Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4425/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător G. V.
Judecător C. P.
Grefier M. P.
x.x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta M.-DIRECȚIA GENERALĂ PROTECȚIA PERSOANELOR CU handicap-COMISIA SUPERIOARĂ DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP în contradictoriu cu intimata reclamantă R. L. P. S. A. împotriva sentinței nr. 4068 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns M. P. reprezentând pe intimata reclamantă R. L., lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul procedural, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Avocat M. P. pentru intimata reclamantă R. L., învederează că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente, prin reprezentant, pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat M. P., pentru intimata reclamantă R. L., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față ;
P. cererea înregistrată la 23 aprilie 2012 pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ /2013, reclamanta R. L., persoană cu handicap psihic, prin mama sa S. A. a formulat contestație împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 4020 din 19 martie 2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Direcției Generale Protecția Persoanelor cu Handicap a Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale.
În motivarea cererii se arată că reclamanta a fost încadrată la Uzina Mecanică Sadu la vârsta de 23 ani, iar după circa 10 ani de activitate a început să aibă tulburări psihice ce au impus prima sa internare la secția de psihiatrie din cadrul Spitalului Județean Gorj cu diagnosticul de „psihoză discordantă”. În această perioadă au urmat mai multe internări care s-au finalizat cu pensionarea reclamantei pentru invaliditate, pentru ca în anul 2009 să obțină încadrarea în grad de handicap I grav conform certificatului nr. 2054 din 27 martie 2009, eliberat de aceeași comisie care a avut în vedere diagnosticul „psihoză discordantă cu tulburări grave de comportament”, cu deficiență funcțională gravă.
Ulterior a fost încadrată de comisia amintită în gradul de handicap II Accentuat, cu deficiență funcțională accentuată (certificat nr. 4885/16.11.2011 pe care l-a contestat m termenul legal), în condițiile în care manifestările sale au avut un grad din ce în ce mai scăzut de discernere (de conștientizare). Pe acest fond a fost și victima unui viol, la data de 17.06.2010, iar cu ocazia cercetărilor penale efectuate, s-a întocmit raportul de expertiză psihiatrică nr. 2148/18.11.2010 prin Serviciul de Medicină Legală Gorj, ce a concluzionat că prezintă diagnosticul de "Schizofrenie paranoidă" și că nu are discernământul faptelor comise.
Agravarea stării sale de sănătate a impus două internări în Spitalul Județean Tg.J. -Secția Psihiatrică și trei evaluări în vederea încadrării în grad de invaliditate, ultima (din 24.10.2011) fiind incompletă și, cu toate acestea, comisia județeană m-a încadrat în gradul de handicap "Accentuat”. A contestat, în baza dispozițiilor art. 87 alin. 5 din legea nr. 448/2000, certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4885/16.11.2011 eliberat de Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Gorj, însă comisia superioara a menținut gradul II „ACCENTUAT”. Revenind la referatul medical din 24.10.2011, a menționat că principalele rubrici nu au fost completate corespunzător, ceea ce conducea la invaliditatea referatului și implicit la o nouă evaluare.
P. sentința nr. 4068 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
P. sentința nr. 4109/02.10.2013 Tribunalul Gorj a admis excepția de necompetență materială invocată de către pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală - Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cu sediul în localitatea București, ., nr. 2-4, sector 1 și a declinat competența soluționării cauzei formulată de reclamanta R. L. prin S. A. cu domiciliul în localitatea Novaci, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală - Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, în favoarea Curții de Apel C., secția C.. Dosarul a fost înaintat Curții de Apel C. secția C. unde a fost înregistrat sub nr._ .
