Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 19/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 2056/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 19/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. D. C. - judecător
Grefier: E.-M. O.
Pe rol judecarea acțiunii formulate de reclamantul V. F. în contradictoriu cu pârâta G. F. - COMISARIATUL GENERAL, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul V. F. și consilier juridic G. A. E. pentru pârâta G. F. - Comisariatul General.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că pârâta a înaintat la dosarul cauzei, la data de 21.12.2012 prin Serviciul Registratură, documentația solicitată de instanță și practică judiciară, iar reclamantul a depus precizări la data de 22.01.2013 prin Serviciul Registratură.
Consilier juridic G. A. E., pentru pârâta G. F. - Comisariatul General, depune concluzii scrise, adresa nr._ din 03.05.2012, emisă de pârâtă, copie certificat de concediu medical . nr._ din aprilie 2012 și foaie colectivă de prezență pentru luna aprilie 2012 întocmită de G. F. Secția Gorj.
Instanța comunică reclamantului V. F. un exemplar de pe înscrisurile depuse de pârâtă.
La interpelarea instanței, reclamantul învederează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea înscrisurilor comunicate, întrucât acestea nu vizează situația dedusă judecății.
Instanța, în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Reclamantul V. F. apreciază ca fiind competentă Curtea de Apel C. să soluționeze în primă instanță cauza, iar consilier juridic G. A. E., pentru pârâta G. F. - Comisariatul General, arată că lasă la aprecierea instanței.
Verificând competența generală, materială și teritorială în temeiul art. 1591 alin. 4 C.proc.civ., Curtea stabilește că este instanță competentă în soluționarea litigiului de față, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 C.proc.civ. și art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamantul solicită respingerea excepției invocate, iar reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra acțiunii.
Reclamantul V. F. solicită admiterea cererii de suspendare și suspendarea executării deciziei contestate așa cum a fost formulată.
Consideră că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. l din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, întrucât în cuprinsul Deciziei nr. 376/23.04.2012 există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care ridică serioase semne de îndoială față de legalitatea acesteia, cât și în ceea ce privește procedura de emitere a cesteia.
Reclamantul afirmă că procesele-verbale întocmite de către pârâtă nu respectă prevederile legale în vigoare și nu are cunoștință de ele, deși a fost la serviciu până la data de 25 aprilie 2012, fără să-i fi fost aduse la cunoștință de către comisarul general aceste aspecte.
Consilier juridic G. A. E., pentru pârâta G. F. - Comisariatul General, solicită respingerea cererii de suspendare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
CURTEA
Asupra cererii de suspendare de față:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ /25.10.2012, reclamantul V. F. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 376/23.04.2012, emisă de G. F. - Comisariatul General cu consecința reintegrării în funcția deținută anterior de comisar clasa I, grad profesional superior la G. F. Gorj până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat că prin Decizia nr. 376/23.04.2012, pe care a primit-o la data de 02.05.2012, i s-a comunicat că începând cu data de 23.04.2012 este eliberat din funcția publică de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la G. F. Gorj.
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004 a efectuat procedura plângerii prealabile, prin care a solicitat Gărzii Financiare Comisariatului General revocarea deciziei mai sus menționate, dar, prin adresa nr._/08.06.2012, primită la data de 11.06.2012, i s-a răspuns că plângerea este neîntemeiată.
Reclamantul a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. l din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, întrucât în cuprinsul Deciziei nr. 376/23.04.2012 există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care ridică serioase semne de îndoială față de legalitatea acesteia, cât și în ceea ce privește procedura de emitere a sa, precum și de temeinicia pe fond.
Din cuprinsul deciziei rezultă evident excesul de putere discreționară al instituției emitente al acesteia, care lezează și unele principii ale dreptului european, respectiv al stabilității raporturilor juridice și principiul protecției încrederii legitime.
În Decizia nr. 376/2012 sunt relevante aspectele ce pun la îndoială legalitatea acesteia, care scot în evidență reaua credință și atitudinea discreționară a instituției emitente, făcându-se referire la întocmirea unor documente, mai precis "fabricarea " acestora, despre care reclamantul nu a avut cunoștință și care nu i s-au comunicat pentru a avea posibilitatea verificării legalității acestora, invocându-se ca motiv ce a stat la baza emiterii acestei decizii (notificarea comisarului general, procesele-verbale întocmite de G. F. - Comisariatul General și de G. F. Gorj).
