Alte cereri. Decizia nr. 4244/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4244/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 5183/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 4244/2014
Ședința publică de la 06 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Judecător G. P.
Judecător M. B.
Grefier S. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul C. N. domiciliat în con. Cotești, ., împotriva sentinței nr. 37/15.01.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind recurentul C. N. și reprezentantul intimatei Instituție P. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a depus întâmpinare, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. sub nr._, C. N., cu domiciliul în com.Cotești, . a chemat in judecata paratul I. P. JUDETULUI V. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR V. solicitând, in contradictoriu cu acesta, obligarea paratului la înmatricularea a autoturismului marca FORD, tipul TRANZIT TOURNEO, cu număr de identificare WFOPXXGBFPYL41433, fără plata timbrului de mediu.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta îi refuză înmatricularea fără plata timbrului de mediu, deși acesta este discriminatoriu, nelegal și în contradicție cu normele europene.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât obligația de a achita timbrul de mediu este o obligație legală și anterioară înmatriculării.
Prin sentința civilă nr. 37/15.01.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism din spațiul intracomunitar și i-a solicitat pârâtei înmatricularea, înmatriculare care a fost condiționată de plata timbrului de mediu.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la înmatriculare fără plata timbrului de mediu.
Problema supusă analizei este dacă reclamantul datorează această taxă.
Timbrul de mediu a fost instituit prin OUG 9/2013 în vigoare din 15.03.2013.
Din expunerea de motive a acestui act normativ rezultă că scopul adoptării a fost acela de a înlătura discriminările și de a pune în acord reglementările naționale cu cele europene.
Așa fiind, nu se poate reține apărarea reclamantei privind neconformitatea cu legislația europeană.
Obligația de plată a timbrului de mediu, timbru care se plătește o singură dată pentru un autovehicul nou sau rulat, din țară sau străinătate, este prevăzută de art.4 din OUG 9/2013, iar înmatricularea este condiționată de plata acestei taxe, sens în care dispune art.7 din Ordinul MAI 1501/2006.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte:
La data la care a introdus acțiunea era în vigoare OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, ordonanță care a produs efecte discriminatorii și abuzive, considerând că instanța de fond în mod nelegal nu a analizat întregul material probator administrat în cauză, nu a exemplificat clar prima instanță temeiul de drept care a stat la baza soluției pronunțate.
OUG nr. 9/2013 este, ca și actele normative precedente referitoare la plata unei taxe în vederea înmatriculării auto în România, contrară dreptului UE, așa încât acțiunea privind înmatricularea provizorie fără plata timbrului de mediu este admisibilă și trebuia calificată astfel și de către instanța de fond.
Analizând recursul de față prin prisma disp. art. 488 si 493Cod procedură civilă, al probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră nefondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Taxa pentru emisii poluante( iar nu taxa de poluare prev. de OUG nr. 50/2008 cum greșit susține recurenta) a fost achitată după data de 01.01.2013, când au încetat efectele suspendării dispuse prin O.U.G nr.1/2012.
Prin încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 2 lit.i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. f alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu mai poate fi susținută existența discriminării interzise de art. 110 din TFUE, astfel încât cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule apare ca neîntemeiată pentru taxele plătite ulterior încetării suspendării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr.9/2012, în încercarea de a remedia această discriminare, a introdus în cadrul dispozițiilor art. 4 obligația de plată a taxei:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculări.
Practic, prin reglementarea din alin.2, mai sus citată, legiuitorul a introdus obligația plății taxei și pentru autovehiculele second-hand, achiziționate de pe piața internă, unde au fost deja înmatriculate și pentru care nu s-a plătit vreuna dintre taxele reglementate de Codul fiscal sau OUG 50/2008, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România.
Toate taxele au ca fapt juridic generator prima înmatriculare a unui autovehicul în România după . actelor normative care le-au reglementat, deci fie introducerea lui în parcul național, fie prima transcriere a dreptului de proprietate a celor aflate în parcul național, după . Legii nr.9/2012, pentru care nu a fost deja achitată una dintre taxele precizate.
In cazul ambelor categorii de autovehicule analizate anterior (cele importate din statele UE, care se înmatriculează pentru prima dată în România și cele aflate deja în parcul național, pentru care nu s-a achitat deja vreuna din taxele speciale amintite, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate) taxa pentru emisiile poluante se percepe o singură dată, cu ocazia producerii faptului generator, respectiv prima înmatriculare în România sau prima transcriere a dreptului de proprietate, în condițiile expuse.
De vreme ce nu mai subzistă ipoteza avută în vedere de CJUE la pronunțarea hotărârii preliminare în cauzele T. și N., Curtea conchide în sensul că taxa pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 nu contravine principiului liberei circulații a bunurilor în spațiul UE, principiu apărat prin disp. art. 110 TFUE invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu 496 C.pr. civ, se va respinge ca nefondat recursul declarat reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. N. domiciliat în con. Cotești, ., împotriva sentinței nr. 37/15.01.2014, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2014.
Președinte, I. A. | Judecător, G. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, S. H. |
Red. I.A.
Dact. H.S. 4 ex./ 23 Mai 2014
Fond - S.F.N.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 8298/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 5345/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
