Alte cereri. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 684/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 39/R
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. G. T.
Judecător - C. R. M.
Judecător - I. M. D.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr. 2167 din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B. reclamantul F. V. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 2087 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule achitată, cu dobânda legală la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca L., pentru înmatricularea căruia a plătit o taxă de poluante în valoare de 2087 lei. S-a apreciat că taxa este ilegală deoarece prevederile O.U.G. nr.50/2008 contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
În consecință, prevederile menționate limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Esențial este că perceperea taxei se face numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în timp ce aceasta nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în țară.
Cum dispozițiile din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac parte de la data de 01 ianuarie 2007 din ordinea de drept intern, iar potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, s-a solicitat restituirea taxei ilegal încasate.
P. sentința nr. 2167/27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. a fost admisă acțiunea formulată și s-a dispus anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/22.10.2010 și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2087 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală de la data încasării și până la data restituirii și să plătească reclamantului suma de 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut, în esență, că taxa pe poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, instituindu-se astfel un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziționate și aduse în țară, unde urmau a fi reînmatriculate, ca și cel proprietatea reclamantei.
S-a constatat în acest mod încălcarea principiul comunitar al liberei circulații a mărfurilor, impunându-se restituirea taxei plătite în baza dispozițiilor O.U.G nr.50/2008.
Potrivit art.148 alineat 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene… au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne” iar conform alineatului 4 ”autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat”.
În acest sens instanța a constatat că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamantă prevăd că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Cum O.U.G. nr.50/2008 conține dispoziții contrare, conform principiului efectului direct al dreptului comunitar, instanța a constatat că taxa pe poluare pentru autovehicule instituită este ilegală, încălcând prevederile art.28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, care prevăd că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin acestea și prin actul de aderare.
Nu poate fi acceptat punctul de vedere al pârâtei în sensul că prevederile noii reglementări au fost armonizate cu legislația europeană, atât timp cât plata taxei pe poluare condiționează prima înmatriculare a autovehiculelor în România, iar pentru autovehiculele deja înmatriculate nu este percepută, deși în mod evident și acestea poluează.
S-a constatat astfel că instituirea taxei pe poluare reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, incompatibilă în principiu cu obligațiile rezultând din art. 28 CE, ce nu poate fi justificată în mod obiectiv prin unul din motivele de interes general enumerate de art. 30 CE. Deși scopul declarat al adoptării O.U.G. nr. 50/2008 îl reprezintă asigurarea protecției mediului, normele edictate nu au această finalitate, cuprinzând măsuri restrictive discriminatorii.
În acest sens instanța a reținut Hotărârea Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza C-524/07, Comisia c. Austriei, potrivit căreia s-a constatat încălcarea obligațiilor prevăzute de art. 28 CE prin impunerea, cu ocazia primei înmatriculări pe teritoriul Austriei, a unor condiții mult mai stricte în privința valorilor limită a emisiilor poluante și zgomotului, autovehiculelor anterior înmatriculate în alte state membre, în vreme ce vehiculele cu aceleași caracteristici nu erau supuse unor asemenea exigențe în cazul reînmatriculării lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu titlu prealabil recurenta a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 6 din HG nr. 520/2013 în cauză calitatea procesuală de recurentă revine acesteia, în locul Administrației Finanțelor publice a municipiului B..
În motivarea recursului recurenta arată că prin adoptarea OUG nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la punerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei excepții sau scutiri legale.
În cauză nu poate fi vorba despre o formă de discriminare cu privire la înmatricularea autoturismelor, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a acestora, fără a se face distincția dacă provine din producția internă sau din import, cuantumul acesteia fiind stabilit în funcție de criteriile prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Recurenta a mai arătat că decizia anulată nu este un act care să oblige la plată pe intimata reclamantă, ci reprezintă cuantificarea taxei pe poluare printr-o formulă matematică, obligația de calcul a acesteia fiind stabilită de lege în sarcina organului fiscal.
Recurenta critică sentința și sub aspectul acordării dobânzii legale, considerând că, în condițiile în care cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței, în raport de prevederile art. 9 din OG nr. 13/2011 și art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, acordarea dobânzii legale este neîntemeiată.
