Alte cereri. Decizia nr. 3431/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3431/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 10281/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
Decizia nr. 3431/2014
Ședința publică de la 7 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. G. T.
Judecător C. R. M.
Judecător D. V.
Grefier Filuța E. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul D. C., cu domiciliul la av. M. B. în G., ., nr.37B, jud. G. și de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G. împotriva sentinței nr. 3582 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul reclamant av. R. C., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și intimatul B. F. COMUNAL LIEȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu a fost timbrat recursul reclamantului D. C., după care;
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, aferentă recursului declarat și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului și obligarea AJFP G. la plata sumei reprezentând taxă de poluare, precum și plata cheltuielilor de judecată, iar referitor la recursul declarat de pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul G. reclamantul D. C. a solicitat obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T. la restituirea sumelor de 2823 lei, și respectiv 2671 lei, reprezentând taxă de poluare actualizată cu rata dobânzii legale la data plății.
Prin sentința civilă nr. 3582/2013 Tribunalul G. a admis acțiunea formulată de reclamant.
Instanța de fond a reținut în esență că taxa de poluare, pe care reclamantul a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile OUG nr. 50/2008, contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatului de Instituire a Comunității Europene( actualmente, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), care interzic statelor membre să instituie direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a OUG nr. 50/2008.
Acest act normativ este în concordanță cu legislația europeană, fiind aplicabile în speță prevederile art. 4 lit. a, art. 5 al. 1, al. 2 și al 3 și art. 6 al. 1 lit. b.
Prevederile OUG nr. 50/2008 sunt același atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat, cât și pentru un autoturism fabricat în oricare alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
Prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produselor interne, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.
De asemenea, a declarat recurs și reclamantul D. C., care a criticat sentința atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a acordat și restituirea celei de a doua taxe de poluare solicitate, respectiv cea în valoare de 2671 lei, deși toate actele doveditoare erau depuse la dosarul instanței de fond.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază următoarele:
În ce privește recursul declarat de pârâta AJFP G., instanța constată că, în virtutea disp. art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, plata taxei de poluare este obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Pe de altă parte, potrivit art. 30 (ex. art. 25 TCE) din Tratatul de la Lisabona (privind funcționarea UE), între statele membre sunt interzise taxele vamale la import sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
De asemenea, potrivit art. 110 (ex. art. 90 TCE) din Tratatul privind funcționarea UE, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rezultă așadar, că, obiectivul reglementării comunitare este, asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
La încasarea taxei, organele fiscale din România, au invocat legalitatea măsurii, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv dispozițiile Codului fiscal, cu ignorarea dreptului comunitar.
Or, de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene.
Ca urmare, potrivit art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar, potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așa fiind, instanța de fond, în mod corect a apreciat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct, dispozițiile dreptului comunitar, ce au prioritate față de dreptul național.
România, deși este stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țară, dar a perceput o astfel de taxă, pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora pe teritoriul național.
Cu drept cuvânt, prima instanță a constatat o diferență de tratament, fapt ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor
menționate în Tratatul CEE, producându-se în felul acesta, o încălcare a principiului liberei circulații a mărfurilor, ceea ce ar putea crea dezavantaje pentru produsele celorlalte țări membre ale Uniunii Europene, în competiția cu produse similare autohtone.
În fine, dacă taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, acesta fapt nu înlătură caracterul discriminatoriu, contrar normelor dreptului comunitar citate mai sus.
Curtea constată că, potrivit legislației comunitare, taxa pretinsă reclamantului nu este datorată.
Prin urmare, a da prioritate dispozițiilor interne de ordin procedural ce condiționează anularea unui act administrativ de parcurgerea în termenul legal a unei proceduri prealabile echivalează, în fapt, cu înfrângerea caracterului de imediată aplicare a dreptului comunitar.
