Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7004/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7004/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 3780/113/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 7004/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. P.
Judecător V. S.
Grefier S. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., împotriva sentinței numărul 492/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentantul reclamantei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. ș i reprezentantul intimatei S.C. M. I. S.R.L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a precizat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă:
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat reține cauza pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la tribunalul B. sub nr._, reclamanta S.C. M. I. S.R.L. B.,în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-BR-131/_ emisă de DGFP B. și a Dispoziției nr._/_, până la soluționarea contestației formulate împotriva acestor decizii.
In motivarea cererii sale reclamanta a arătat că i-a fost comunicată decizia de impunere a cărei executare solicită să fie suspendată, potrivit căreia s-a stabilit o obligație fiscala de 165.058 lei.
Apreciind ca aceasta decizie este nelegala, în termen legal, reclamanta a formulat Contestație administrativă, potrivit Legii 554/2004 si OG 92/2003 solicitând anularea acesteia.
Prin Decizia nr. 465/29.05.2013 pârâta a admis ca întemeiată, în parte, contestația formulată de S.C. M. I. S.R.L., în contradictoriu cu Activitatea de Inspecție Fiscală, privind suma totală de 30.218 lei, din care: 21.037 lei, diferență TVA și 9.181 lei, accesorii (dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere) aferente TVA, cu consecința anulării parțiale a Deciziei de impunere nr. F-BR 131/26.02.2013 pentru această sumă. Prin aceeași decizie parata a respins ca neîntemeiată contestația formulată de . B., pentru suma totală de158.364,97 lei, din care: 123.404,97 lei TVA și 34.960 lei accesorii (dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere) aferente TVA, stabilite prin Decizia de impunere nr. F-BR 131/26.02.2013 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală .
Reclamanta a susținut ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 al.1 din lege respectiv „cazul bine justificat” rezultă din aceea ca este un contribuabil de buna credința care si-a achitat toate obligațiile fiscale.
în ceea ce privește paguba iminentă care ar putea să se producă reclamanta a precizat că executarea actului administrativ fiscal ar conduce la încălcarea contractelor ce le are în derulare, implicit imposibilitatea plății drepturilor bănești către salariații societății, precum și a contribuțiilor obligatorii către bugetul consolidat al statului datorate pentru salariați, toate acestea reprezentând un blocaj al activității economice.
A mai precizat reclamanta că în aceste condiții și în actuala criză economică majoră, executarea silită ar crea o pagubă iminentă care ar conduce în mod cert la insolvență.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art.14 din Legea 554/2004.
În probațiune a depus acte: Decizia de impunere nr. F-BR-_.02.2013, Decizia nr. 465/29.05.2013 si Raportul de inspecție fiscala din_, cererea de chemare in judecata având ca obiect anularea actelor fiscale și Dispoziția de masuri nr._/26.02.2013.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ pe motiv că nu s-a plătit cauțiunea și că nu a dovedit necesitatea luării unei astfel de măsuri, obligație prev. de art.14 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Totodată parata a susținut ca cererea de suspendare este nefondata deoarece decizia de impunere contestata este legala.
A mai arătat parata ca in practica constantă a I.C.C.J., cât și a Curții Constituționale s-a stabilit că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării actului constituie o situație de excepție.
Existența unui caz bine justificat poate fi susținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actelor administrative atacate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. În cauza de față reclamanta nu a susținut și nu a dovedit acest element.
Pârâta a considerat că emiterea actului administrativ fiscal atacat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar reclamanta nu se poate sustrage de la plata datoriilor la bugetul de stat, achitarea acestora reprezentând o obligație constituțională.
Prin sentința civilă nr. 492/2014 a Tribunalului B. s-a admis cererea și s-a dispus suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. F-BR-_.02.2013 și a Dispoziției nr._/26.02.2013 până la soluționarea în fond a cererii în anulare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs parata Direcția Generală a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a criticat sentința civilă ca fiind nelegală conform art. 488 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că în cauză actul fiscal a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Motivele invocate de intimatul reclamant și reținute de către instanța de fond nu sunt de natura a demonstra că actele atacate ar fi emise cu încălcarea dispozițiilor legale in materie,intimatul nu a atașat probe care să susțină afirmațiile formulate,invocarea unor nemulțumiri nu sunt de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului fiscal
De asemenea, nici în privința pagubei iminente prev. de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, afirmațiile nu sunt dovedite cu probe pertinente, iar partea prejudiciată în acest context ar fi bugetul de stat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 C.proc. civ., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Conform dispozițiilor art. 14, cât și din dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Pentru analizarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Instanța de fond pipăind fondul a reținut corect că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenta unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, precum și exista iminenta producerii unei pagube, in sensul art. 2 alin. 1 lit. s din același act normativ.
Astfel, critica recurentei că în privința existenței cazului bine justificat, această condiție nu este îndeplinită având în vedere că actul fiscal a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, nu poate fi primită ,cit timp există o anumita aparentă de nelegalitate privind modul de stabilire a obligațiilor fiscale,ca urmare a admiterii în parte a contestației,prin modul de interpretate a documentelor.
De asemenea ,în privința pagubei iminente intimata a probat prin acte că are în derulare mai multe contracte de leasing,prestări servicii,filele 59-79 ,iar executarea obligațiilor fiscale ar pune-o în imposibilitatea de a-și desfăsura activitatea economică.
În baza art. 496 alin. 1 C. proc. civ. și art. 488 pct. 8 C. proc. civ,. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., ., împotriva sentinței numărul 492/20.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte, M. B. | Judecător, G. P. | Judecător, V. S. |
Grefier, S. H. |
Red. M.B.
Dact. S.H. 4 ex./15.10. 2014
Fond – M.L.V.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 501/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 17/2014.... → |
|---|
