Alte cereri. Decizia nr. 3751/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3751/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 530/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3751/R
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - V. S.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul N. V. cu domiciliul în G., ., nr. 45, ., împotriva sentinței civile nr. 2551 din 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul Inspectoratul de Poliție a Județului G. consilier juridic B. D., lipsă fiind recurentul și intimata Poliția Mun. G. – Biroul Rutier.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea constată că cererea de strămutare formulată de recurent a fost respinsă de către Î.C.C.J. și nemaifiind cereri de formulat, apreciază dosarul ca fiind în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimatul Inspectoratul de Poliție a Județului G., prin reprezentant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele detaliate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul G. sub nr._ reclamantul N. V. a chemat în judecată IPJ G. și IPJ – Poliția Mun.G. – Biroul Rutier solicitând obligarea pârâtelor la punerea în executare a hotărârii nr.526/2012 din 07.03.2012, pronunțată de Tribunalul G. în Dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin retragerea recursului de către recurentă; obligarea pârâtelor la plata sumei de 55.150 lei, reprezentând pagube aduse prin refuzul executării încheierii din 02.06.2011 și a hotărârii nr.526/2012 din 07.03.2012, ambele pronunțate de Tribunalul G. în dosar nr._, cu penalități de 5% pe zi de întârziere până la punerea în executare a hotărârii, respectiv până la anularea operațiunii administrative, făcută în baza de date – cazierul auto – potrivit căreia pe 02.06.2011, a săvârșit „infra.cond cu PC necoresp.anulat” și plata pagubei.
În motivare, reclamantul a arătat că până în prezent pârâtele nu au pus în executare sentința nr.526/07.03.2012 a Tribunalului G. definitivă și irevocabilă și încheierea de ședință din 02.06.2011 prin care s-a dispus anularea operațiunii administrative „Infr.cond cu PC necoresp.anulat”.
Ignorarea aplicării unei hotărâri judecătorești este simțită de reclamant prin modul în care este tratat în trafic și oprit doar pentru că apare infractor în cazierul auto.
A precizat că suma de 55.150 lei, reprezentând pagubă constă în: - taxă judiciară de timbru de 150 lei; - onorariu de avocat de 5000 lei; - pagube materiale de 10.000 lei și pagube morale de 40.000 lei, cauzate de IPJ prin neradierea operațiunii administrative consemnate eronat și abuziv în baza de date – în cazierul auto –pentru a nu i se restitui permisul de conducere și pentru a se prezenta în fața corpului de polițiști și opiniei publice ca pe un infractor.
A fost păgubit material cu suma de 10.000 lei deoarece pe baza consemnării neanulate de IPJ, nu a fost repus în dreptul de a conduce autoturismul, conform încheierii Tribunalului din 02.06.2011, iar nerecunoașterea acestui drept, nu i-a permis să-și exercite profesia de avocat, neputându-se deplasa cu autoturismul proprietatea Cabinetului de Avocat și acorda asistență juridică în localități din țară și străinătate, în termenele stabilite prin contractele de asistență juridică.
A solicitat și daune morale de 40.000 lei, aduse onoarei, demnității și reputației sale prin suferințe și deformarea imaginii sale de cetățean și avocat, prin a se prezenta în fața echipajelor poliției rutiere din țară și din Uniunea Europeană ca pe un infractor, care a săvârșit pe data de 02.06.2011, „infracțiunea de conducere cu permis de conducere necorespunzător, permisul fiindu-i anulat”, cu dosarul penal instrumentat de Poliția Rutieră pe data de 02.06.2012 și condamnat la aceeași dată.
A mai precizat că daunele morale privesc și suferințele psihice suportate de la data condamnării de către o autoritate abuzivă – un polițist – care nici până în prezent nu au pus în executare sentința civilă nr.526/2012, pronunțată de Tribunalul G. pe 07.03.2012.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, IPJ G. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând totodată excepțiile lipsei de obiect și cea a lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește solicitarea de punere în executare a sentinței civil nr.526/29.02.2013 a Tribunalului G., întrucât pârâtul a procedat la înlăturarea mențiunii „permis de conducere anulat”, menținând restul sintagmei ce nu a făcut obiectul controlului de legalitate. Astfel, susține pârâtul că interesul reclamantului în promovarea acțiunii nu ar mai fi actual.