P. încheierea nr. 62 de la da data de 01 martie 2013,pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a scos cauza de pe rol și s-a înaintat dosarul Tribunalului Gorj- Secția C. Administrativ și Fiscal
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul M.M.F.P.S. București, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât emiterea de către C.E.P.A.H. de pe lângă C.J. Gorj a certificatului de încadrare în grad de handicap din 16 noiembrie 2011, contestat de reclamantă, nu mai era necesară reluarea procedurii prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 - 5 din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate: "(1) În subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București se înființează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorității. (2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară. (3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru. (4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestația va fi soluționată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării. (5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru."
Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul județului, acesta putând fi contestat administrativ la comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanța de contencios administrativ competentă. Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând nici un temei pentru ca reclamanta să fie obligată să formuleze o nouă plângere prealabilă în temeiul art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 împotriva deciziei Comisiei Superioare, în sensul că doar în cazul în care reclamanta nu ar fi optat pentru procedura administrativ-jurisdicțională ar fi fost aplicabile dispozițiile alin. 1 din art. 7 din lege.
Astfel, instanța reține că față de împrejurarea că actul inițial (certificatul de încadrare în grad de handicap) a fost atacat în cadrul procedurii prealabile la organul ierarhic superior, cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost respectate, decizia organului ierarhic superior, respectiv a C.S.E.P.A.H., neimpunându-se a fi din nou atacată, calea procedurii prealabile, această condiție fiind excesivă și nelegală.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că prin acțiunea formulată, reclamanta R. L. a solicitat anularea deciziei nr. 4020 din 19 martie 2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap (C.S.E.P.A.H.) și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să fie încadrată în gradul de handicap grav, cu caracter permanent, cu însoțitor, conform diagnosticului pe care îl are.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suferă de mai mulți ani de o boală cronică, cu diagnosticul psihoză discordantă cu tulburări grave de comportament, cu deficiență funcțională accentuată, starea de handicap fiindu-i recunoscută inițial în anul 2009, conform certificatului nr. 2054 din 27 martie 2009, la acea dată beneficiind de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de handicap grav, cu dreptul de a beneficia de asistent personal, cu termen de revizuire la 26 martie 2010 și reîncadrată în anul 2011, conform certificatului nr. 4885 din 16 noiembrie 2011, la acea dată beneficiind de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de handicap accentuat – permanent și nerevizuibil, dar fără să mai poată beneficia de asistent personal, deși boala a avansat în timp.
Reclamanta a mai arătat că în anul 2010 comisia de evaluare i-a solicitat a se prezenta pentru reevaluare și, deși boala sa este reală și evolutivă, comisia i-a revizuit dosarul, fiind anulat dreptul care i se cuvenea ca persoană cu handicap grav și cu dreptul de a beneficia de asistent personal, emițându-se certificatul din 16 noiembrie 2011, fără să existe o motivație cu privire la acest aspect, deși în mod evident certificatul emis în 2009 are același cod de boală F 20 și același cod de handicap 6 psihic.
Împotriva acestui certificat nelegal și abuziv, reclamanta a formulat în termenul legal contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 4020 din 19 martie 2012 a Comisiei Superioare.
Reclamanta a arătat că recalificarea gradului de handicap din grav în accentuat îi încalcă drepturile de persoană cu handicap prevăzute de Legea nr. 448/2006 și legislația europeană în materia interzicerii discriminării și a protecției persanelor cu handicap, astfel că a solicitat admiterea acțiunii, cu anularea actelor contestate și obligarea pârâtelor la recunoașterea calității sale de persoană cu handicap grav și cu drept de a beneficia de asistent personal sau însoțitor.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că la vârsta de 23 ani a fost încadrată în muncă la UM Sadu și după circa 10 ani de activitate a început să aibă tulburări psihice, situație care a impus prima sa internare în Spitalul Județean Tg. J. la secția de psihiatrie cu diagnosticul de „psihoză discordantă”. În timp au urmat și alte internări care s-au finalizat cu pensionarea reclamantei pentru grad de invaliditate și în anul 2009 na fost încadrată în grad de handicap grav cu diagnosticul de „psihoză discordantă cu tulburări grave de comportament” .
