note de ședință cu privire la excepția de nelegalitate a Protocolului CNAS - ANAF nr.P5282/26.10.2007/_/30.10.2007 formulata de către dna. Soreata M. M., solicitând respingerea excepției ca inadmisibila.
Conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.”
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege “actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;”
Protocolul încheiat intre CNAS si ANAF nu este un act administrativ cu caracter individual ci un document încheiat în temeiul art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cu modificările si completările ulterioare, în baza căruia au fost stabilite detaliile privind modalitatea transmiterii informațiilor la care face referire ordinul menționat.
A solicitat respingerea excepției ca neîntemeiata - protocolul încheiat între ANAF si CNAS nu modifica legea, așa cum afirma contestatoarea, ci este încheiat în baza art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cu modificările si completările ulterioare, act normativ emis, la rândul sau, în baza dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,
cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naționale de A. de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006;
- conform prevederilor art. 261 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, “CNAS aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF.”;
- Potrivit art. 35 alin. 1 al Ordinului nr. 617/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, “Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
- Art. 315 din Legea nr. 95/2006, invocat de către contestatoare, reglementează cadrul general al transmiterii datelor necesare în vederea stabilirii calității de asigurat de către autorități, instituții publice și alte instituții, care se face pe baza de protocol. Conform art. 211 alin. 1 din aceeași lege, “Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România si fac dovada plătii contribuției la fond, în condițiile prezentei legi.” In acest context, este nefondată afirmația contestatoarei conform căreia textul de lege nu are în vedere veniturile realizate în vederea stabilirii contribuției la fond, întrucât tocmai comunicarea acestor venituri constituie modalitatea prin care se poate stabili contribuția la fond (în speța de față, a persoanelor care nu și-au îndeplinit obligația legală a declarării și virării contribuției) si, implicit, daca acea contribuție este plătită.
- în ceea ce privește dreptul de a fi ascultat, prevăzut de disp. art. 9 din OG nr. 92/2003, cu modificările si completările ulterioare, a precizat faptul că, potrivit alin. 2 al acestui articol, ’’Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: (...) d) urmează să se ia măsuri de executare silită.” Ori in condițiile in care reclamanta nu si-a achitat la termen obligațiile fiscale pentru care a fost emisa decizia de impunere, este evident faptul ca urmează să se ia masuri de executare silită în vedere recuperării contribuțiilor restante la FNUASS;
- previzibilitatea si predictibilitatea obligației fiscale fata de FNUASS este susținută de cadru legal al asigurărilor sociale de sănătate. In acest context, a susținut că nu are sens să pună în discuție opozabilitatea erga omnes a dispozițiilor Legii privind reforma în sănătate si Codul de procedura fiscala, însă, pentru a răspunde motivului de contestație formulat de către reclamant cu privire la efectele juridice ale Ordinului CNAS nr. 617/2006, cu modificările si completările ulterioare, este suficient sa precizeze faptul ca acesta a fost publicat in Monitorul Oficial al României, cu efectele care decurg din aceasta.
Reclamanta Soreață M. M. a formulat precizări la cererea prin care a invocat excepția de nelegalitate de Protocolului interinstituțional nr. 5282/26.10.2007.
Astfel, a arătat că a invocat excepția de nelegalitate a acestui act administrativ, apreciind în esență că protocolul astfel încheiat pe de o parte completează organizare și funcționare precum și competențele instituțiilor semnatare ale protocolului, iar pe de altă parte, apreciind faptul că sfera raporturilor create între cele două instituții semnatare, permite CNAS să eludeze dispozițiile legale imperative privitoare la modul de identificare și determinare a contribuțiilor datorate de persoanele obligate a se asigura,, instituind astfel o modalitate de stabilire a cotei de contribuție ce nu poate fi supusă controlului de legalitate de către persoanele interesate.
Solicită ca la aprecierea excepției de nelegalitate invocată instanța să aibă în vedere și următoarele argumente ce completează cererea inițială:
a)- dispozițiile art. 315 din Legea nr. 95/2006 potrivit cu care "Datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile fiice și alte instituții, pe bază de protocol", dispoziții care constituie temeiul încheierii protocolului contestat, sunt interpretate in extenso de către cele două autorități semnatare. Prin protocolul încheiat acestea extind sfera de aplicare a dispozițiilor legale mai sus enunțate, care privește datele pentru stabilirea calității de asigurat, ceea ce presupune transmiterea eventual doar a unor informații care ar privi dacă persoana realizează sau nu venituri, dacă s-au virat sumele către FUNAS, dar nicidecum transmiterea veniturilor realizate pentru a se stabili de către CAS cota de contribuție datorată.