Noua mențiune din cazier nu mai atrage verificarea reclamantului ori de câte ori este depistat în trafic.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, IPJ G. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocând dispozițiile art.18 alin.3 și art.19 alin.1 din Legea nr.554/2004, având în vedere că reclamantul a cunoscut întinderea pagubei încă de la data promovării acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ întrucât, chiar în petitul cererii de chemare în judecată, acesta a invocat prejudiciile materiale precum și suferințele psihice ce i-au fost cauzate de consemnarea în cazierul său auto a mențiunii „(infr.cond. cu) p.c. necorespunzător. anulat, solicitare la care a renunțat ulterior, prin cererea completatoare depusă la data de 22.11.2011.
Prin sentința civilă nr. 2551/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. au fost respinse excepțiile ca nefondate și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința nr.526/29.02.2012 Tribunalul G. a dispus anularea mențiunii „permis de conducere anulat” inserată în cazierul auto al reclamantului N. V. la data de 02.06.2011, reținându-se că nu a intervenit niciuna din situațiile prev. expres de art.114 din OUG nr.195/2002.
Contrar susținerilor reclamantului IPJ G. a pus în executare această hotărâre radiind mențiunea permis conducere anulat.
În prezent în cazierul auto al reclamantului este făcută mențiunea „Infracțiune circulație –02.06.2011- Dosar penal, reținut dov.DD974368/NUP/462/15.11.2011 P. Curtea de Apel G./ADMIS TEST.15.12.2011/DL0010179/15/SR/GL”, ce este în acord cu situația de fapt și cu dispozițiile art.28 din OUG nr.195/2002 conform cărora „evidența permiselor de conducere reținute și a sancțiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie se ține de poliția rutieră”.
Astfel, prin Sentința civila nr. 2498/16.12.2010 a Judecătoriei Fetești s-a admis in parte plângerea contravenționala formulata de petentul N. V. împotriva procesului verbal . nr._/9.05.2009 emis de IPJ Ialomița, in sensul ca s-a redus cuantumul amenzii contravenționale de la 1200 lei la 600 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Din cuprinsul acestei sentințe rezulta ca prin procesul verbal . nr._/9.05.2009 emis de IPJ Ialomița, reclamantul N. V. a fost sancționat contravențional cu amenda de 1200 lei si cu măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, in baza dis part 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, fapta constând in ’’ depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic’’.
Sentința civila nr. 2498/16.12.2010 a Judecătoriei Fetești este definitiva si irevocabila, potrivit dispozițiilor art. X pct. 2 din Legea nr. 220/2010, text de lege potrivit căruia ’’Hotărârea judecătoreasca prin care Judecătoria soluționează plângerea este definitiva si irevocabila’’. Potrivit dispozițiilor art. 725 alin 1 Cod procedură civilă, aceste dispoziții sunt de imediata aplicare, fiind irevocabile toate sentințele pronunțate de judecătorie cu privire la plângeri contravenționale in materia circulației pe drumurile publice după . Legii nr. 202/2010. Prin urmare, hotărârea judecătoriei este supusa caii de atac prevăzute de legea in vigoare la data pronunțării si nu la data introducerii plângerii contravenționale. Cum in cauza sentința Judecătoriei Fetești a fost pronunțată la data de 16.12.2010, este evident ca se supune dispozițiilor art. X pct . 2, respectiv este irevocabilă, întrucât Legea nr. 202/2010 a intrat in vigoare la data de 26 noiembrie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 118 alin 4 din OUG nr. 195/2002, ’’în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.’’, iar potrivit alin 5‚ neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce’’.
In cauza, Judecătoria Fetești a redus doar cuantumul amenzii, menținând măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Reclamantul nu a respectat disp.art 118 alin 4 din OUG nr. 195/2002, în sensul că nu s-a prezentat la organul de poliție în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței civile nr. 2498/16.12.2010 a Judecătoriei Fetești pentru predarea permisului de conducere, motiv pentru care pârâtul IPJ Ialomița a procedat la majorarea cu 30 de zile a perioadei de suspendarea a dreptului de a conduce, această măsură totalizând 120 de zile (90 de zile conform procesului verbal . nr._/9.05.2009 emis de IPJ Ialomița plus 30 de zile conform art. 118 alin 5 din OUG nr. 195/2002), sens în care pârâtul IPL Ialomița l-a înștiințat pe reclamant prin adresa nr. 373442A/11.07.2011 (fila 16 dosar).