Acest diagnostic determină din punct de vedere psihic și fizic o deficiență funcțională gravă, iar în această situație de fapt reclamanta a fost victima unui viol la data de 17 iunie 2010 și cu ocazia cercetărilor penale efectuate pentru această faptă s-a administrat și proba cu expertiza psihiatrică, ocazie cu care s-a întocmit raportul nr. 2148 din 18 noiembrie 2010 de către serviciul de medicină legală Gorj prin care s-a concluzionat că aceasta prezintă diagnosticul de „schizofrenie paranoidă” neavând discernământul faptelor comise.
Această motivare asupra situației de fapt a fost dovedită de către reclamantă prin proba cu înscrisuri în sensul că a depus la dosarul cauzei sentința penală nr. 84 din 15 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1347 din 8 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C.: „În acest sens Curtea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2148 din 18 noiembrie 2010 efectuat în cauză reține că victima R. L. a fost internată cu diagnosticul „schizofrenie paranoidă” având comportament sexual necenzurat, sugestibilitate crescută, aplatizare afectivă și absența capacității anticipate. Starea de sănătate a victimei era de notorietate în comunitatea din care provin atât aceasta cât și inculpatul așa cum rezultă din declarațiile martorilor U. E., P. I. și T. V., ascultați atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească, declarații din care se reține și că afecțiunea de care suferă partea vătămată era ușor de sesizat.
Relevante sub acest aspect sunt și declarațiile martorei Blescău I., concubina inculpatului care de asemenea arată că avea cunoștință de faptul că partea vătămată este bolnavă psihic, fapt care era de notorietate în comunitatea din care provin părțile și chiar i-a spus inculpatului acest lucru, însă acesta i-a replicat că are cunoștință de boala psihică a părții vătămate dar nu contează pentru el.
În aceste circumstanțe în data de 17 iunie 2010 în jurul orei 11,00 inculpatul care se afla într-un bar în zona pieței din centrul orașului Novaci, împreună cu minorul M. G. F., în vârstă de 14 ani, ce era fiul surorii concubinei sale, s-a întâlnit cu partea vătămată. Deși cunoștea, așa cum s-a arătat mai sus, afecțiunea părții vătămate, acesta a servit-o cu bere și cafea, știind datorită relațiilor anterioare că acestea provoacă exprimarea comportamentului sexual necenzurat al părții vătămate.
Profitând astfel de starea de sănătate a părții vătămate pe care a încercat să o agraveze, inculpatul a condus-o pe aceasta pe malul râului Gilort cu intenția de a întreține relații sexuale cu aceasta, fiind însoțit și de către minorul M. G. F. a cărui vârstă era cunoscută de inculpat așa cum rezultă chiar din declarațiile acestuia dar și din faptul că era rudă cu concubina sa. Acest lucru este dovedit prin declarațiile martorei Ciuteanu M. care atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de recurs arată că i-a văzut pe partea vătămată, inculpat și martorul M. G. F. trecând Gilortul, anterior desfășurării relațiilor sexuale.
Ajungând într-o zonă cu vegetație și profitând de imposibilitatea părții vătămate de a-și exprima voința, inculpatul a întreținut raport sexual oral cu partea vătămată în prezența minorului M. G. F. și chiar l-a îndemnat pe acesta să aibă la rândul său o astfel de relație sexuală cu partea vătămată, relație care nu a fost însă consumată.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză se reține că partea vătămată nu a avut discernământul faptelor sale. Acest raport de expertiză a fost în mod greșit înlăturat de prima instanță în condițiile în care el nu a fost contestat de nici una din părțile cauzei și se coroborează cu probele testimoniale administrate.
