Alte cereri. Decizia nr. 1310/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1310/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 6784/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 1310
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător dr. I. A.
Grefier A. M. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G. D., domiciliat în . de Sus, jud. V., împotriva sentinței nr. 5027/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul G. D. și intimatele Direcția G. a Finanțelor Publice V., Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului declarat de reclamantul G. D. împotriva sentinței nr. 5027/26.09.2013 pronunțată de Tribunalul V..
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr. 6784 /91/2012 reclamantul G. D., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice V. - Administrația Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2719 lei, reprezentând taxa pe emisii poluante, actualizată cu dobânda legală, calculată până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei pe emisii poluante prevăzută de O.U.G. nr.50/2008, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamantul a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul a mai arătat că taxa pe emisii poluante nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția Românie
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat în principal respingerea acțiunii și a chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu, beneficiara taxei încasate.
Prin sentința nr. 5027/26.09.2013 Tribunalul V. a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La momentul sesizării instanței cu cererea de față, era în vigoare Legea nr.9/2012 privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art.1 scopul acestui act normativ era de a stabili cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumita in continuare taxa.
Prin O.U.G. nr.9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul a stabilit cadrul legal privind instituirea timbrului de mediu, iar prin art.19 abrogă în mod expres Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Această operațiune a intervenit în condițiile prescrise de art.16 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora „În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizata.”.
Prin urmare, la momentul la care instanța se pronunță nu mai există taxa de poluare invocată de către reclamant, astfel că operațiunea de înmatriculare vizată prin acțiunea de față nu mai poate fi condiționată legal de către pârâtă de plata taxei de poluare reglementată de Legea nr.9/2012.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Codul civil „ Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor” iar aceste dispoziții ar impune tranșarea obligației de a face pretinsă de către reclamantă potrivit vechii legi, respectiv Legea nr.9/2012, dar hotărâre în sensul aplicării legii vechi ar fi fără efect.
O asemenea soluție nu ar conduce la efectul scontat de către reclamant, respectiv la înmatricularea efectivă a autovehiculului achiziționat, întrucât pe de-o parte nu mai este în ființă taxa criticată de reclamant prin acțiune, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.7 litera j) din Ordinul M.A.I. nr.1501/2006 înmatricularea efectivă a autovehiculului este condiționată de dovedirea achitării taxei speciale fără a se indica tipul acesteia, iar la momentul actual pârâta în vederea înmatriculării poate solicita doar dovada achitării timbrului de mediu reglementat de O.U.G. nr.9/2013.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că potrivit disp. art. 3 și 4 din Legea nr. 9/2012, taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere.
Aceste dispoziții nu fac distincție între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second hand. Față de data intrării în vigoare a legii rezultă că taxa de poluare se datorează doar pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Totodată prin Legea nr. 9/2012 sunt scutite de plata taxei pe poluare autoturismele înmatriculate în perioada 1 ianuarie 2007 -12 ianuarie 2012.
Apreciază că s-a creat o diferență de tratament fiscal între aceste categorii de autoturisme și mașinile noi (neînmatriculate) înmatriculate în România după . O.U.G. nr. 50/2008. Tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri, creându-se astfel un element de discriminare evident atât față de legislația internă cât și de cea a Uniunii Europene.
Consideră că în speță este incident și Dreptul comunitar, mai exact disp. art. 90 alin. 1 din TCE care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Analizând recursul de față prin prisma probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
La momentul judecării prezentei acțiuni erau în vigoare prevederile Legii nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/_.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit.i, ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arată că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile in materie sunt art.25 CE care prevede „Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arata „Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent” precum si dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă dintr-o jurisprudență constantă a Curții Europene de Justiție (hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Outokumpu, C-213/96 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi si Nameth, C-290/05 si C-333/05) care a constatat ca orice taxa pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi ./05 și C-333/05).
De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se afla deja pe piața internă și produsele din import (hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01 si Nádasdi si din 5 octombrie 2006 N. C-290/05 și C-333/05).
Reglementată în modul prevăzut de Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr.1/2012, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Curtea apreciază că Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Marea Britanie), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90 alin.1 din Tratat face parte, de la data de 01.01.2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești, în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din Germania.
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piața naționala si autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât daca este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale si, prin urmare, sa nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum și din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95).
Nu în ultimul rând, se observa ca C.J.C.E., în cauza Michel Humblot, similara spetei de față care vizează taxa specială din legislația româneasca, a arătat ca ”statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul C.E., adică sa nu fie discriminatoriu”. Față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și deja înmatriculate în România nu se percepe aceeași taxa ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene si importate, spre utilizare, înmatriculare, în România, se încalcă principiul discriminării.
Trebuie subliniat că, în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, potrivit art.220 din Tratatul C.E. „Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre”.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări - Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculului în România iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
În acest sens, instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei prin care s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Față de toate cele mai sus expuse, instanța observa ca taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, ale Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului formulat de reclamant cu consecința reformării în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G. D., domiciliat în . de Sus, jud. V., împotriva sentinței nr. 5027/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința atacată și în rejudecare;
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. să restituie reclamantului suma de 2719 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reactualizată cu indicele de inflație de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V..
Obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. a sumei de 2719 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reactualizată cu indicele de inflație de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, dr. I. A. |
Grefier, A. M. S. |
Red.I..
Tehnored.A.M.S./ 2 ex./08.05.2014
Fond: S.G.D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4301/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 24/2014. Curtea de... → |
|---|