In lumina acestor precizări, termenul în care reclamantul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule, de 120 de zile, se sfârșea cel târziu la data de 2.05.2011.
Din cazierul auto al reclamantului rezultă că la data de 13.03.2011 reclamantul a depășit viteza cu 21-30 km/h, așadar acesta a circulat pe drumurile publice deși în perioada în care, potrivit considerentelor de mai sus, nu avea dreptul a circula, fiind în vigoare măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, dispusă prin procesul verbal . nr._/9.05.2009 emis de IPJ Ialomița, majorată la 120 prin efectul disp. art. 118 alin 4 din OUG nr. 195/2002.
Reclamantul a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de conducere în perioada în care era în vigoare măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, cu privire la care P. de pe lângă Curtea de Apel G. a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că fapta acestuia există și aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ.
În consecință, toate mențiunile din cuprinsul cazierului auto sunt în conformitate cu realitatea, iar acțiunea reclamantului este în întregime nefondată cât timp operațiunea administrativă efectuată de către IPJ G. este temeinică și legală.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că și excepțiile invocate de către IPJ G. sunt nefondate având în vedere că mențiunile a căror radiere o solicită reclamantul există și în prezent, iar pe de altă parte interesul acestuia nu poate fi limitat doar la împrejurarea că acesta nu mai este oprit automat în trafic de către agenții de poliție, așa cum se întâmpla în baza mențiunilor anterioare pronunțării sentinței nr.526/29.02.2013.
Nici excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât nu este întemeiată întrucât prejudiciul invocat de reclamant este ulterior pronunțării hotărârii arătate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul N. V., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că sentința atacată este nelegală, invocând în acest sens prevederile art.304, tezele 7, 8 și 9 și art.312 din vechiul Cod de procedură civilă și art.482 tezele 6, 7 și 8 din noul Cod de procedură civilă și susținând încălcarea prevederilor art.1, 7, 14, 15 și 18 alin.(1) și urm. din Legea nr.554/2004.
Astfel, instanța de fond a dat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, făcând doar o expunere a susținerilor reclamantului și pârâtelor, încălcând astfel teza 7 din vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța încalcă și teza 8 din vechiul Cod de procedură civilă, deoarece a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acțiunii.
Prin acțiune se solicita explicit punerea în executare a hotărârii nr.526/2012 din 07.03.2011 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, anularea operațiunii administrative făcută în baza de date a reclamantului – potrivit căreia pe 02.06.2011, a săvârșit infracțiunea de conducere cu permisul suspendat și 55.150 lei reprezentând pagube care privesc: - taxă judiciară de timbru de 150 lei; - onorariu de avocat de 5000 lei; - pagube materiale de 10.000 lei și pagube morale de 40.000 lei cauzate de IPJ prin neradierea operațiunii administrative consemnate eronat și abuziv în baza de date – în cazierul auto – pentru a nu i se restitui permisul de conducere și pentru a fi prezentat în fața corpului de polițiști și opiniei publice ca pe un infractor.
Instanța expune în considerente punctele de vedere ale părților, reținând susținerile reclamantului din acțiune, ca apoi să expună la ce se referă cazierul auto, însă nu analizează obiectul acțiunii și probele pe care se sprijină. Nici un cuvânt despre dovada pârâtelor privitoare la executarea hotărârii nr. 526/2012 din 07.03.2012.
Instanța încalcă și teza 9 din vechiul Cod de procedură civilă dând o hotărâre nemotivată în drept, lipsită de temei legal.
Totodată, recurentul susține că hotărârea este netemeinică deoarece instanța de fond nu analizează faptele care au generat prezenta acțiune, produse după 02.06.2011, respectiv din iunie 2011 până în 2012, ci pe cele anterioare, petrecute din mai 2009 până în 02.06.2011.
Legat de primul capăt de cerere, instanța reține că IPJ G. a pus în executare încheierea din 02.06.2011 și hotărârea nr.526/2012 din 07.03.2012, ambele pronunțate de Tribunalul G. în dosar nr._, afirmație pe care intimatele o fac, dar nu o probează.
Or, a te pronunța asupra acestui capăt de cerere doar pe afirmațiile mincinoase ale intimatelor, echivalează cu a nu face nici un fel de analiză și a improviza o motivație în considerentele hotărârii.