Apărările inculpatului în sensul că nu cunoștea starea psihică a părții vătămate sunt infirmate chiar de declarațiile acestuia prin care arată că o cunoștea de mai mulți ani dar și de declarațiile martorilor mai sus arătați din care rezultă notorietatea stării psihice precare a părții vătămate dar și faptul că inculpatului i s-a adus personal la cunoștință această împrejurare. De asemenea, apărările inculpatului în sensul că nu s-a deplasat împreună cu minorul M. G. F. la locul unde urma să întrețină relații sexuale cu partea vătămată sunt contrazise de depozițiile martorei Ciuteanu M. care pe parcursul procesului penal a arătat în mod constant că i-a văzut pe cei trei împreună deplasându-se spre această locație. Faptul că relația sexuală a inculpatului cu partea vătămată s-a produs în prezența minorului rezultă de asemenea și din depoziția acestuia din fața instanței de recurs prin care arată că a asistat la desfășurarea relațiilor sexuale între inculpat și partea vătămată, deși neagă faptul că s-a deplasat împreună cu inculpatul și partea vătămată la locul săvârșirii faptei.”.
Tribunalul a constatat că decizia contestată nu a fost motivată în fapt și în drept de către comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, această motivare se realizează doar în momentul formulării întâmpinării de către pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în sensul că încadrarea în gradul accentuat de handicap s-a realizat în raport de criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul M. nr.762/2007 și prin Ordinul MSP nr.1991/2007, scrisoarea medicală eliberată de medicul primar psihiatrie A. M. C. din cadrul Spitalului Județean de Urgență Tg.J. – Secția psihiatrie, întocmită la data de 29 august 2011, precum și în raport de ancheta socială întocmită de asistentul social. Din conținutul scrisorii medicale reiese faptul că reclamanta la momentul respectiv a fost internată cu diagnosticul de „schizofrenie paranoidă, personalitate schizoidă”, iar din istoricul bolii reiese faptul că aceasta a debutat în tinerețe, la data de 9 februarie 1994 printr-un episod delirant halucinator.
Din conținutul anchetei sociale reiese faptul că reclamanta are nevoie de ajutor, atât parțial, cât și integral din partea unei alte persoane, la toate activitățile de bază și instrumentale, cu acea ocazie constatându-se că nu există nici un risc de neglijare și abuzare din partea familiei. Potrivit criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin cele două ordine menționate anterior rezultă că pentru a fi încadrată reclamanta în gradul grav de handicap aceasta trebuie pe lângă diagnosticul stabilit să prezinte o formă cu o evoluție progredientă severă a personalității și a comportamentului cu potențial antisocial și cu pierderea capacității de autodeterminare, autoservire și autoîngrijire.
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că la pronunțarea deciziei contestate, comisia a interpretat în mod eronat criteriile stabilite prin actele normative și a apreciat în mod arbitrar și excesiv aspectele medicale, precum și aspectele autonomiei și statutului funcțional al reclamantei în cadrul activității sale zilnice, întrucât încadrarea în grad accentuat de handicap se face în raport de diagnosticul stabilit de medic pentru forme catatonice, dezorganizate, paranoide, nediferențiate și a cărei capacitate de autodeterminare și autoservire ce este afectată parțial, formă pentru care nu necesită supravegherea permanentă din partea altei persoane.
Faptul că în urma efectuării anchetei sociale s-a constatat că nu există un risc de neglijare și abuzare din partea familiei, acest aspect trebuie interpretat în sensul că reclamanta a fost supravegheată în permanență de către cel puțin un membru al familiei sale și nu în sensul că reclamanta nu ar necesita o supraveghere permanentă din partea altei persoane așa cum a procedat comisia, întrucât toate activitățile funcționale ale reclamantei impun ajutor din partea altei persoane, atât în interiorul locuinței, cât și în exteriorul acesteia raportat tocmai la antecedentele nefericite ce au avut loc în viața reclamantei și care în lipsa parțială a discernământului la momentul respectiv a determinat să devină victima unei infracțiuni de viol, tocmai în lipsa unei supravegheri permanente, deși acest lucru se impunea cu necesitate tocmai pentru a preveni și a limita în timp efectele principale și secundare ale bolii de care aceasta suferă.
