Pretentii. Decizia nr. 1660/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1660/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 17153/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1660/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. BĂILEȘTI-INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI BĂILEȘTI, în contradictoriu cu intimatul pârât D. L. M., împotriva sentinței nr. 2411 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, potrivit referatului întocmit la 04.02.2013 de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2411 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. Băilești, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul D. L. M., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția, instanța a reținut că, în urma acțiunii de audit financiar asupra conturilor anuale de execuție ale municipiului Băilești, Camera de Conturi D. a emis nr. 16/13.07.2011, prin care a dispus înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor de personal.
Printre măsuri, s-a regăsit și obligativitatea stabilirii prejudiciului total cauzat de plata nelegală a sporului de dispozitiv și a sporului pentru condiții vătămătoare către personalul din primărie, luarea măsurilor legale ce se impun pentru recuperarea acestuia.
Ca urmare, reclamantul a inițiat prezentul demers judiciar în scopul antrenării răspunderii funcționarului pârât și a recuperării prejudiciului, reprezentând sporul de dispozitiv și sporul pentru condiții vătămătoare, încasat în perioada ianuarie-februarie 2010.
Antrenarea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul pentru prejudiciul produs instituției, având în vedere calitatea acesteia de funcționar public, este supusă reglementării speciale din Legea nr.188/1999.Aceste dispoziții speciale se completează cu cele din legislația munci, conform art.117 din Legea nr.118/1999 numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Având în vedere, însă, că în materia răspunderii civile a funcționarului public, există o reglementare specială, cuprinsă în Cap. VIII „Sancțiuni Disciplinare și răspunderea funcționarilor publici”, aceasta se aplică cu precădere, în raport de dispozițiile legislației muncii.
Astfel, prin articolul 75 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici se delimitează formele de răspundere aplicabile funcționarilor publici. Regimul juridic al funcționarilor publici presupune și răspunderea acestora, al cărei scop îl reprezintă reprimarea greșelilor comise de agenții publici, funcționarul public trebuind să fie fundamental responsabil de îndeplinirea atribuțiilor sale.
Legea recunoaște patru forme de răspundere aplicabile funcționarilor publici, între care și răspunderea civilă, art. 84 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici menționând expres cazurile în care poate fi angajată răspunderea acestora:
a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În raport de pretențiile formulate de către reclamant, instanța a constatat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 84 litera a) din Legea 188/1999, cauza care determină intervenția răspunderii materiale aplicabile funcționarului public fiind prejudicierea, cu vinovăție, a patrimoniului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarului public.
Potrivit art. 85 din Lege ,,Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată (…).
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
Din dispozițiile legale aplicabile cauzei, s-a reținut obligativitatea emiterii unui act administrativ care să constatate îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile a funcționarului public și să stabilească întinderea prejudiciului, precum și faptul că acest act administrativ este cel supus controlului sub aspectul legalității și temeinicei sale instanței de contencios administrativ, conform art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999.
În speță, instanța a constatat că reclamantul nu a parcurs etapele procedurale prevăzute de disp. art.85 din Legea nr.188/1999, în sensul că nu a procedat la emiterea unui ordin, sau a unei dispoziții de imputare care să stabilească întinderea prejudiciului și obligația funcționarului responsabil la acoperirea acestuia.
În aceste condiții, dat fiind că prin legea specială aplicabilă funcționarilor publici sunt menționate instituții procedurale speciale de recuperare a pagubei (prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare sau prin asumarea unui angajament de plată), acțiunea în pretenții a reclamantului, formulată direct în instanță,este inadmisibilă.
Împotriva sentinței nr. 2411 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, a declarat recurs reclamantul M. BĂILEȘTI-INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI BĂILEȘTI, considerând sentința nelegală.
În motivare, recurentul reclamant a învederat că pârâtul nu a avut calitatea de funcționar public, ci calitatea de personal contractual.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin încheierea de ședință de la 31.01.2012, Curtea a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit referatului întocmit de grefa secției la data de 04.02.2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
În ședința publică de azi, instanța a invocat excepția perimării recursului, care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 31.01.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ..
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Culpa părților se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 C.proc.civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.proc.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de recurentul reclamant M. BĂILEȘTI-INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI BĂILEȘTI, în contradictoriu cu intimatul pârât D. L. M., împotriva sentinței nr. 2411 din 01 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.
C.B. 26 Februarie 2013/2 ex.
Jud.fond C.E.I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