Apreciază reclamantul că prin aceste metode frauduloase, ce au avut ca scop eliberarea sa din funcție, s-a încălcat și principiul stabilității în exercitarea funcției publice prevăzut de art. 3 litera f din Legea 188/1999 republicată.
În mod discriminatoriu, abuziv și încălcându-se prevederile Legii nr. 188/1999, la emiterea Deciziei 376/23.04.2012 s-au avut în vedere certificatele medicale enumerate în această decizie. Problemele de sănătate au apărut ca urmare a decesului prematur al fratelui său mai mic la aceeași dată, 24.06.2011, cu primirea preavizului de eliberare din funcție și a considerat că, în mod tendențios, au fost evidențiate ca motiv de eliberare din funcție prin Decizia nr. 376/23.04.2012.
De altfel, prin adresa nr._/08.06.2012 emisă de G. F. - Comisariatul General, prin care i-a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă de revocare a deciziei menționate mai sus, s-a evitat intenționat să se dea un răspuns corespunzător aspectelor relevate în plângerea prealabilă, făcându-se referire la alte aspecte care nu aveau legătură cu solicitările sale de revocare a deciziei.
Referitor la cea de-a doua condiție, reclamantul arată că eliberarea sa din funcție a intervenit anterior împlinirii vârstei standard de pensionare de 65 de ani, în prezent având vârsta de 61 de ani.
Prin Legea nr. 188/1999 i-a fost interzis să desfășoare activități prin care să realizeze și alte venituri decât cele salariale, iar vârsta înaintată îi îngrădește posibilitățile de a mai putea să desfășoare o activitate în alte domenii.
Instabilitatea financiară creează atât deteriorarea substanțială a vieții sociale de familie, cât și incertitudine și insecuritate în societate, totodată compromițând siguranța care trebuie oferită familiei, respectiv soției bolnave și copiilor care nu realizează venituri.
Reclamantul a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 376/23.04.2012, emisă de G. F. - Comisariatul General și reintegrarea în funcția deținută anterior de comisar, clasa I, gradul superior la G. F. Gorj până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004 republicată.
În susținerea cererii reclamantul a depus, în copie, următoarele documente: Decizia nr. 376/23.04.2012, Adresa nr._/08.06.2012, plângerea prealabilă pentru revocarea deciziei nr. 376/23.04.2012.
La data de 23.11.2012 reclamantul a depus precizări la cerere, prin care a arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 107 alin. 3 și 6 din Legea nr. 188/1999, deoarece avizul favorabil nr._/23.06.2011 al ANFP, preavizul nr._/23.06.2011 și Ordinul nr. 2253/23.06.2011 al ANAF au aceeași dată de emitere.
În dovedirea celor susținute a invocat practica judiciară în materia contenciosului administrativ, respectiv sentința nr. 56/30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_, prin care s-a dispus suspendarea deciziei de eliberarea din funcție emisă Comisariatul General al Gărzii Financiare, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2839/07.06.2012, prin care s-a respins recursul declarat de G. F. - Comisariatul General.
Prin sentința nr. 56/30.01.2012 Curtea de Apel C. a apreciat că sentința nr. 220/F/13.07.2011, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului ANAF nr. 53/23.06.2011 ce stabilea noua structură organizatorică a Gărzii Financiare produce efecte față de toți funcționarii publici ai Gărzii Financiare supuși acestui ordin. Acest aspect este recunoscut și de G. F. - Comisariatul General în adresa de răspuns la plângerea prealabilă nr._/08.06.2012.
La data de 27.11.2012 pârâta a comunicat la dosarul cauzei întâmpinare, prin fax, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, întrucât din conținutul dispozițiilor prevăzute de art. 15 alin. 1 și 2 din legea nr. 554/200, rezultă fără putință de tăgadă ca una din condițiile stabilite de legiuitor pentru admisibilitatea unei cereri de suspendare este aceea a existentei unei acțiuni de anulare a actului.