În concluzie, ancheta socială efectuată cu privire la statutul și contextul social al reclamantei a stabilit că aceasta realizează activități de bază cu ajutor parțial, dar necesită ajutor la activitățile instrumentale aceasta nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând și afectarea capacităților motorii.
În condițiile art. 115 și urm. C.pr.civ. pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MFPS) Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat cu prioritate excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Gorj cu motivarea că acesta este un organ de specialitate al administrației publice centrale conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din HG nr. 11/2009 și în raport de dispozițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 actele administrative emise de autorități publice centrale pot fi atacate la secțiile de contencios administrativ ale curților de apel.
P. sentința nr. 4109 din 2 octombrie 2012 s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj invocată de pârâtă și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel C. privind soluționarea contestației formulată de reclamanta R. L. împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 4020/19.03.2012 ,emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
La data de 8 octombrie 2012 s-a reînregistrat cauza sub nr._ la Curtea de Apel C. și s-a procedat la cercetarea judecătorească cu administrarea probatoriilor necesare și utile cauzei în condițiile art. 167 și următoarele c.pr.civ. și s-a dispus prin încheierea interlocutorie din 1 februarie 2013 administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza medico-legală, solicitate de reclamantă prin mama sa, iar ca obiective s-a dispus stabilirea, în raport de actele medicale prezentate și examinarea fizică a reclamantei, capacității de autodeterminare, de autoservire, precum și necesitatea supravegherii de o altă persoană.
P. încheierea interlocutorie nr. 62 din 1 martie 2013 s-a scos cauza de pe rol și s-a înaintat dosarul la Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal (C.), în condițiile art. VI și XXIII alin. 3 din legea nr. 2/2013 privind degrevarea instanțelor judecătorești.
S-a primit dosarul la data de 19 martie 2013, iar judecătorul de serviciu, precum și președintele secției C. au dispus prin rezoluție scrisă restituirea dosarului la completul inițial investit C. 5, întrucât completul s-a pronunțat pe excepția necompetenței materiale.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S.) a invocat a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 13 alin. 5 din H.G. nr. 430/2008, solicitând să fie respinsă acțiunea ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, iar pe cale de consecință, menținerea certificatului nr. 4885 din 16 noiembrie 2011 și a deciziei nr. 4020 din 19 martie 2012 a Comisiei Superioare.
Instanța reține că prin decizia de încadrare în grad de handicap din 16 noiembrie 2011, emisă de C.S.E.P.A.H., s-a stabilit că reclamanta se încadrează în gradul de handicap II Accentuat, cod boală F 20, cod handicap 6.psihic, deficiență funcțională accentuată, data dobândirii handicapului la 23 ani (1994), handicap permanent, nerevizuibil.
Din actele de la dosar rezultă că, reclamanta suferă de mulți ani de o boală cronică – schizofrenie simplă cu elemente deteriorative progrediente la nivelul personalității, boală ce provoacă handicap psihic accentuat, în sensul că nu are capacitate de autodeterminare, de autoservire, necesitând supraveghere de către o altă persoană.
Reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap grav, beneficiind de asistent personal, la baza acestei constatări și a măsurilor dispuse stând evaluarea și reevaluarea sa complexă de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul C.J. Gorj și Comisia Superioară, pe baza criteriilor și principiilor prevăzute de 46 - 50 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În Ordinele nr. 762 și 1992 din 2007 ale MMFES și M.S.P. pentru aprobarea criteriilor medico – pshiho - sociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, la Cap 1: Funcțiile mentale, secțiunea IV: Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburări ale dispoziției si prevalent de gândire, se stipulează ca la evaluarea gradului de handicap in schizofrenie se au in vedere: a. forma clinica: catatonica, hebefrenica, paranoida, nediferențiata, reziduala, simpla si depresia post schizofrenica. Primele patru forme sunt cele mai severe si au un potențial handicapant major; b. tipul de evoluție: subcronica sau cronica, cu sau fără episoade de acutizare; în remisiune (când o persoana cu schizofrenic nu mai prezintă nici un semn de tulburare); c. cooperarea la monitorizarea medicala si eficienta acțiunilor psihoterapeutice; d. climatul familial si socioprofesional; caracterizate prin pierderea abilităților intelectuale suficient de severă pentru a interfera cu activitățile sociale și profesionale; deteriorarea gândirii abstracte; modificarea personalității; starea de conștientă clară.
