Alte cereri. Decizia nr. 2648/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2648/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 4126/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2648/2014
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ., cu sediul în A., ..9, ., . împotriva sentinței nr. 5671 din 20.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind intimatele ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. -PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE V. și recurenta ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
Curtea
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr. 4126 /91/2013, reclamanta ., în contradictoriu cu D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice și AFM București a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 12.803 lei, achitată cu chitanța nr._/04.04.2013, reprezentând timbru de mediu, actualizată cu dobânda legală, calculată până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei a cărei restituire o solicită.
Reclamantul a arătat, în esență, că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamanta a mai arătat că taxa în dicuție nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România în măsura în care acestea nu fac obiectul unor acte juridice de înstrăinare fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare, pârâta AFP Focșani a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că solicitarea reclamantei privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa în dicuție a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
A fost formulată cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Prin sentința civilă nr. 5671/2013 din data de 20 noiembrie 2013, Tribunalul V. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă ca neîntemeiată. De asemenea, a fost respinsă acțiunea cât și cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, prima isnatnță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Administrația Finanțelor Publice a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant iar, ulterior prelevării taxei, administrația a refuzat restituirea acestei sume.
Așa fiind, nu se poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant.
Față de obiectul acțiunii, restituirea unei sume percepute cu nesocotirea dreptului UE, este contrar principiului priorității dreptului UE a obliga pe reclamantă la a recurge la o procedură prealabilă, fiindcă aceasta ar reprezenta un impediment procedural în a solicita instanței constatarea violării dispozițiilor de drept comunitar.
O astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune.
Așa fiind, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă este neîntemeiată..
Cât privește fondul cauzei, s-au constatat următoarele:
Prin OUG 9/2013 s-a instituit obligația achitării timbrului de mediu în condițiile prevăzute de art. 4 al actului normativ în discuție.
Din expunerea de motive a OUG 9/2013 rezultă că actul normativ a fost adoptat pentru o reglementare unitară, pentru armonizarea dispozițiilor din dreptul intern cu cele comunitare.
De altfel, din economia textului de reglementare rezultă că taxa se achită o singură dată, la înmatricularea autovehiculelor noi sau rulate din import sau din parcul național.
Așa fiind, urmează să se constate că discriminările invocate de reclamantă și care se regăseau în vechile reglementări, nu subzistă în noua reglementare.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul nesocotirii dreptului UE.
Recursul se apreciază, însă, nefondat, din perspectiva următoarelor considerațiuni:
Taxa plătită de reclamantă a fost percepută și calculată în conf. cu disp. OUG nr. 9/2013.
În virtutea actului normativ precitat, timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule este perceput nu doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, ci și pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care urmează să fie reînmatriculate ca urmare a schimbării proprietarului.
În drept, dispozițiile art.148 alineatul 2 din Constituția României arata că „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
Aceste texte constituționale instituie principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național garantat in special de instanțele judecătorești precum si principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.
Potrivit disp. art.110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste prevederi au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară si se opun ca un stat membru sa adopte dispoziții conform cărora pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Cu toate acestea, se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România, aceasta taxa fiind o taxa cu efect echivalent in înțelesul articolului 25 TCE.
Reglementat în modul prevăzut de OUG nr. 9/2013 timbrul de mediu pentru emisii provenite de la autovehicule nu diminuează și nu este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, nemaiexistând discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară a României privitoare la înmatricularea auto.
Prin urmare, Curtea apreciază că noul act normativ nu este contrar art.110 din TFUE, așa încât înmatricularea în România a autoturismului proprietatea reclamantei este condiționată, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, de dovedirea plății taxei prevăzute de OUG nr. 9/2013 .
Față de toate cele mai sus expuse, Curtea conchide sentința recurată este una legală și temeinică și se impune a fi menținută ca atare, conform disp. art. 496 alin.(1) NCpr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul recursului declarat de reclamanta ., cu sediul în A., ..9, ., . împotriva sentinței nr. 5671 din 20.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.GI /11.04.2014
Tehnored.FED/14.04.2014
Fond – F.T.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7873/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 3933/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