În acest sens dispozițiile art. 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 dispun că au calitatea de asigurat cetățenii români care au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 315 din Legea nr. 95/2006, prin sintagma "datele necesare în vederea stabilirii calității de asigurat", înțelegem date care să se circumscrie celor două cerințe, respectiv domiciliul și dovada plății contribuției la fond ( ex, instituțiile publice furnizează date privind angajații pentru care se plătește contribuția la fond, etc).
b - este evident faptul că dispozițiile art. 315 din Legea nr. 95/2006 s-au dorit a fi un beneficiu pentru persoanele asigurate, însă, prin protocolul astfel încheiat, acesta devine o modalitate de hărțuire a contribuabilului care, în mod nejustificat, este obligat să facă demersuri între două instituții, pentru calificarea aspectelor legale de condițiile de dobândire a calității de asigurat. În acest sens, prin dispozițiile art. 5 din protocol se dispune " în cazul în care se vor sesiza informații eronate în fișierele preluate, CNAS, prin casele de asigurări de sănătate, va îndruma persoanele în cauza către structurile teritoriale de profil subordonate ANAF, în vederea clarificării situației și corectării datelor”. Astfel, potrivit protocolului, pentru deficiențele în colaborarea între instituții, va răspunde contribuabilul, care va trebui să facă demersurile necesare pentru a corecta erorile produse. Este nelegală o astfel de dispoziție, cu atât mai mult cu cât în protocol se face mențiunea în art. 9 că acesta produce efecte obligatorii față de instituțiile semnatare, deci nu și față de contribuabil. La aceasta se adaugă și faptul că potrivit art. 99 al. 1 din OUG nr. 92/2003, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, care reglementează statutul CNAS și a Caselor Județene de A. de Sănătate, acestea se încadrează în categoria alte autorități, având competența de a administra contribuția datorată FNUASS, fiind supusă în totalitate procedurii de realizare a inspecției fiscale, și de stabilirea a bazei de calcul a contribuției datorate de contribuabil.
c) Faptul că protocolul astfel semnat, protocol ce permite furnizarea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane, în baza cărora CAS procedează la stabilirea cotei de contribuție adaugă la lege, este confirmat și de dispozițiile cuprinse în Secțiunea a 10 a din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617 /2007, secțiune ce reglementează ipoteza persoanelor care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției. în art. 30 din Ordinul menționat, se precizează în mod expres că stabilirea cotei de contribuție se va face în urma verificărilor, ceea ce presupune efectuarea propriei inspecții fiscale. Astfel, prin normele metodologice, se instituie o anumită procedură de verificare a datelor precum și de calcul a cotei de contribuție datorată. Or, prin protocolul astfel semnat și aplicat CNAS prin casele județene eludează această etapă, procedând direct la emiterea unor decizii de impunere în baza unor date furnizate de o altă instituție publică, cu competențe în gestionare și administrarea altor categorii de contribuții.
d) Pe de altă parte dispozițiile art. 61 al. 2 din OUG nr. 92/2003, potrivit cu care "Agenția Națională de Administrare Fiscală are dreptul să solicite de la celelalte autorități ale administrației publice, instituții publice și operatori economici, de la instituții de credit și de la alte persoane, în condițiile legii, datele și informațiile necesare în vederea realizării atribuțiilor, cu păstrarea confidențialității acestora", invocate în preambulul protocolului, conferă ANAF dreptul de a solicita și primi informații, dar nicidecum dreptul de a furniza informații către alte instituții publice. De altfel, aceste dispoziții legale trebui interpretate prin raportare la dispozițiile art. 60 din același act normativ care dispun că "Autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public, centrale și locale, precum și serviciile deconcentrate ale autorităților publice centrale vor furniza informații și acte organelor fiscale, la cererea acestora.