Pentru acordarea gradului grav de handicap mintal deficiențele funcționale trebuie să fie grave, puse în evidență: în funcție de valoarea parametrilor funcționali, prin criterii care menționează faptul că ., in faza activa (productiva), este caracterizata prin: a. idei delirante, halucinații, incoerenta, autism, catatonie, afect plat sau evident inadecvat (discordant); b. idei delirante, bizare; c. halucinații proeminente; d. in timpul puseului - munca, relațiile sociale si autoîngrijirea sunt afectate major; e. nu poate fi stabilit un factor organic care a inițiat sau menținut tulburarea. Sub aspectul limitărilor în activitate, în cazul handicapului grav se prevede o dependență totală de îngrijirile primite din afară, limitarea în relaționare socială, lipsă de autodeterminare, necesitând asistent personal așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, întocmit de Institutul de Medicină Legală C..
Starea de handicap i-a fost recunoscută inițial în anul 1994 și reîncadrată în anul 2009, conform certificatului nr. 2054 din 27 martie 2009, beneficiind de la acea dată de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de handicap grav cu drept la asistent personal, certificat care nu a fost anulat sau modificat, astfel că procedura de reevaluare nu a fost respectată, precum și faptul că, fără a se dispune de către comisia superioară anularea sau modificare certificatului anterior, act ce avea un caracter revizuibil, comisia județeană a emis un nou certificat, prin care reclamantei i s-a acordat grad de handicap II accentuat fără drept la asistent personal, deși situația sa medicală era aceeași, starea de boală fiind evolutivă, cu încadrarea reclamantei din punct de vedere medical în același cod de boală și de handicap.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că încadrarea reclamantei în grad de handicap a avut loc în anul 2009, după criteriile în vigoare la acel moment, instanța apreciază că Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.P.S era aplicabil și la acea dată, cu atât mai mult cu cât situația medicală a reclamantei a rămas aceeași, boala fiind evolutivă, iar simplul motiv al retragerii drepturilor este acela că ulterior primirii acestei încadrări comisia a dat o altă interpretare criteriilor medico psihosociale pentru încadrarea în grad de handicap grav, deși nu s-au modificat criteriile respective, și anume, cele privind evaluarea gradului de handicap la persoanele cu tulburări ale dispoziției și prevalent de gândire, de la pct. IV din capitolul I privind funcțiile vitale din ordinul pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap.
Conform raportului de expertiză medico-legală, întocmit de Institutul de Medicină Legală C., cu examinarea persoanei rezultă că persoana este greu cooperantă, iar din raportul de expertiză medio-legală psihiatrică nr. 2148 din 18 noiembrie 2010 emis de serviciul de medicină legală Gorj, privind pe reclamantă s-a constatat că aceasta a fost internată cu foaie de observație nr. 2974/_ în perioada 17-18 noiembrie 2010 cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă, fiind cunoscută de serviciul de psihiatrie din anul 1998 cu internări în antecedente pentru decompensări psihotice. La momentul respectiv reclamanta era internată pentru comportament bizar, comportament sexual necenzurat, sugestibilitate crescută, aplatizare afectivă, absența capacității anticipate.