Așadar, se apreciază că procedura prealabilă în speță are doar un caracter formal, respingerea acțiunii pe acest motiv fiind de natură a încălca accesul liber la justiție, reglementat atât de Constituție cât și de dreptul comunitar, cu consecința încălcării principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României, republicată, de cele expuse, având în vedere și prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile art.11 din Legea nr. 554/2004, art. 43, 210-211 Cod procedură fiscală, care reglementează condițiile de fond și de formă ale actului administrativ fiscal.
Prin urmare, Curtea apreciază ca legală și temeinică soluția de admitere a solicitării de restituire a taxei de poluare, taxă care în modalitatea reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, o taxă cu efect echivalent taxelor vamale.
În ceea ce privește acordarea dobânzii legale, se constată că O.U.G. nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Colectarea, respectiv restituirea taxei este în competența organelor fiscale din subordinea direcțiilor generale a finanțelor publice județene.
Administrația F. de Mediu gestionează bugetul F. de Mediu și, în această calitate, poate figura în proces ca și chemat în garanție, căruia îi revine obligația de a vira către organele fiscale obligate la restituire sumele de bani la care acestea au fost obligate către reclamant, respectiv suma achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală.
Reclamantul, creditor al unei obligații având drept obiect restituirea unei sume de bani, poate pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârzierea la executare, dobânda stabilită prin lege, conform art. 1082, 1084 Cod civil.
În ce privește recursul declarat de reclamantul D. C., instanța reține că, la dosarul instanței de fond, cusute de coperta finală, sunt depuse înscrisuri din care reiese că reclamantul a achitat în data de 09.12.2010 suma de 2671 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca VW cu . WVWZZZ1HZRW689708. Acest autoturism a fost cumpărat neînmatriculat de la o persoană fizică care l-a dobândit din spațiul comunitar (Germania). Așadar, pentru considerentele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul are dreptul la anularea deciziei de stabilire a taxei de poluare și la restituirea acestei taxe.
De asemenea, chemata în garanție va fi obligată și la plata acestei sume către pârâtă.
D. consecință, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat vor fi acordate în întregime, asemenea taxelor de timbru, care însă vor fi date numai în limita sumelor datorate potrivit legii.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat, va admite recursul declarat de reclamant, va modifica în parte sentința atacată și, în consecință, va admite cererea principală, va admite cererea de chemare în garanție, va anula decizia nr.8294/08.12.2010 emisă de pârâtă, va obliga pârâta să restituie reclamantului și suma de 2671 lei, încasată cu chitanța nr. TS6 nr._/09.12.2010, reprezentând taxă de poluare, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 539,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de 293,60 lei, va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei și suma de 2671 lei reprezentând taxă restituită, precum și suma de 539,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de 293,60 lei și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga intimata AJFP G. să plătească recurentului-reclamant suma de 21,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (taxă timbru și timbru judiciar în suma datorată potrivit legii).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., jud. G. împotriva sentinței nr. 3582 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamantul D. C., cu domiciliul la av. M. B. în G., ., nr.37B, jud. G. împotriva sentinței nr. 3582 din 11.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată și, în consecință:
Admite cererea principală.
Admite cererea de chemare în garanție.
Anulează decizia nr.8294/08.12.2010, emisă de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G..
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. să restituie reclamantului D. C. și suma de 2671 lei, încasată cu chitanța nr. TS6 nr._/09.12.2010, reprezentând taxă de poluare.
Obligă pârâta să plătească reclamantului D. C. suma de 539,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de 293,60 lei.
Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI să plătească pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și suma de 2671 lei reprezentând taxă restituită, precum și suma de 539,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de 293, 60 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata AJFP G. să plătească recurentului-reclamant D. C. suma de 21,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 aprilie 2014.
Președinte, L. G. T. | Judecător, C. R. M. | Judecător, D. V. |
Grefier, Filuța E. D. |
Red.MCR/16.05.2014
Tehnored.FED/16.05.2014/2EX.
Fond – C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 597/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 729/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