Este cert faptul că dispozițiile legale mai sus menționate prevăd doar dreptul ANAF de a solicita și obține informații în realizarea competențelor acesteia, dar nu îi conferă dreptul de a furniza informațiile obținute, către alte instituții publice, așa cum se dispune prin protocol.
e) Nelegalitatea protocolului astfel încheiat, este pe deplin conformată și de actele deja depuse la dosarul cauzei, acte care atestă faptul că nu se încheie procese verbale în condițiile stipulate în art. 5 și 6 din Protocol, sunt erori majore cu privire la datele transmise. In cazul de față, s-au transmis date privind veniturile estimate și nu veniturile efectiv realizate. În plus, așa cum atestă actele anexate prezentei cereri, există diferențe între sumele existente în evidența CAS D. și cele transmise către AFP C., astfel:
- potrivit adresei din 24.01.2013 la ANAF, figurez cu un debit de 17 255 ron, rămășiță la data de 30.06.2012.
- potrivit adresei înantată de CAS D., la data de 30.06.2012 figuram cu o restanță de 16 597,37 ron.
Totul este consecința nerespectării competențelor legale instituite în privința CNAS și a caselor județene de asigurări de sănătate, care, prevalându-se de protocolul contestat creează o situație extrem de incertă și total nefavorabilă contribuabilului.
În susținerea excepției, a solicitat ca instanța să dispună adresă către cele două instituții semnatare pentru înaintarea actelor ce au stat la baza semnării protocolului.
Pârâta CNAS a depus întâmpinare la data de 21.05.2013, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate în ceea ce privește Protocolul nr. P 5282/26.10.2007/9586/30.10.2007 încheiat între CNAS si ANAF. precum si a Actului adițional nr. I (_/13,04.2009/_/09.04.2009^ la protocolul menționat:
Este consacrat prin lege că această cale de atac - contenciosul administrativ - aparține numai celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ sau prin lipsa acestuia; și în doctrina contenciosului administrativ se consideră că această cale este pusă la dispoziția persoanelor fizice și juridice vătămate printr-un act administrativ.
Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, prin art. 4 din același act normativ, legiuitorul neînțelegând să deroge de la aceste repere, cu atât mai mult cu cât este iară echivoc că acest text nu este aplicabil decât în materia actelor administrative cu caracter unilateral.
În ceea ce privește această solicitare a reclamantei, precizăm că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate a excepției. în cauză nefiind indicat un act administrativ de autoritate care să ducă la nașterea, stingerea sau modificarea unor raporturi juridice de drept administrativ.
Pe de o parte, raportat la această definiție este esențial ca actele administrative emise de către autoritățile publice să fie susceptibile de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, deci să fie capabile, prin ele însele, de a produce efecte juridice directe, ori în cazul de fată, protocolul si actul adițional atacat nu reprezintă acte administrative care să determine aceste consecințe.
Pe de altă parte, o altă cerință impusă este cea referitoare la atacarea uni act administrativ unilateral, fiind evident că excepția de nelegalitate reglementată de art. 4 poate fi invocată doar în cazul unui act cu astfel de valențe, condiție neîndeplinită în cauza dedusă judecății din moment ce sunt două entități semnatare ale acestuia.
A invocat și excepția de tardivitate a excepției de nelegalitate a Protocolului nr. P 5282/26.10.2007/9586/30.10.2007 încheiat între CNAS si ANAF. precum si a Actului adițional nr. 1 (_/13.04.2009/_/09.04.2009) la protocolul menționat:
A susținut că protocolul si actul adițional nu își mai produce efecte juridice la data soluționării acestei excepții de nelegalitate, întrucât potrivit art. V alin. (1) din G. nr. 125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, începând cu data de 1 iulie 2012. competenta de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. 11 si 111 din titlul IX 2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În consecință, ANAF nu mai are obligația de a comunica veniturile persoanelor fizice care realizează venituri în România, în continuare se prevede la alin, (9) că, pentru contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1), procedurile de executare silită aflate în derulare ia data de 1 iulie 2012 vor II continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile si obligațiile caselor de asigurări sociale, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012. în toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv nelegalitatea dispozițiilor Protocolului nr. P 5282/26.10.2007/_/30,10,2007 încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (_/13.04.2009/_/09,04,2009) la protocolul menționat, respectiv nelegalitatea: Protocolului privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C. Națională de A. de Sănătate.
Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la :“ persoanele care fac parte din următoarele categorii: persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, de către ANAF către CNAS, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora.
- plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), pentru, persoanele fizice care au calitatea de angajat.
Aceste date au fost transmise de către ANAF către CNAS, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acesteia, respectiv în vederea stabilirii calității de asigurat a persoanelor.