La examenul psihologic s-a constatat că pacienta este cooperantă OTS, auto și allopsihic, mimică mobilă, intelect în limite normale, cu rezultate de nivel scăzut la probele de atenție și memorie, sugestibilitate crescută, aplatizare afectivă, personalitate de tip schizoid. S-a concluzionat că reclamanta prezintă diagnosticul de schizofrenie paranoidă, iar referitor la fapta comisă conform diagnosticului, comisia stabilește că pacienta nu are discernământul faptelor sale.
La solicitarea comisiei s-a efectuat examenul psihiatric nr. 10 din 26 februarie 2013 la centrul de sănătate mintală, unde s-au constatat trăsături de tip asteno-depresiv ale personalității (inerție, anhedonie, apragmatism) cu tranziție insidioasă către „forma simplă” a schizofreniei; scăderea tuturor performanțelor, incapacitate de a face față exigențelor sociale, retragerea din activități, conduită bizară, tocire afectivă, avoliție, abulie cu predominanță treptată a conștiinței de sine și a interesului pentru propria persoană, lipsa perseverenței, a unui scop sau a unui țel, neglijență în ținuta și igiena personală, dezinhibiție sexuală, disociere gravă și dizarmonie afectivă, dezorganizare comportamentală severă. Prognostic rezervat prin elementele de retard cognitiv și deteriorare progredientă a personalității, necesită supraveghere.
În concluzie, expertiza medico-legală arată că reclamanta prezintă schizofrenie simplă cu elemente deteriorative progrediente la nivelul personalității, nu are capacitatea de autodeterminare, de autoservire, necesitând supraveghere de către o altă persoană.
Conform art. 5 pct. 6 din legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prin asistent personal al persoanei cu handicap grav se înțelege persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap;
Interpretarea legii trebuie făcută nu numai in litera, dar și în spiritul ei, deoarece atunci când și-a asumat obligația de a acorda asistență socială și unele facilități persoanelor care suferă de afecțiuni ce pot fi încadrate într-un grad de handicap, aplicarea legii trebuie făcută în scopul de a produce efectele dorite de legiuitor și nu de a limita sau exclude de la beneficiul acesteia persoanele îndreptățite.
Tribunalul observă că pârâta a supus-o pe reclamantă unor investigații medicale specifice, concluziile fiind aceleași de fiecare dată, în sensul că doamna R. L. prezintă schizofrenie simplă cu elemente deteriorative progrediente la nivelul personalității, nu are capacitatea de autodeterminare, de autoservire, necesitând supraveghere de către o altă persoană, însă comisia în primă fază, în anul 2009, apreciază că reclamanta este încadrabilă în grad de handicap grav, pentru ca ulterior, în anul 2011, să revină pe baza acelorași acte medicale pe care s-a fundamentat emiterea celor două certificate și a deciziei contestate în prezenta cauză, reținând ca este încadrabilă în grad de handicap accentuat, cu motivarea că deși criteriilor medico psihosociale nu s-au modificat se impune o nouă interpretare, fără însă a se preciza în ce constă această interpretare, cu referire la felul și tipul acesteia, și fără a se motiva în fapt și în drept decizia contestată, conform dispozițiilor art. 85 și următoarele din legea nr. 448/2006.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 87 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, instanța a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr. 4020 din 19 martie 2012 emisă de C.S.E.P.A.H. și a obligat pârâta Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale, să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap privind încadrarea reclamantei în grad de handicap Grav, cu caracter permanent,cod boală F 20, cod handicap 6 și cu însoțitor.
Împotriva sentinței nr. 4068 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a declarat recurs pârâta M.-DIRECȚIA GENERALĂ PROTECȚIA PERSOANELOR CU HANDICAP-COMISIA SUPERIOARĂ DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP.
