Alte cereri. Decizia nr. 4134/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4134/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 2151/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4134/2014
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. B. – președinte secție
Judecător - V. V.
Judecător – dr. A. Z.
Grefier - F. N.
-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 128 din data de 24.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. A., domiciliată în B., .. 14, ., ..
La apelul nominal au lipsit reprezentanții părților în proces.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul se află la primul termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, solicitându-se judecata cauzei în lipsă; s-a arătat că intimata reclamantă a depus la dosar note de concluzii scrise în combaterea motivelor de recurs, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 128 din data de 24.01.2014 Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de către reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului B.; a anulat Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/17.01.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B.; a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 1907 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante si dobânda legală aferentă de la data achitării si până la data restituirii efective și să-i plătească reclamantei suma de 435 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a declarat recurs, cererea fiind înregistrată la data de 28.03.2014 pe rolul Curții de Apel G., Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._ .
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 9/2012 ( motiv de recurs prev. de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă).
Astfel, instituirea taxei pentru emisii poluante, prin Legea nr. 9/2012 s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului, în vederea adoptării de măsuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar.
Contrar celor reținute prin sentința recurată, instituirea acestei taxe nu este în contradicție cu art. 110 par. 1 din TFUE, deoarece plata acesteia se face pentru prima înmatriculare a unui vehicul în România și repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri, indiferent dacă acesta este din producția internă sau importat dintr-un alt stat membru UE.
Mai mult, decizia de calcul a fost emisă la solicitarea reclamantului și nu este un act care să oblige la plată pe reclamant, ci cuantifică obligația de plată, cu deplina respectare a elementelor de calcul prev. de Legea nr. 9/2012.
Admiterea cererii de acordare a dobânzii legale s-a făcut cu încălcarea art. 9 din O.G. nr. 13/2011 și a dispozițiilor art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
Prin concluziile scrise formulate, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei arătate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională..”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat – un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult decât atât, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.. în speța de față taxa pentru emisiile poluante fiind introdusă în legislația internă în anul 2012 deci ulterior ratificării Tratatului și de către România.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile naționale.
De altfel, C.J.U.E. a statuat deja, prin ordonanța din 3.02.2014, pronunțată în cauza C. ( cauze conexate C - 97/2013, C - 214/2013) următoarele:
Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.
Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la art. 4 alin. 2, că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
A constatat, însă, că OUG nr. 1/2012 a privat art. 4 alin. 2 menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de considerentele expuse, CJUE a declarat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui astfel de sistem de impozitare precum cel instituit de statul român, prin care aplică autovehiculelor o taxă care descurajează punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cât privește criticile formulate în raport cu acordarea dobânzii legale, constată că și acestea sunt nefondate. Astfel, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C – 565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. Ca atare, a apreciat că repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzilor aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 128 din data de 24.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 Aprilie 2014.
Președinte, A. B. | Judecător, V. V. | Judecător, dr. A. Z. |
Grefier, F. N. |
Red. Al. B. 08 Mai 2014
Tehn. F.N. 08 Mai 2014
Fond. G. E. V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 1855/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 496/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