Astfel, ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate, furnizează în suport electronic baza de date cu privire la veniturile persoanelor care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură și plata contribuțiilor la FNUASS de către angajatori, iar lunar actualizarea acestei baze de date.
Față de aceste considerente, a solicitat să se observe faptul că în cauza de față nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, în sensul unei substituiri în obligațiile ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate, de către CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate.
Astfel, pentru obligațiile de plată față de fond altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, baza de impunere pentru stabilirea contribuțiilor datorate de persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură si silvicultură se stabilește de ANAF. prin intermediul structurilor de profil subordonate fiind ulterior transmisă CNAS. potrivit Protocolului încheiat între CNAS si ANAF mai sus menționat
Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 din acest act normativ, nu există nicio derogare de la dispoziția legala potrivit căreia, toți cetățenii români cu domiciliul în tară precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România au obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 211 alin. (1),
Astfel, art, 257 alin. (2) din actul normativ mai sus menționat stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.
În acest context, a subliniat că persoanele care realizează venituri din activități independente au avut și au obligația legală (stabilită începând cu anul 1998 prin Legea nr. 145/1997, din anul 2003 prin OUG nr. 150/2002, și ulterior, din 2006, prin Legea nr. 95/2006) de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate.
Totodată, potrivit actelor normative care stau la baza organizării sistemului de asigurări sociale de sănătate, toate persoanele care au obligația de a se asigura, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani.
Față de toate aceste aspecte a invocat și prevederile art. 257 alin. (8) din Legea nr. 95/2006. potrivit cărora termenul de prescripție al plătii contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale., respectiv pe ultimii 5 ani.
Consecință a celor menționate, toți cetățenii români care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, iar în cazul în care înregistrează restante în cadrul acestei perioade sunt obligați la plata acestor restante.
În concluzie, ținând cont și de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa. persoanele care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, în caz contrar fiind obligați la plata contribuției conform art. 259, alin. (7) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006, inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii sau a majorărilor de întârziere.
Potrivit art. 79 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
Alt. 315 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede că, datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice si alte instituții, pe bază de protocol.
Față de aceste considerente, a solicitat să se observe faptul că în cauză nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor art. 315 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, ci de respectarea și aplicarea acestor dispoziții de către CNAS și ANAF pentru stabilirea calității de asigurat a persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente . obligate să achite contribuția calculată asupra veniturilor care se supun impozitului pe venit, pentru a putea dobândi calitatea de asigurat și pentru respectarea si aplicarea prevederilor art. 211 alin. (1). art 213, art. 215 alin. (1). art. 315 si art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95 /2006. cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, dispozițiile legale cuprinse în Protocolul nr. P 5282/26.10.2007/_/30.10.2007 încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (_/13.04.2009/_/09.04.2009) la protocolul menționat în baza art. 315 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat care vor ti transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice si alte instituții, respectiv ANAF pe bază de protocol, atunci când menționează atribuțiile execuționale ale Casei Naționale de A. de Sănătate.
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în Protocolul nr. P 5282/26.10.2007/_/30.10.2007 încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (_/13.04.2009/_/09.04.2009) la protocolul menționat și posibilitatea transmiterii de către ANAF către organul competent CNAS, prin intermediul structurilor de profil subordonate, respectiv furnizarea în suport electronic a bazei de date cu privire la veniturile persoanelor care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură și plata contribuțiilor la FNUASS de către angajatori, iar lunar actualizarea acestei baze de date, nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală. în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent care în cazul dat este chiar C. Națională de A. de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate.
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că, prevederile Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2006, respectiv ale art. 35 și ale Protocolului nr. P 5282/26.10.2007/_/30.10.2007 încheiat între CNAS și ANAF, precum și ale Actului adiționai nr. 1 (_/13.04.2009/_/09.04.2009) la protocolul menționat nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis si nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, gestionarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, care se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări, cât și ANAF ceea ce demonstrează că aceste instituții CNAS și ANAF s-au aflat direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite de către casele de asigurări de sănătate, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.
Astfel, pentru obligațiile de plată fată de fond altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF. baza de impunere pentru stabilirea contribuțiilor datorate de persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi si din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură si silvicultură se stabilește de ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate fiind ulterior transmisă CNAS, prin Protocolul încheiat între CNAS si ANAF nr. P 5282/26.10..2007/_/30.10.2007, respectiv Actului adițional nr. 1 (_/13.04.2009/_/09.04.2009) si apoi către casele de asigurări de sănătate.