În motivarea recursului, recurenta arată că în speță a fost reținut diagnosticul schizofrenie paranoidă, cu internări în antecedente, instanța constatând că boala prezintă trăsături de tip asteno-depresiv ale personalității cu tranziție insidioasă către forma simplă a schizofreniei însă, potrivit criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP din 2007, o persoană se poate încadra în gradul grav de handicap în formele cu evoluție progredientă severă a personalității a personalității și a comportamentului, cu comportament antisocial, cu capacitate scăzută de autodeterminare, autoservire, autoîngrijire pe când, încadrarea în grad accentuat de handicap se face numai în forme catatonice, dezorganizate, paranoide, nediferențiate, când e afectată parțial capacitatea de autodeterminare și autoservire și când nu necesită supraveghere permanentă din partea altei persoane.
Ca atare, apreciază recurenta că recursul formulat este întemeiat și legal, astfel că se impune modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii și menținerii valabilității actului administrativ contestat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, criticând sentința primei instanțe, recurenta contestă, în esență, încadrarea afecțiunilor clinice ale reclamantei în criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP din 2007 pentru acordarea gradului de handicap grav, cu asistent personal, apreciind aceasta că încadrarea în gradul de handicap accentuat este cea corectă.
Ori, așa cum în mod corect reține instanța de fond, aplicarea acelorași criterii la diagnosticul reclamantei a justificat încadrarea acesteia în gradul de handicap grav cu asistent personal potrivit certificatului nr. 2054/27.03.2009, în speță, nefiind reliefată intervenția vreunei modificări nici în ceea ce privește starea de sănătate a reclamantei, nici cu privire la criteriile avute în vedere la evaluarea acesteia.
Astfel, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei, antecedentele medicale ale reclamantei datează de la vârsta de 23 de ani, în anul 1994 fiind încadrată în grad de handicap permanent, nerevizuibil, de la această dată starea sa de sănătate înregistrând o evoluție nefavorabilă.
Așa cum rezultă din ancheta socială efectuată la data de 07.03.2011, reclamanta este dependentă de o altă persoană pentru prepararea hranei, fiind total incapabilă pentru efectuarea activităților gospodărești și gestionarea propriilor venituri, depinzând de alții pentru conformarea la recomandările medicale, este dezorientată în timp, spațiu și față de alte persoane, se rănește singură, este agresivă fizic, distruge obiecte și are nevoie de multă atenție.
De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, reclamanta prezintă diagnosticul de schizofrenie paranoidă, fiind lipsită de discernământul faptelor sale, examenul psihiatric evidențiind trăsături de tip asteno-depresiv ale personalității cu tranziție insiduasă către „ forma simplă” a schizofreniei: scăderea tuturor performanțelor, incapacitate de a face față exigențelor sociale, retragere din activități, conduită bizară, tocire afectivă și fără semne pozitive evidente. Pronostic rezervat prin elemente de retard cognitiv și deteriorare progredientă a personalității, reclamanta neavând capacitatea de a autodeterminare, de autoservire, necesitând supraveghere de către o altă persoană.
Toate aceste aspecte legate de evoluția stării de sănătate a reclamantei și comportamentul social al acesteia ulterior încadrării sale în grad de handicap grav în anul 2009 justifică concluzia instanței de fond în sensul întrunirii și în prezent a criteriilor prevăzute de Cap. 1 secțiunea IV din
Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP din 2007 pentru încadrarea în gradul de handicap grav, argumentele invocate de recurentă în sensul încadrării în gradul de handicap „ accentuat” fiind irelevante atât timp cât, în mod concret, actele medicale atestă lipsa, iar nu afectarea parțială a capacității de autodeterminare și autoservire și necesitatea supravegherii permanente din partea altei persoane.
În raport de aspectele anterior reținute, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta M.-DIRECȚIA GENERALĂ PROTECȚIA PERSOANELOR CU HANDICAP-COMISIA SUPERIOARĂ DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP în contradictoriu cu intimata reclamantă R. L. P. S. A. împotriva sentinței nr. 4068 din 21 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte, G. D. C. | Judecător, G. V. | Judecător, C. P. |
Grefier, M. P. |
RED.GC
Tehnored. 2 exemp.M.P
. 16 Decembrie 2013
JUD.FONDC.B.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1829/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
