Alte cereri. Decizia nr. 1463/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1463/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 4368/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1463/R
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. L. P.
Judecător - G. I.
Judecător - V. M. D.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 853 din 14.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamanta M. I. a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 180/06.01.2012 și a deciziei de impunere nr._/22.11.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și exonerarea sa de plata obligațiilor cuprinse de aceasta în cuantum de 1.733,79 lei cu titlu majorări de întârziere în contradictoriu cu aceasta în calitate de pârâtă.
În motivarea contestației a arătat că prin decizia de impunere nr._/22.11.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a fost obligată la plata contribuțiilor la fondul de sănătate în cuantum de 3.049,79 lei cu titlu contribuție datorată și majorări motivat de faptul că în perioada 12._, a figurat cu venituri obținute din cedarea folosinței bunurilor pentru care nu a plătit contribuția de asigurări de sănătate. A mai arătat că nu a avut cunoștință de aceasta întrucât i s-a comunicat direct titlul executoriu și somația fără a fi informat conform legii.
Totodată, reclamanta a susținut că a plătit baza respectiv suma de 1.316 lei. Cu privire la majorări, a apreciat că nu le datorează nefiind informată conform legii.
În drept, au fost invocate disp. art. 218 C. p. fiscală.
În dovedirea acțiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Legal citată pârâta a depus întâmpinare arătând că această contestație nu este fondată întrucât potriv. art.11 Ordin 617/2007 și art.215 al.3 Legea 95/2006 reclamantului i s-a calculat contribuția la nivelul salariului minim brut pe țară respectiv în cotă de 6,5% din acesta întrucât reclamanta, obținând venituri din cedarea folosinței bunurilor, avea obligația de a anunța, depune și achita sumele cu titlu contribuție față de fond.
Prin sentința Nr. 853/2013 din data de 14 Martie 2013 pronunțată în cauză de Tribunalul B. s-a admis acțiunea, cu consecința anulării în parte a deciziilor contestate în ceea ce privește majorările de întârziere, fiind exonerată reclamanta de la plata acestora.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că majorările de întârziere s-au calculat cu ignorarea dispozițiilor legale în vigoare.
Pârâta a încălcat, în primul rând, obligația de informare a reclamantului - contribuabil, așa cum este definită de art. 3 C. Fiscal care impune printre principiile fiscalității și b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii fiscale a contribuabilului, atunci când a emis somația de plată și titlul executor fără a emite titlul de creanță și înștiințarea privind existența creanței sale în baza de date. Așa fiind, reclamanta nu va datora majorări de întârziere la plata contribuției întrucât nu a avut cunoștință de cuantumul sumei cu titlu contribuție la fondul de sănătate și data scadentă.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 8,9 Cod procedură civilă, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență următoarele:
Conform informațiilor preluate prin Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat la nivel național între C. Națională de A. de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile prin cedarea folosinței bunurilor, reclamanta a realizat venituri impozabile în perioada 12._.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 2006-2008, reclamantul a realizat venituri impozabile conform O.U.G. nr. 150/2002 și Legii nr. 95/2006 aplicabile acestei perioade, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea nr. 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate stabilindu-se sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor(…) numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002 și art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și art. 11 din Ordinul C.N.A.S. 617/2007, respectiv „6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția”.
Conform prevederilor art. 12 alin. 2 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 „contribuția pentru veniturile prevăzute la alin.(1) se aplică la venitul net din cedarea folosinței bunurilor stabilit prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut determinat potrivit Codului fiscal”. A.. 3 din textul de lege invocat prevede că „persoanele care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin.(1) și dacă, până la 31 decembrie a anului în curs, aceste venituri anuale sunt sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, vor plăti contribuția anual până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor, calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară”.
În acest context, reclamanta avea, conform art. 219 lit. d și art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, obligația să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin față de fond.
În situația în care asigurările de sănătate și constituirea fondului de sănătate nu ar fi obligatorii pentru toți cetățenii considerați asigurați prin lege, atunci ideea de ocrotire și promovare a sănătății, principiile invocate și în mod special caracterul social al asigurărilor de sănătate, ar fi iluzoriu și teoria nu ar funcționa.
Astfel, așa cum fiecare salariat contribuie din salariul propriu cu o cotă de 6,5% și persoanele fizice care realizează venituri impozabile au obligația să plătească contribuția către fond.
Față de motivele reproduse mai sus, pârâta recurentă a concluzionat că instanța de fond a interpretat greșit actul judecății, iar sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care a solicitat reformarea hotărârii criticate.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia nr. 180/06.01.2012 și anexa acesteia s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 3049,79 lei reprezentând contribuție la asigurările sociale de sănătate conform Legii nr. 95/2006 și majorări de întârziere aferente perioadei 2006-2008 pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor.
Potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare este, potrivit celor două acte normative succesive, de 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
În aceste condițiiinexistența unui contract de asigurare nu exonerează reclamanta de plata contribuției la fondul de sănătate pentru perioada în care reclamanta a realizat venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor.
Cu toate acestea decizia emisă de pârâtă este nelegală, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, aspectul majorărilor de întârziere impuse reclamantei.
Referitor la plata dobânzilor și a penalităților, pârâta avea obligația de a-i comunica obligația de plată a contribuției și numai dacă ulterior reclamanta nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligat la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor de le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art.222 din Legea nr.95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Decizia C.A.S. B. are, pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
În speță, se constată astfel că, deși reclamanta nu și-a respectat obligația de a declara lunar veniturile în vederea calculării obligației către fondul de sănătate, nici pârâta, la rândul său, nu a ieșit din pasivitate. Aceasta avea cunoștință de calitatea de asigurat a reclamantei iar în condițiile în care a constatat lipsa datelor lunare privind veniturile realizate de contribuabil, avea obligația de a efectua demersurile necesare pentru obținerea datelor pe baza cărora să calculeze nivelul contribuției la fond.
Totodată, se constata ca dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. CJUE a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du Pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate B. nu a depus nici o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
Prin urmare, acțiunea reclamantei este fondată și, în temeiul art.18 alineatul 1 din Legea nr.554/2004, trebuia admisă ca atare, astfel cum a statuat și judecătorul fondului.
Pentru motivele mai sus expuse, Curtea urmează a menține sentința ce face obiectul recursului cu consecința imediată a respingerii recursului de față, dând astfel eficiență disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 853 din 14.03.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. L. P. G. I. V. M. D.
Grefier
I. S.
Red.G.I./14.03.2014
Dact.I.s./14.03.2014/2ex.
Fond C.R.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3328/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8314/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