Totodată, a precizat faptul că mai multe instanțe judecătorești s-au pronunțate în dosare similare, și cu titlu de exemplu, Dosarul nr._ /al, Curtea de Apel Cluj - Secția a-II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, s-a pronunțat în sensul admiterii excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate, în ce privește Protocolul nr.P5282/26.10.2007/9586/30.10.2007 și actului adițional nr.l/P1797/13.04.2009/_/9.04,2009, încheiate între CNAS și ANAF și, drept consecință, respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a acestora.
În concluzie a arătat că susținerile reclamantei sunt netemeinice și nefondate, fapt pentru care protocolul și actul adițional trebuie menținute ca fiind legale.
Pe fondul soluționării cauzei, a arătat următoarele:
Pentru motivele de nelegaiitate invocate de reclamantă, respectiv nelegalitatea mai multor dispoziții cuprinse în Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, respectiv nelegalitatea, a solicitat respingerea acestor motive ca neîntemeiate, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată prin Legea nr. 609/2003, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de l ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea si soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum si alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, sunt în competenta Ministerului Finanțelor Publice si a unităților sale subordonate, care au si calitatea de creditor bugetar.
Începând cu aceeași dată, potrivit prevederilor art. 38 alin, (1) din O G. nr. 86/2003, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina CNAS prin casele de asigurări de sănătate.
Colectarea creanțelor fiscale este reglementată de prevederile Titlului VIII- Colectarea creanțelor fiscale, al Codului de procedură fiscală, care prin prevederile art. 110 alin. (2) arată că acestea se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală. titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii se stabilește si se individualizează obligația de plată privind creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. Aceste titluri pot fi: decizia de impunere emisă de orcanele competente, potrivit legii: declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii, etc.
Articolul 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective; protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), având la bază unele principii, dintre care și cei al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului si participarea obligatorie ia plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.
În conformitate cu art. 215 și 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum si persoanelor fizice, după caz.
De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt oblicate să depună la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond si dovada plătii contribuțiilor.
In cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, CNAS prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, art. 216 din Legea nr. 95/2006 face trimitere directă la dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la stabilirea măsurilor ce se impun pentru ca CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate, să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF.
Conform dispozițiilorart. 141 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.
Potrivit art. 261 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, CNAS aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru car?, colectarea veniturilor se face de ANAF.
Astfel, Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 a fost emis de C. Națională de A. de Sănătate (CNAS) pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare. în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. alin.3,. art 213 alin 3 si (4), art. 216, art. 256-260. art. 261 alin. (2) si (4) si ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, si ale art. 7. ale art. 17 alin. (5) si ale art. 18 pct 36 din Statutul Casei Naționale de A. de Sănătate, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 972/2006.
În acest context se poate observa că,, CNAS a respectat prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție. Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare la elaborarea normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație, prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 21/2006 (anexată la prezenta întâmpinare, având în vedere dispozițiile art. 77 si nu art. 75-76 invocate de reclamantă din Legea nr. 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 77 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că „ Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)”, astfel cum în mod temeinic și legal CNAS a emis Ordinului Președintelui nr. 617/200, respectiv a dispozițiilor art. 35, raportat ta dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În contextul celor menționate, dispozițiile din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2006, cu modificările și completările ulterioare, supuse analizei din punct de vedere ai legalității, nu trebuie interpretate individual, ci trebuie avute în vedere și competențele atribuite CNAS și caselor de asigurări de sănătate în aplicarea măsurilor de executare silită, competențe ce se încadrează în dispozițiile cuprinse în O.G. nr. 92/2003 și care raportat la dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, respectiv cele ale Legii nr. 95/2006 și Legii nr. 24/2000 nu pot fi considerate că adaugă la lege sau că nu se respectă legea.
În subsidiar, a învederat instanței de judecată că pe rolul Curții de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a aflat dosarul nr._ având ca obiect excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu instituția noastră a art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat tară plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin Sentința civilă nr. 269/24,06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a dispus admiterea sesizării din oficiu a Tribunalului Maramureș Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal privind excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 35 din actul normativ mai sus menționat.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate, CNAS și CAS Maramureș au formulat recurs, soluționat în mod irevocabil de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția contencios administrativ si fiscal, prin pronunțarea Deciziei nr. 3878/27,09.2010. în dosarul nr._ .
