Alte cereri. Decizia nr. 413/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 124/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 413/2014
Ședința publică de la 14 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător dr.I. A.
Grefier Filuța E. D.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr.1786/07.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. și intimatul S. I. - V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apărătorul intimatului a depus concluzii scrise, împuternicire avocațială și chitanță onorariu, după care:
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul S. I. - V. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B., pentru a se dispune anularea Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule și obligarea acesteia la restituirea sumei de 1463 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule achitată, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective.
Prin sentința nr.1786/2013 a Tribunalului B., a fost admisă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.01.2012 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
La data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2013 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată intervenind potrivit art.4 al.1 lit. a și al.2 cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. De asemenea, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Instanța a reținut că taxa pe poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantului.
A constatat în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor Legii nr.9/2012.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța a constatat că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamant prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum Legea nr.9/2012 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța a constatat că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art.90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtei se invocă, în esență, că hotărârea este lipsită de temei legal, situația de fapt reținută de către prima instanță nefiind conformă realității O.U.G. nr. 50/2008 nefiind în contradicție cu art. 90 din Tratatul CE deoarece nu instituie un sistem de impozitare mai aspru decât pentru cele naționale și nu produce efecte discriminatorii cu privire la autoturismele second hand.
Criticile Comisiei Europene aduse României referitoare la încălcarea Protocolului de aderare la Uniunea Europeană prin perceperea taxei speciale pentru autoturisme nu a vizat decât cuantumul ridicat al acesteia.
Astfel cum a fost reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare este temeinică și legală, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.
Dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 sunt în concordanță și cu unele soluții ale Curții Europene de Justiție.
Recursul este nefondat.
La momentul achiziționării autoturismului, temeiul juridic al instituirii taxei de poluare îl reprezentau dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor și autoturismelor menționate expres, în cuantumul prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a din același act normativ.
Ulterior, la momentul plății taxei și al judecării prezentei acțiuni, au intrat in vigoare prevederile Legii nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, prin care s-au abrogat dispozițiile O.U.G nr.50/_.pentru autoturisme și autovehicule
Se observă că taxa de poluare, ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit. i ale art.4 alin.2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.1 din Legea nr.9/2012, nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ca și în cazul de față, unde urmau să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Or, normele comunitare aplicabile in materie sunt art.25 CE care prevede „Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”, articolul 28 CE care arata „Intre statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent” precum si dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, care precizează ca „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții precum cele ce figurează la Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificata prin O.U.G nr.1/2012, conform căreia pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 CE.
După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă in cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele membre in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05 si din 5 octombrie 2006, Nadasdi ./05 si C-333/05).
Curtea apreciază ca Legea nr.9/2012, astfel cum a fost modificată prin O.U.G nr.1/2012, este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România . Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezulta ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în nici un caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum si din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95).
În acest sens, instanța reține Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei prin care s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art.28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Față de toate cele mai sus expuse, Instanța observa ca taxa de poluare are un vădit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, ale Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
În consecință, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefundat, va obliga pe recurentă să-i plătească intimatului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1786/07.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentă să-i plătească intimatului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 ianuarie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, I. A. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.PG/23.01.2014
Tehnored.FED/23.01.2014/2ex.
Fond – CGIconaru
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2451/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 779/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
