Alte cereri. Decizia nr. 2529/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2529/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 1069/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 2529/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător M. B.
Judecător I. A.
Grefier S. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul M. G., domiciliat în B., ., împotriva sentinței numărul 2250/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul M. G. și reprezentantul intimatei Administrația Județeană a Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, motivat, s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ reclamantul M. G. a solicitat anularea deciziei privind stabilirea taxei emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/15.02.2013, restituirea taxei de 6.259 lei actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă și cheltuieli de judecată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B.- actual Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
În motivarea acțiunii arată că suma de 6.259 lei cu titlu timbru de mediu pe care a plătit-o nu este datorată fiindcă România este un stat ce face parte din Comunitatea Europeană iar impunerea unei taxe cu efect echivalent pentru autoturismele aduse din cadrul comunității încalcă normele comunitare vizând libera circulație a mărfurilor prin restricționarea importurilor și protejarea indirectă a sectoarelor de producție naționale. În drept invocă disp. art.148 al.2 Constituția României, art. 110 Tratat, art. 1, 2, 8 Legea 554/2004, legea 9/2012. Depune înscrisuri prin care face dovada calculului taxei, plății taxei, proveniența comunitară a bunului și înmatricularea mașinii.
Legal citată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B.- actual Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. nu a depus în faza procedurii scrise întâmpinare .
Prin sentința civilă nr. 2250/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul Btăila s-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Tribunalul analizând întregul material probator administrat în cauză coroborat cu dispozițiile legea 9/2012, normele comunitare și constituționale invocate constată că nu este întemeiată acțiunea urmând a fi respinsă.
Astfel, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. legii 9/2012 în baza căreia s-a emis decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante a cărei anulare se solicită. Potrivit acestei legi proprietarul nemulțumit de modul cum i-a fost stabilită taxa pe poluare datorată poate contesta suma efectuând expertiză tehnică contra cost la Regia Autonomă "Registrul Auto Român", pe baza procedurii prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi. În baza acestei expertize organul fiscal competent va proceda la recalcularea sumei de plată reprezentând taxa, care poate conduce la restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat.
Potrivit art. 10 stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG. 92/2003 privind C. p. fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așa fiind se observă foarte clar că taxa pentru emisiile poluante se plătește deopotrivă de proprietarii autovehiculelor ce provin din spațiul Comunității Europene cât și de proprietarii români pentru autovehiculele deja înmatriculate cu prilejul primei transcrieri a dreptului de proprietate și din acest punct de vedere nu există nicio discriminare între autovehiculele din spațiul comunitar și cele care circulă pe teritoriul țării.
Avându-se în vedere că de la data de 01.01.2013 și până la data intrării în vigoare a OUG.9/2013, dispozițiile O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, care dispuneau suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și astfel reactivau considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N. (T.), nu mai sunt actuale încetându-și efectele, așa încât nu mai subzistă discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Așa fiind, se constată că statul român nu mai descurajează prin taxele pe emisiile poluante în forma incidentă de la data emiterii deciziei respectiv 15.02.2013 cumpărarea de vehicule de ocazie din state membre ale comunității.
În aceste condiții decizia nr._/15.02.2013 a fost în mod corect emisă, taxa plătită este corect calculată și este în mod legal datorată, așa încât nu va fi restituită .
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Contrar celor reținut de judecătorul fondului, acțiunea sa este întemeiată în condițiile în care Legea nr. 9/2012 contravine dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, cât și dispozițiilor art. 110 din TFUE.
Intimata-pârâtă, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu, Curtea îl consideră nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Taxa pentru emisii poluante a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Se mai reține că toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauza T., Curtea conchide în sensul că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp.art. 110 TFUE invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu 496 noul C.proc.civ, se va respinge recursul declarat de reclamant, cu consecința menținerii sentinței criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. G., domiciliat în B., ., împotriva sentinței numărul 2250/14.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, M. B. | Judecător, I. A. |
Grefier, S. H. |
Red. M.B.
Dact. S.H. 4 ex./ 04 Aprilie 2014
Fond – C.R.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2527/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4587/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
