Alte cereri. Decizia nr. 6603/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6603/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 769/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6603/2014
Ședința publică din data de 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - A. B. – președinte secție
Judecător - V. P.
Grefier - F. N.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Serviciul Fiscal Municipal T. cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 260 din data de 14.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă, intimatul reclamant C. A. R. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă; s-a depus întâmpinare formulată de intimatul reclamant H. I., după care;
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 260/14.02.2014 Tribunalul G. a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și necompetenței materiale invocate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefondate; a admis acțiunea formulată de reclamantul C. A. R. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. și chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu București; a dispus anularea deciziei de calcul_/4.12.2012 emisă de AFP T.; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 4610 lei încasată cu chitanța . nr._/4.12.2012 de Trezoreria T.; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. suma de 4610 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achizitionat un autoturism folosit marca Ford Focus, nr identificare WF0FXXWPDFJ60745. La inmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a fost obligat să achite o taxa de poluare de 4610 lei. Reclamantul consideră nelegală această taxă, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunitătii Europene.
Pârâta AJFP G., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând excepțiile inadmisibilității, prematurității și necompetenței materiale. Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea în pretenții în prezenta cauză, întrucât taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei în garanție și se gestionează de către AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
In drept, a invocat dispozițiile art. 60 și următ. Cod procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit legislației comunitare și naționale suma plătită de reclamant nu a fost datorată, astfel că taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a declarat recurs, în termenul legal, criticând-o pentru următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; prima instanță a apreciat în mod greșit că prevederile Legii nr. 9/2012 sunt discriminatorii și contrare art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene deoarece sunt destinate să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second–hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene (UE). În dezvoltarea acestui motiv, a susținut că taxa pentru emisii poluante a fost introdusă la solicitarea Uniunii Europene; că sistemul de calcul al taxei pentru emisiile poluante conține elemente legate de norme de poluare, emisia de dioxid de carbon, capacitatea cilindrică, grila de reducere în funcție de vechimea autovehiculului, criterii recunoscute ca fiind obiective de Curtea de Justiție Europeană în cauza Akos Nasadi și Hona N., prin care a stabilit că taxa care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță la situația de fapt a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în rezolvarea excepțiilor și a Legii nr. 9/2012 și că a pronunțat o sentință temeinică și legală care va fi menținută.
Astfel, prima instanță în soluționarea excepțiilor în mod corect a avut în vedere decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Nici critica din al doilea motiv de recurs nu este întemeiată. Intimatul reclamant a achitat taxa pentru emisiile poluante în sumă de 1551 lei la data de 5.11.2012 cu chitanța . nr._ ( f. 9 dosar fond), fiind incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012. În speță, prima instanță a dat eficiență normelor de drept comunitar, reținând corect că taxa pentru emisii poluante stabilită în sarcina reclamantei prin decizia nr._/11.10.2012 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., ca nefiind legală.
Curtea de Justiție Europeană a statuat că prevederile Legii nr. 9/2012, în forma în vigoare în perioada în care au fost aplicabile prevederile OUG nr. 1/2012 sunt contrare art. 110 din TFUE întrucât au descurajat punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională (ordonanța din 3 februarie 2014 – Cauza C. C97/2013).
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „Judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale”.
Și textul art. 148 alin. 2 din Constituția României prevede că tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar în alin. 4 s-a statuat că Parlamentul, Președintele, Guvernul și Autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezolvate din actul aderării.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. nefiind fondat, urmează ca în temeiul 312 Cod procedură civilă să fie respins.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat, conform dovezilor existente la dosar.
ENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Serviciul Fiscal Municipal T. cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 260 din data de 14.02.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ,ca fiind nefondat.
Obligă recurenta la 250 lei cheltuieli de judecată către C. A. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 Iunie 2014.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR,
V. V. A. B. V. P.
aflată în C.O. aflată în C.O.
conf. disp. art. 261 C.proc. Civ. conf. disp. art. 261 C.proc. Civ.
semnează PREȘEDINTE, semnează PREȘEDINTE,
Grefier,
F. N.
Red. V.P. 04 Iulie 2014
Tehn. F.N. 04 Iulie 2014
Fond. V. D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4390/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5596/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
