Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 435/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1102/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 435/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier R. V.
x.x.x.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta . sediul în . O. în contradictoriu cu pârâții G. R. – București, Piața Victoriei, nr. 1 sector 1și M. FINANȚELOR PUBLICE – București, sector 5 ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de consilier juridic G. A., lipsind reclamanta . pârâtul G. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru verificarea termenului de perimare, după care;
Instanța, pune în discuție excepția perimării acțiunii formulată de reclamanta . acordă cuvântul asupra acesteia.
Consilier juridic G. A. pentru pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE solicită admiterea excepției și pe cale de consecință a se constata perimată acțiunea formulată de reclamanta .>
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., sub nr._, reclamanta . chemat în judecată pârâții G. R. și M. FINANȚELOR PUBLICE solicitând:
A. suspendarea prevederilor art. V din OUG nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.
B.1) anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din OUG nr. 15/2012 precum și toate actele subsecvente acestora,
2) obligarea MFP de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din OUG 15/2012, respectiv 440.000 lei,
3) obligarea Guvernului R. și MFP de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din OUG 15/2012;
4) obligarea Guvernului R. și MFP de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din OUG 15/2012.
Prin sentința nr. 646/11.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în prezenta cauză s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții G. R. și M. FINANȚELOR PUBLICE. S-a acordat termen pe fond la data de 10 septembrie 2012.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Procedura de suspendare a executării, instituită prin art.14,15 din Legea nr.554/2004, poate avea ca obiect numai un act administrativ unilateral, astfel cum este definit prin art.2 alin.1 lit.c Teza I din Legea nr.554/2004, ca fiind actul individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Ordonanța Guvernului nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de prevederile art. 115 alin.4 - 8 din Constituția R. și supus aprobării Parlamentului R., astfel încât nu e susceptibil de suspendarea executării, în sensul art. 14 -15 din Legea nr.554/2004.
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 și a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond." Iar potrivit art.15 "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute de art.14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat".
Pornind de la norma juridică ce reglementează măsura suspendării este evident că această procedură vizează exclusiv actele administrative așa cum sunt ele definite de disp. art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Calea de contestare a Ordonanțelor de Guvern, ce reprezintă acte guvernamentale, este prevăzută de dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004, aceasta fiind o procedură specială ce nu conferă instanței de contencios sesizată și posibilitatea de a controla efectiv constituționalitatea acestor acte, ci doar pe aceea de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzută de art. 28 din Legea nr.47/1992.
Curtea Constituțională sesizată, care potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr.47/1992 este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România se pronunță asupra constituționalității ordonanțelor sau dispozițiilor acestora supuse controlului său, însă legea nu-i conferă nici acestei autorități posibilitatea de a suspenda aceste dispoziții în cazul constatării neconstituționalității lor.
În consecință, pornind de la dispozițiile art.14, 15 din Legea nr.554/2004 ce reglementează posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale, așa cum sunt definite de art.2 alin.1 lit.c Teza I și având în vedere că ordonanța de urgență este un act cu putere de lege adoptat de Guvern, în virtutea delegării legislative reglementată de prevederile art.115 alin.4 - 8 din Constituția R. și supus aprobării Parlamentului, Curtea a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă.
La termenul din 10 septembrie 2012, instanța a amânat cauza la data de 8 octombrie 2012 efectuându-se adresă către reclamanta . ca aceasta să indice actele pe care înțelege să le conteste precum și persoanele pe care înțelege să le cheme în judecată în calitate de pârâți față de solicitarea de la punctul B1, sub sancțiunea suspendării cauzei în raport de dispozițiile art. 1551 C..
Prin încheierea de ședință din data 8 octombrie 2012, Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal a suspendat judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 1551 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin referatul întocmit de serviciul arhivă, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica termenul de perimare.
Excepția perimării este fondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu;
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 8 octombrie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 1551 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, Curtea, în baza art.248 și urm C. Pr. Civ., urmează a constata perimată acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimată acțiunea formulată de reclamanta . sediul în . O. în contradictoriu cu pârâții G. R. – București, Piața Victoriei, nr. 1 sector 1și M. FINANȚELOR PUBLICE – București, sector 5 ..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013.
Președinte, L. C. | ||
Grefier, R. V. |
Red. LC 5ex/2.12.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 3557/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
