Alte cereri. Decizia nr. 3809/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3809/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 3327/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3809/R
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - V. S.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Instituția P. G. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3405 din 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 24.02.2014 la Tribunalul G. în dosarul nr._ pârâta Instituția P. – Județul G. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3405/02.12.2013 a Tribunalului G., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în cauză reclamantului în sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu, care asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 12 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punct de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile CO2. Totodată, în elaborarea actului normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulație autovehiculele trebuie să fie omologate în condițiile legii. Recurenta invocă prevederile art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 privind înmatricularea autovehiculelor care prevede documentele pe baza cărora se efectuează înmatricularea.
Mai arată că plata taxei este o obligație fiscală și constă în plata unei sume de bani către organul fiscal competent deoarece autovehiculul respectiv are emisii poluante care afectează mediul.
OUG nr.9/2013 a fost adoptată în conformitate cu normele comunitare.
Chiar dacă în lege există sintagme de genul „primul proprietar din România” sau „transcrierea dreptului de proprietate în România”, nu se face nici o distincție privind țara de origine a autovehiculului și nu există prevederi discriminatorii în raport de acest criteriu. De asemenea nu se fac discriminări în raport de cetățenia proprietarului respectiv. Legiuitorul a dorit să sublinieze doar faptul că reglementările în cauză se aplică numai operațiunilor respective care s-au produs pe teritoriul României.
Instituțiile administrației publice nu pot să refuze aplicarea unor acte normative în vigoare motivând că sunt neconstituționale sau contrare dreptului european, atât timp cât Curtea Europeană sau instanțele judecătorești nu s-au pronunțat în acest sens.
De asemenea, pe lângă plata taxei pe emisiile poluante, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică și tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile Noului Cod de procedură civilă, iar analiza criticilor invocate face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ.2010, referitor la încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material.
Raportat la motivele invocate Curtea apreciază că se impune a se examina în ce măsură dispozițiile OUG nr.9/2013 sunt în acord cu dreptul comunitar, deoarece actele normative anterioare prin care s-a introdus taxa de poluare au avut deficiențe sub acest aspect.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Potrivit art. 4 OUG 9/2013, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se observă că, spre deosebire de dispozițiile OUG nr. 50/2008 și ale Legii nr. 9/2012 în forma în vigoare înainte de 01.01.2013, OUG nr.9/2013 stabilește obligația plății timbrului nu numai în cazul vehiculelor second-hand de import, ci și în cel al vehiculelor second-hand înmatriculate deja în România și în cel al vehiculelor noi achiziționate fie din România, fie de pe piața externă.
Așadar, toți cei care doresc să înmatriculeze vehicule sunt obligați să plătească timbrul de mediu, indiferent dacă le-au dobândit din România sau din străinătate și indiferent dacă sunt noi sau second-hand.
Sunt exceptați numai cei care au plătit deja taxa, fie în forma prevăzută de OUG 9/2013, fie în formele anterioare și nu au obținut restituirea ei.
Instanța constată că, în forma prevăzută de OUG nr.9/2013, nu se mai regăsește discriminarea/restricția reținută de CEJ în hotărârea sa, deoarece atât vehiculele second-hand din import, cât și cele din România trebuie să plătească o taxă identică.
Așadar, în opinia instanței, timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 nu încalcă dreptul comunitar.
Nu există o restricție cantitativă ca urmare a faptului că vehiculele deja înmatriculate în România pentru care s-a plătit taxa într-o formă anterioară și care nu a fost restituită nu datorează timbrul de mediu, deoarece, în raționamentul CEJ, taxa deja plătită se include în prețul de vânzare și îl mărește, întocmai ca atunci când vehiculul este adus în România. Nu ar exista, deci, niciun motiv pentru care să se poată considera că actul normativ orientează cererea pe piață spre autovehiculele second-hand din România pentru care s-a plătit și nu s-a restituit taxa.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea reclamantului este, așadar, neîntemeiată, deoarece, în acest caz, timbrul de mediu nu încalcă dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente Curtea de Apel apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 496 și art. 498 Cod proc. civ. 2010, cu referire la art. 488 pct. 8 Cod proc. civ. 2010, va admite recursul și va casa în tot sentința atacată, iar în rejudecare va respinge cererea formulată de reclamant ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Instituția P. G. – serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 3405 din 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Casează în tot sentința atacată și în rejudecare:
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul C. D. cu domiciliul la cab.av. Guraliu M. L. din G. ., nr. 50, ., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. G. – serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere cu sediul în G., Domnească, nr. 56, având ca obiect obligație de a face.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. V. S.
Grefier
I. S.
Red.V.S./08.05.2014
Dact.I.S./09.05.2014/4ex.
Fond. C.L.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 5252/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 4761/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