O altă critică formulată vizează dispoziția de obligarea a pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, recurenta considerând că în cauză nu se poate reține culpa sa procesuală, actul atacat fiind temeinic și legal întocmit.
În drept, recurenta a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr. civ.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține poziția procesuală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
P. decizia nr._/22.10.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B. s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 2087, pentru autovehiculul marca Dacia L., an fabricație 2010.
Temeiul legal al stabilirii acestei taxe l-a constituit dispozițiile OUG nr. 50/2008, iar reclamantul a achitat taxa menționată, astfel cum rezultă din chitanța nr._/ 25.10.2010.
Din înscrisurile depuse în copie la dosar, respectiv cartea de identitate a autovehiculului, certificat de înmatriculare și decizia de stabilire a taxei, rezultă că autoturismul pentru care s-a achitat taxa menționată mai sus era autoturism nou, ce nu a mai fost înmatriculat anterior.
În drept se reține că până la data de 30.06.2008 prima înmatriculare în România a autoturismelor a fost condiționată de plata taxei speciale reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și a normelor date în aplicare.
Ulterior acestei date a fost instituită taxa specială de mediu/taxa pe poluare, obligația de plată intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, conform dispozițiilor art.4 alineat 1 litera a) din O.U.G nr.50/21.04.2008.
Potrivit dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocate de reclamantă, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
De asemenea, art.28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Aceste dispoziții au efect direct asupra ordinii juridice interne de la data de 01 ianuarie 2007 și împiedică, în materie fiscală, restricționarea de către statele membre a liberei circulații a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, în privința produselor importate și celor provenind de pe piața internă, de natură similară.
Referitor la autoturismele noi însă, instanța reține că taxa pe poluare este percepută atât pentru cele de producție internă, cât și pentru cele importate, în vederea primei înmatriculări în România, astfel încât nu se poate aprecia că se instituie un regim juridic fiscal diferit și discriminatoriu pentru produsele altor state membre, față de produsele naționale similare, ci reprezintă aplicarea principiului „poluatorul plătește”.
Ca urmare, în această privință nu se constată o încălcare a principiului comunitar al liberei circulații a mărfurilor, iar impunerea taxei pe poluare nu reprezintă o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la import, fiind determinată de necesitatea asigurării protecției mediului și îmbunătățirii calității vieții.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
P. această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând ca modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si care se caracterizează printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, condiții in care reglementarea menționata are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data când taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția naționala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie.
Instanța de recurs observă că instanța europeană a avut în vedere în considerentele sale numai situația în care autovehiculul este unul de ocazie, fiind înmatriculat anterior în alt stat sau în România. Curtea a constatat discriminarea dintre situația autovehiculelor second-hand cumpărate din România și cea a autovehiculelor second-hand cumpărate din celelalte state membre.
Având în vedere că autoturismul proprietatea reclamantei nu a mai fost anterior înmatriculat, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în cartea de identitate a vehiculului, Curtea constată că taxa pe poluare a fost stabilită legal, fiind neutră din punct de vedere fiscal, fără a se încălca prevederile art. 28 și art. 90 paragraful 1 din Tratatului Comunității Europene și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
P. urmare, nu se poate vorbi de o discriminare în raport de autoturismele autohtone, concluzie la care, de altfel, au ajuns și judecătorii CEDO atunci când li s-a semnalat o astfel de problemă în cauza I. și alții c. României (cererea nr. 57.583/2010). Declarând inadmisibilă cererea prin care mai mulți reclamanți acuzau caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare (percepută pentru autoturisme noi) în raport cu dreptul UE, Curtea a statuat în sensul că art. 14 al Convenției privitor la interzicerea discriminării nu are o existență autonomă, acesta coroborându-se cu celelalte articole ale Convenției și Protocoalele sale, în măsura în care sunt alegate încălcări ale acestora, fapt ce nu se regăsește în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 cod proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr. 2167 din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Modifică în tot sentința nr. 2167/27.09.2013 a Tribunalului B. și, în consecință:
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul F. V., cu domiciliul în B., .. 51, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 6.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. G. T. C. R. M. I. M. D.
Grefier
I. S.
Red.L.G.T./31.01.2014
Dact.I.S./31.01.2014/2ex.
Fond.M.S.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4406/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 1057/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