Dacă ar fi făcut această mențiune, pe cazierul auto al său, legată de punerea în executare a încheierii din 02.06.2011 și hotărârii nr.526/2012 din 07.03.2012, ambele pronunțate de Tribunalul G. în dosar nr._, ar fi urmat să probeze cu un nou cazier în care s-a anulat mențiunea din 02.06.2011, potrivit căreia a săvârșit „INFR.COND.CU PC NECORESP.ANULAT” și cu dovada că s-a comunicat anularea, atât în baza de date a Poliției Române, cât și în baza de date a Poliției Europene, iar această dovadă să-i fi fost comunicată și recurentului, care a cerut judecata în lipsă, fapte ce nu au fost în atenția magistratului pe timpul derulării procesului.
Mai mult, în finalul considerentelor instanța se contrazice afirmând că „excepțiile invocate de către IPJ G. sunt nefondate având în vedere că mențiunile a căror radiere o solicită reclamantul există și în prezent,…”.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la pagubele de 55.150 lei, recurentul susține că instanța de fond nu spune nimic de probele administrate de reclamant din care rezultă paguba de 55.150 lei, respectiv nu analizează: Cazierul auto nemodificat de pârâte; Hotărârea nr.526/2012 din 07.03.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin retragerea recursului de către recurentă în dosarul nr._ al Curții de Apel G., cu ultim termen pe 23.10.2012; plângerea prealabilă; răspunsul la plângerea prealabilă; un contract de asistență juridică neonorat integral, care ne-a ocazionat pagube; originalul chitanței cu care face dovada plății sumei de 5000 lei în recursul declarat de IPJ, în dosarul nr._ al Curții de Apel G.; originalele chitanțelor cu dovada plății taxei judiciare.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect a reținut tribunalul că mențiunea existentă în cazierul auto al reclamantului este în acord cu situația de fapt și cu dispozițiile art. 28 din OUG nr. 195/2002 și că în fapt, reclamantul nu vizează punerea în executare a hotărârii judecătorești invocate, care a fost dusă la îndeplinire, ci înlăturarea mențiunilor care nu au făcut obiectul controlului de legalitate, precum și plata unor despăgubiri și penalități nejustificate.
Intimatul subliniază faptul că reclamantul nu a contestat în instanță legalitatea niciunuia dintre actele administrative prin care s-a dispus suspendarea consecutivă a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, ci doar operațiunea administrativă „permis de conducere anulat”.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere intimatul arată că reclamantul nu a făcut dovada în cauză a îndeplinirii cumulative a celor trei condiții - prejudiciu, culpă, legătură de cauzalitate pentru acordarea de despăgubiri, că reclamantului nu i se pot acorda cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat pentru el însuși, intimatul invocând în acest sens hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza B. împotriva României
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de apel reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu titlu prealabil Curtea notează că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 18.01.2013, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
În consecință, Curtea urmează a examina motivele de recurs formulate de reclamant, motive ce vizează atât nelegalitatea, cât și netemeinicia sentinței pronunțate de Tribunalul G. prin raportare la prevederile Codului de procedură civilă de la 1865.
În ceea ce privește criticile formulate de recurentul reclamant Curtea constată că acestea sunt nefondate, având în vedere în acest sens următoarele:
Astfel cum subliniază și recurentul, prin cererea de chemare în judecată acesta a solicitat obligarea pârâtei la punerea în executare a sentinței nr. 526/2012 pronunțată de Tribunalul G..
Prin sentința nr. 526/2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ * s-a dispus anularea mențiunii „permis conducere anulat” inserată în cazierul auto al reclamantului la data de 02.06.2011.
Totodată, se reține că prin încheierea din data de 29.11.2011 pronunțată în același dosar instanța a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea operațiunii administrative inserate în cazierul auto al reclamantului „permis de conducere anulat/ 02.06.2011” până la pronunțarea irevocabilă a cauzei.
Din copia cazierului auto al reclamantului depusă la fila 38 dosar fond rezultă că pârâta a pus în executare dispozițiile sentinței nr. 526/2012 pronunțată de Tribunalul G., din mențiunea înscrisă în cazierul auto al reclamantului la data de 02.06.2011 fiind radiată sintagma „permis conducere anulat”.
Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, Curtea reține că acest înscris face dovada că pârâta a executat dispozițiile sentinței nr. 526/2012 a Tribunalului G..