Prin Decizia ICCJ mai sus menționată, instanța de recurs a admis recursurile declarate în această cauză de către CNAS si Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș, a modificat sentința atacată. în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată.
Astfel, prin Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010 pronunțată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr._ a statuat . în esență că: .raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006 potrivit cu care în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă ta lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea cărora au fost adoptate.
Analizînd cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.P.C. excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată prin întâmpinare Curtea constată că este fondată, din următoarele considerente:
În speță, se invocă în temeiul art.4 alin.1 din Lg.554/2004 nelegalitatea Protocolului încheiat între C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE și ANAF, act ce privește furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor precum și date privind contribuțiile datorate la FNUASS pentru persoane fizice care au calitatea de angajat, către CNAS, act încheiat de C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE și ANAF.
Potrivit art.4 alin.1 din Lg.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, astfel că în raport cu prevederile legal citate, instanța de contencios este datoare să verifice dacă excepția de nelegalitate invocată vizează un act administrativ unilateral.
Excepția reglementată de art.4 din Lg.554/2004 vizează legalitatea unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare și nu acte prin care organele administrației publice realizează operațiuni administrative .
Actul administrativ, așa cum este definit de art.2 alin.1, lit. c din Lg.554/2004, este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, susceptibil de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, capabil deci prin el însuși să producă efecte juridice directe.
Instanța apreciază că Protocolul încheiat în baza colaborării celor doua autorități publice, nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operațiune administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ întrucât simpla furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite categorii ce realizează venituri, luată separat nu este capabilă să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Că într-adevăr acest Protocol stă la baza emiterii de către CAS a deciziilor de impunere privind contribuțiile la FNUASS prin furnizarea de către administrațiile fiscale a veniturilor impozabile realizate de persoanele enumerate în Protocol, nu îi conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege.
Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că, în conformitate cu art.4 din Legea nr.554/2004 calea specială a verificării legalității este instituită numai în ceea ce privește actele administrative individuale, ori, în speță, Protocolul supus cenzurii instanței reprezintă un acord de voință între cele două instituții semnatare, respectiv CNAS și ANAF, exprimînd voința ambelor, ceea ce conduce la concluzia că reprezintă un act bilateral și nu unilateral cum prevede dispoziția legală.
De altfel ,chiar și reclamanta a invocat caracterul bilateral al Protocolului în cuprinsul notelor de ședință depuse.
În ceea ce privește susținerea reclamantei privind capacitatea Protocolului de a crea raporturi juridice între autoritățile semnatare Curtea apreciază că este nefondată întrucât, pornind de la definiția actului administrativ reglementată de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 se desprinde concluzia că ține de esența actului de a fi susceptibil de a da naștere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice prin el însuși, efectele directe create urmînd a se răsfrânge asupra altor persoane, terți față de semnatari și nu a semnatarilor actului, așa cum este cazul în speță.
Faptul că, ulterior încheierii Protocolului, pe baza datelor furnizate de ANAF se emit decizii de impunere de către CAS nu îi conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, reprezentînd doar o premisă în emiterea actului administrativ pretins vătămător.
În conformitate cu art.9 din Protocol care reglementează faptul că acesta produce efecte obligatorii față de CNAS și ANAF se deduce concluzia exprimată anterior privind lipsa întrunirii de către Protocol a caracterului de act administrativ.
Se are în vedere și faptul că, urmare a încheierii Protocolului și a comunicării bazei de date de către ANAF către CAS, se asigură și o corectă impozitare, respectiv de stabilire a contribuțiilor, a contribuabilului în raport de venitul efectiv înregistrat.
Avînd în vedere considerentele expuse anterior se reține că este fondată excepția inadmisibilității invocată de pârâte prin întâmpinare, urmînd a fi admisă, motiv pentru care analizarea celorlalte excepții invocate, precum și a aspectelor de fond devine de prisos, urmînd a fi respinsă excepția de nelegalitate invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Protocolului nr.P.5282/26.10.2007, încheiat de CNAS și ANAF, formulată de reclamanta Soreață M. M., împotriva pârâtelor C. DE A. DE SĂNĂTATE D., C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013
Președinte, A. R. | ||
Grefier, M. F. |
M.F. 02 Iulie 2013
Red.Jud.AR/2.07.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