Având în vedere că în prezenta cauză reclamantul nu a făcut dovada existentei unei acțiuni prin care să fii solicitat anularea deciziei nr. 376/23.04.2012, emisă de G. F. - Comisariatul General, pârâta a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea cererii.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, deoarece motivele invocate de reclamant în susținerea pretinsului caz bine justificat nu sunt decât considerente de ordin general care nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
Referitor la pretinsa „fabricare" a unor documente care nu i-au fost comunicate, pârâta a solicitat înlăturarea susținerilor reclamantului, deoarece acesta nu a indicat, concret, documentele la care face trimitere.
Pârâta a susținut că este vădit neîntemeiata afirmația reclamantului potrivit căreia la emiterea deciziei de eliberare din funcție s-ar fi avut in vedere certificatele medicale enumerate în respectiva decizie, deoarece, dimpotrivă, perioada în care reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de munca a constituit motivul pentru care acesta nu a fost eliberat din funcție începând cu data de 25.07.2011, dată la care a intrat în vigoare noua structură organizatorică corespunzătoare numărului de posturi redus conform H.G. nr.566/2011.
Pârâta a precizat că perioada incapacității temporare de muncă a constituit motivul pentru care reclamantul nu a fost eliberat din funcție începând cu data de 25.04.2012, dată la care a intrat în vigoare noua structură organizatorică, iar pe perioada concediului medical termenul de preaviz a fost suspendat.
A învederat că nu se pune problema încălcării principului stabilității funcției publice, întrucât au fost respectate dispozițiile legale în materie, iar o asemenea susținere nu poate fi analizată cu ocazia soluționării unei cereri de suspendare.
Pârâta a solicitat să se constate că nu este îndeplinită condiția referitoare la paguba iminentă, deoarece aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanța simplele afirmații făcute ca atare în cererea formulată.
Pierderea venitului de natură salarială reprezintă o consecința firească a eliberării din funcție și nu poate conduce automat la concluzia că este îndeplinita condiția referitoare la paguba iminentă pentru că ar însemna ca în toate situațiile în care se contestă decizii de eliberare din funcție să se dispună suspendarea executării respectivelor acte, ceea ce ar lipsi de aplicabilitate dispozițiile legale imperative referitoare la îndeplinirea, în mod cumulativ, a unor condiții.
A precizat că în urma eliberării din funcție reclamantul intră în corpul de rezervă al funcționarilor publici și poate beneficia de dreptul de a fi redistribuit pe o funcție publică vacantă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de reintegrare în funcția publică deținută anterior, pârâta a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât un asemenea capăt de cerere nu poate fi formulat decât în cadrul unei acțiuni de anulare a deciziei de eliberare din funcție.
Pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art.115 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.188/1999.
În dovedirea celor susținute a depus Ordinul președintelui Agenției naționale de Administrare Fiscală nr. 2253/2011, Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională, pentru funcționarii publici din cadrul gărzii Financiare, Avizul Agenției Naționale a funcționarilor publici, emis în baza art. 112 din legea nr. 188/1999, preavizul nr._/23.06.2011, procesul-verbal nr._/18.04.2012 și notificarea nr._/18.04.2012.
Pârâta G. F. - Comisariatul General a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă și neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 23.01.2013 Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție pe care, analizând-o cu precădere potrivit art. 137 Cod procedură civilă, urmează să o respingă pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată formulată, contrar susținerilor pârâtei, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 376/23.04.2012 reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 14, iar nu ale art. 15 din Legea 554/2004.
Ca atare, având în vedere că dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 nu condiționează admisibilitatea cererii de suspendare de formularea unei cereri de anulare a actului administrativ contestat, ci numai de sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice emitente, este nefondată susținerea pârâtei privind inadmisibilitatea cererii de suspendare în lipsa unei acțiuni pe fondul cauzei, iar aceasta indiferent de soluționarea sau nesoluționarea plângerii prealabile la momentul sesizării instanței.
De altfel, dispozițiile alin. 1, teza finală a art. 14 înlătură orice dubiu în această privință, stabilind în mod expres că „ în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
Nefondată este excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și în ce privește cererea de reintegrare în funcție a reclamantului, din modul de redactare a cererii rezultând în mod clar că reclamantul a formulat această solicitare ca o consecință a admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică.
Cât privește cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 376/23.04.2012 emisă de G. F. – Comisariatul General, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Așa cum rezultă din dispozițiile citate anterior, pe lângă cerința privind exercitarea recursului prealabil administrativ, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie întrunite două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. ș din Legea 554/2004.