Curtea constată că în continuare a fost menținută înscrierea privind „infracțiune circulație”, însă această împrejurare nu poate fi considerată ca reprezentând o neîndeplinire a dispozițiilor sentinței nr. 526/2012 a Tribunalului G., întrucât prin această sentință nu s-a dispus radierea și a acestei mențiuni.
De altfel, în considerentele sentinței instanța a reținut sub acest aspect faptul că din adresa nr. 462/P/2011 emisă de P. de pe lângă Curtea de apel G. rezultă că în evidențele acestui P. se afla în lucru dosarul nr. 462/P/2011 în care se efectuau cercetări față de reclamant sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002.
Susținerile recurentului în sensul că executarea sentinței nr. 526/2011 a Tribunalului G. impunea nu numai radierea mențiunii „permis de conducere anulat”, ci și radierea celorlalte mențiuni strâns legate de aceasta nu poate fi primită.
În acest sens Curtea reține faptul că din considerentele sentinței nr. 526/2011 a Tribunalului G. rezultă că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ * al Tribunalului G. reclamantul a solicitat obligarea pârâtului IPJ G. să anuleze operațiunea efectuată în baza sa de date, din data de 02.06.2011, constând în mențiunea „Infracțiune. Condus cu permis de conducere necorespunzător. Anulat.”, iar prin sentința nr. 526/2011 a Tribunalului G. s-a dispus doar radierea mențiunii „permis conducere anulat”, instanța reținând că în cauză nu a intervenit nici una dintre situațiile prevăzute expres de lege care să justifice măsura de anulare a permisului de conducere al reclamantului.
Mențiunile înscrise de către instituția pârâtă ulterior în cazierul auto al reclamantului, printre care și mențiunea referitoare la neînceperea urmăririi penale față de reclamant dispusă de P. de pe lângă Curtea de apel G. la data de 15.11.2011, sunt efectuate în baza unor acte și dispoziții ulterioare pronunțării sentinței nr. 526/2011 și nu pot fi considerate ca fiind efectuate cu încălcarea dispozițiilor acestei sentințe.
Pe lângă aceste aspecte, Curtea constată că atât prin răspunsul la plângerea prealabilă, cât și prin răspunsul la interogatoriu instituția pârâtă a comunicat reclamantului temeiurile în baza cărora au fost efectuate înscrierile succesive în cazierul său auto, precum și perioadele în care a operat suspendarea dreptului acestuia de a conduce, iar sub acest aspect reclamantul nu a invocat anularea vreunuia dintre actele administrative prin care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Totodată, se reține că, referitor la dispozițiile instanței cuprinse în încheierea din data de 29.11.2011, prin adresa nr._/04.01.2013 (filele 39-41 dosar fond) IPJ G. a comunicat reclamantului faptul că nu a fost posibil din punct de vedere legal să fie repus în dreptul de a conduce autoturismul deoarece începând cu data de 19.04.2011 și până la data de 13.01.2012 exercitarea dreptului acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost suspendată consecutiv pentru anumite perioade ca urmare a abaterilor reținute în sarcina sa la regimul circulației rutiere, fiind detaliate perioadele și temeiurile măsurii suspendării.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri Curtea constată că reclamantul a pretins că i-a fost cauzat un prejudiciu de către pârâtă ca urmare a refuzului executării încheierii din 02.06.2011 și a hotărârii nr. 526/2011.
Ori, în condițiile în care instanța a reținut că pârâta a executat dispozițiile hotărârii judecătorești invocate, în mod evident cererea reclamantului de acordare de despăgubiri apare ca fiind neîntemeiată, câtă vreme nu există „fapta de neexecutare” ce se pretinde a fi producătoare a prejudiciului.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Cum prin respingerea cererii formulate de reclamant pârâta nu poate fi considerată căzută în pretenții, Curtea reține că reclamantul nu este îndreptățit a i se restitui eventuale cheltuieli de judecată efectuate în procesul de față.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul N. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. V. cu domiciliul în G., ., nr. 45, ., împotriva sentinței civile nr. 2551 din 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. V. S.
Grefier
I. S.
Red.L.G.T./03.06.2014
Tehnored.I.S./ 03.06.2014
Fond – L.C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 43/2014. Curtea de... | Alte cereri. Decizia nr. 2451/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
