Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1946/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1946/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 17912/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1661/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. L. I. împotriva sentinței nr.1946 din 05 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.F.P. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic U. pentru intimata pârâtă D.G.F.P. D., lipsind recurenta reclamantă C. L. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, potrivit referatului întocmit la 04.02.2013 de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și acordă cuvântul părții prezente asupra excepției.
Consilier juridic U. pentru intimata pârâtă D.G.F.P. D. solicită admiterea excepției și constatarea intervenirii perimării.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1946 din 05 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantă C. L. I., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. D..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1229/07.07.2008, emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D., s-a decis, începând cu data de 08.07.2008, suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantei C. L. I. – inspector principal cls. I, tr. 1 la Serviciul Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii 2 din cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, conform art. 86 alin. 2 și art. 94 alin. 1 lit. m) din Legea 188/1999.
Prin decizia nr. 2230/30.10.2008, pronunțată de către Curtea de Apel C., irevocabilă, a fost admisă cererea reclamantei, fiind suspendată executarea deciziei nr. 1229/07.07.2008 până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a formulat acțiune având ca obiect anularea deciziei menționate, aceasta fiind înregistrată sub nr._/63/2008 pe rolul Tribunalului D., ulterior cauza fiind strămutată la Tribunalul Argeș cu termen de judecată la data de 24.10.2011, așa cum rezultă din certificatul anexat la fila 21 din dosar.
În drept, cererea formulată de către reclamanta C. L. I. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Potrivit art. 15 din Legea 554/2004 ,,suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamat, pentru motivele prevăzute de art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei", iar art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 dispune că se poate suspenda executarea actului administrativ ,,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
În speța de față, s-a apreciat că cele două condiții prevăzute de dispozițiile legale citate anterior nu sunt întrunite cumulativ.
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Astfel, potrivit art. 94 alin 1 lit. m din Legea 188/1999, raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când s-a dispus trimiterea în judecată a funcționarului public pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h, respectiv, infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.
Art. 86 alin. 2 din Legea 188/1999 prevede că ,,în cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține”.
Se constată, așadar, că dispozițiile legale citate anterior, reglementând una din situațiile în care intervine suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcționarului public, condiționează întreruperea raporturilor de serviciu exclusiv de trimiterea în judecată pentru una din infracțiunile enumerate expres sau pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Din modul de redactare a textului de lege rezultă în mod evident că această ultimă condiție, a incompatibilității cu funcția publică deținută, este cerută numai în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție, neenumerate de legiuitor, nu și pentru cele menționate - contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție, în cazul cărora, incompatibilitatea este prezumată.
Suspendarea raportului de serviciu al reclamantei a operat în temeiul legii, independent de aprecierea autorității publice emitente a actului administrativ, pârâta nefăcând altceva decât să constate intervenția suspendării de drept, dând eficiență unor dispoziții legale cu caracter imperativ, fără a avea obligația dar nici posibilitatea de a aprecia dacă infracțiunea pentru care este cercetat, enumerată expres de dispoz. art. 54 lit. h din Legea 188/1999 o face sau nu pe reclamantă incompatibilă funcției publice deținute și fără ca prin această măsură cu caracter provizoriu să aducă atingere prezumției de nevinovăție a reclamantei care, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin 2 și 3 din Legea 188/1999, are posibilitatea reluării raporturilor de serviciu la încetarea cauzei de suspendare.
În speța de față, așa cum a rezultat din adresa nr._/04.07.2008, emisă de Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, reclamanta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și în formă continuată, prevăzută de art. 248/1 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal, infracțiune de serviciu care se încadrează în ipoteza avută în vedere de art. 94 lit. m din Legea 188/1999.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, prin sentința penală nr. 1855/22.07.2011, pronunțată de către Judecătoria C., inculpata V. (C.) L. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, în baza art. 284 C.p. raportat la art. 248/1 C.p.
Potrivit deciziei nr. 2230/30.10.2008, pronunțată de către Curtea de Apel C., reclamanta beneficiază de suspendarea executării deciziei nr. 1229/07.07.2008 până la pronunțarea instanței de fond, cauză ce se află pe rolul Tribunalului Argeș, iar cu ocazia judecării pe fond a acțiunii având loc verificarea legalității deciziei de suspendare a raportului de serviciu al reclamantei.
Așadar, în raport cu cele menționate supra nu se justifică o nouă suspendare a executării deciziei de suspendare a raportului de serviciu al reclamantei, cu atât mai mult cu cât executarea actului administrativ este suspendată până la soluționarea pe fond a cauzei, iar această măsură își prelungește de drept efectele până la soluționarea irevocabilă a cauzei în cazul în care instanța de fond admite acțiunea de anulare a actului administrativ contestat, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 4 din Legea 554/2004.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ, instanța s-a limitat doar la o simplă pipăire a fondului, nelegalitatea actului solicitat a fi suspendat neputând fi analizată în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât nu se poate antama fondul cauzei.
Suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcționarului public este concepută de legiuitor ca o măsură de protecție a autorității publice, urmărindu-se prin aceasta lipsirea funcționarului public, asupra căruia planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu, de posibilitatea de a comite și în viitor, până la stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale de către instanța de judecată, a faptelor de genul cărora este trimis în judecată.
Împotriva sentinței nr. 1946 din 05 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, a declarat recurs reclamanta C. L. I., considerând sentința nelegală.
În motivare, recurenții reclamanți au învederat că a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 1229/07.07.2008, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/63/2008, aflat pe rolul tribunalului.
Prin încheierea de ședință de la 17.01.2012, Curtea a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit referatului întocmit de grefa secției la data de 04.02.2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
În ședința publică de azi, instanța a invocat excepția perimării recursului, care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 17.01.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ..
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Culpa părților se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 C.proc.civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se niciun act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.proc.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta C. L. I. împotriva sentinței nr.1946 din 05 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.F.P. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.A.I.A./28.02.2013
C.B. 26 Februarie 2013/2 ex.
Jud.fond N.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1037/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2013/2013.... → |
|---|