Prin caz bine justificat, Legea 554/2004 are în vedere potrivit art. 2 lit. t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită de legiuitor ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
După cum se desprinde din textele legale citate, îndeplinirea celor două condiții enunțate urmează a fi cumulativă, fiind insuficient pentru a justifica suspendarea actului administrativ, temeinicia cererii numai în privința uneia dintre ele.
În cauza de față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului Curtea constată că reclamantul nu a reușit să probeze întrunirea niciuneia din cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
Astfel, în ce privește cazul bine justificat, se constată că motivele invocate de reclamant în cererea formulată, motive care vizează de fapt fondul cauzei, nu sunt de natură a crea o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ a căror suspendare se solicită.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate ( actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate ( actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă) din această împrejurare rezultând principiul executării din oficiu al actului administrativ care reprezintă el însuși titlu executoriu.
Tocmai de aceea, nefiind în prezența unei cereri ce presupune analiza fondului cauzei, carențele de legalitate ale actului administrativ ce justifică excepția de la principiul executării din oficiu trebuie să rezulte dintr-o analiză sumară a probelor și argumentelor părților.
Ori, în speță, susținerile reclamantului referitoare la reaua credință și atitudinea discreționară a instituție emitente nu sunt de natură a reliefa prin ele însele aparența de nelegalitate a deciziei contestate care să justifice suspendarea executării acesteia.
Documentele indicate în preambulul deciziei a cărei suspendare se solicită susțin motivarea soluției dispuse prin actul contestat, neputând fi reținută fictivitatea acestora în condițiile în care sunt depuse în materialitatea lor la dosarul cauzei existând o ordine logică și cronologică a emiterii lor în procesul de reorganizare a Gărzii Financiare.
Nici existența problemelor de sănătate ale reclamantului în perioada derulării procesului de restructurare nu pot pune în discuție legalitatea actului administrativ atât timp cât, cel puțin la nivel aparent, pârâta s-a conformat exigențelor legale, acordând reclamantului posibilitatea efectivă de a participa la selecția organizată ca urmare a restructurării, dispunând emiterea deciziei de eliberare din funcție numai după încetarea incapacității sale temporare de muncă.
Pe de altă parte, îndeplinirea condiției cazului bine justificat nu poate fi dedusă din susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului stabilității în exercitarea funcției publice, aspect care nu poate fi analizat în cadrul acestei proceduri, ci numai cu ocazia analizei fondului cauzei.
Tot astfel, în ce privește paguba iminentă, Curtea apreciază că susținerile reclamantului cu privire la pierderea salariului, situația economică și implicațiile financiare și sociale ale sale și ale familiei sale, nu sunt suficiente și concludente pentru a se considera că sunt întrunite cerințele legale pentru a se dispune suspendarea.
Paguba invocată de către reclamant ca fiind creată urmare a emiterii deciziei de eliberare din funcția publică nu se circumscrie noțiunii de „pagubă iminentă” în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, respectiv de prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Această concluzie se desprinde din faptul că, în cazul anulării actului administrativ, principalul efect este restabilirea situației anterioare și plata drepturilor bănești de care reclamantul a fost lipsit pe perioada de până la anularea actului. De asemenea, lipsirea de salariu pentru o anumită perioadă nu conduce la concluzia unei lipsiri absolute de mijloace de subzistență.
În aceste condiții, ținând seama de faptul că suspendarea nu intervine de drept, simpla referire a reclamantului la instrumente internaționale privind măsurile provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor nu poate fundamenta prin ea însăși luarea măsurii suspendării executării silite atunci când nu există argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis și nici împrejurări concrete din care să rezulte iminența producerii unei pagube semnificative.
Față de aspectele anterior reținute, constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 14 din Legea 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ, Curtea urmează să respingă cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul V. F., domiciliat în Târgu - Cărbunești, .. C3, ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta G. F. - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în București, sector 3, Piața A. I., nr. 6, având ca obiect suspendare executare act administrativ..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2013.
Președinte, G. D. C. | ||
Grefier, E. M. O. |
Red. jud. G.D. C.
Tehnored.: M.O./ 4 ex. 15.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
