Alte cereri. Decizia nr. 5345/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5345/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 4932/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 5345/2014
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. V.
Judecător - A. B.
Judecător - V. P.
Grefier - M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 454 din 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă, intimatul reclamant P. V. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul aflat la primul termen de judecată este motivat, scutit de plata taxei de timbru și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub numărul_ pe rolul Tribunalului G. reclamantul P. V. a chemat în judecată pe pârâta A.F.P. G. (ulterior modificându-și acțiunea și arătând că se judecă cu A.F.P. T.), solicitând anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/11.05.2012 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 3952 lei achitata cu titlul de taxă pentru emisii poluante, plus dobânda legală până la data restituirii integrale și efective a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că in anul 2011 a achiziționat un autoturism uzat marca Opel, înmatriculat in acel moment in Germania.
Pentru înmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a fost obligat sa achite o taxa de poluare de 3952 lei.
Reclamantul consideră nelegală această decizie, față de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Legal citata, parata Administrația Finanțelor Publice T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si a invocat, totodată, excepțiile inadmisibilității și prematurității față de disp.art.11 din OUG nr.50/2008, care instituie o procedura administrativa de restituire a taxei si fața de împrejurarea ca reclamantul nu a efectuat procedura prealabila prevăzută de Legea nr 544/2004 privind contenciosul administrativ.
De asemenea, pârâta a invocat necompetența materială a Tribunalului G., arătând că dacă consideră că ar fi vorba de o plată nedatorată, acțiunea pentru restituirea sumei ar fi de competența Judecătoriei.
Totodată, parata a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care parata ar putea cădea in pretenții in prezenta cauza.
În motivarea cererii de chemare in garanție, parata a arătat ca taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci la bugetul chematei in garanție si se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu București in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului .
În drept, a invocat disp. art 60 si urm Cc pr civ.
Legal citată, chemata in garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 454 din 11.03.2014 Tribunalul G., secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității, tardivității și necompetenței materiale invocate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. (subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale fostei AFP T. – actual, Serviciul Fiscal Municipal T.), ca nefondate; a admis acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Fiscal Municipal T. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 3952 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule actualizată cu dobânda legală de la data plății (11.05.2012) până la restituirea integrală a debitului și 39,3 lei cheltuieli de judecată; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu București formulată de pârâtă și a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. suma de 3952 lei, actualizată cu dobânda legală de la data plății (11.05.2012) până la restituirea integrală a debitului și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate în cauză:
Cauza de fata are ca obiect un litigiu privind o taxa fiscala, astfel încât, potrivit articolului 10 aliniatele 1 si 3 din Legea 554/2004 si articolului 2 punctul 1 litera d) din Codul de procedura civila, competenta de solutionare revine Tribunalului Galati – Sectia de contencios administrativ, exceptia necompetentei materiale urmand a fi respinsa.
Asupra exceptiilor inadmisibilitatii si prematuritatii, se retine ca problema care se pune în cauză este dacă există discriminare intre autoturismele second-hand achizitionate . comunitar si înmatriculate pentru prima oara in Romania și autoturismele deja înmatriculate în România, pentru care la o revânzare nu se mai aplică această taxă.
Art. 110 (fost 90) parg.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a Curții de Justiție a Comunității Europene că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de l ianuarie 2007, sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa dovedită contrara normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Curtea Europeană de Justiție prin Decizia in cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar și in fata dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), Curtea Europeană de Justiție a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, in mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor sarcina de a elimina această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond este obligat așadar să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră incat sa i se recunoasca particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Având în vedere conținutul misiunii trasate de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România are competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa se conchide că plata taxei de poluare este incompatibilă cu dispozițiile dreptului comunitar.
În aceste condiții se impune aplicarea directă a dreptului comunitar, fiind înlăturate normele contrare acestuia prevăzute de dreptul intern, indiferent dacă acestea din urmă sunt de natură substanțială ori procedurală.
A admite că dispozițiile dreptului comunitar se aplică numai în măsura în care sunt respectate normele procedurale interne, înseamnă a recunoaște doar ipotetic libertatea de circulație a mărfurilor.
Pentru aceste considerente, excepțiile inadmisibilității si prematuritatii se privesc drept nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Pe fondul cauzei și față de înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că la data de 30.09.2011 reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand marca Opel, înmatriculat pentru prima data in Germania.
Pentru înmatricularea acestui autoturism in Romania, reclamantul a achitat in contul Trezoreriei T. suma de 3952 lei cu titlul de taxă pentru emisiile poluante, aspect dovedit cu chitanța din 11.05.2012 (fila 11 la dosar).
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul national. Acesta rezultă din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
La data de 18.06.2009, Curtea de Justiție Europeană a fost sesizată de Tribunalul Sibiu cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului 90 din Tratat, întrebarea adresată fiind dacă taxa de poluare instituită prin O.G. 50/2008 este sau nu contrară legislației comunitare.
Prin Hotărârea Curții pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C – 402/09 T. împotriva Ministerului Finanțelor și Economiei, s-a decis, răspunzând acestei întrebări preliminare că ”Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională”.
Față de acestea, tribunalul a constatat că potrivit legislației comunitare suma plătită de reclamat nu a fost datorată, astfel că taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru toate aceste motive instanța a admis acțiunea si a dispus anularea deciziei de calcul nr._ din 11.05.2012 emisă de pârâtă și obligarea paratei A. Finantelor Publice T. la restituirea catre reclamant a taxei pentru emisii poluante în cuantum de 3952 lei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta A. Finantelor Publice T. a fost obligată să achite suma actualizata cu dobanda legala de la data platii pana la restituirea integrala si efectiva a sumei, potrivit Hotararii CJUE din 18.04.2013 pronuntata in cauza C-565/11 si art. 124 Cod procedura fiscala..
Referitor la cererea de chemare in garantie a Administrației F. pentru Mediu București, formulata de parata Administrația Finantelor Publice T. ,aceasta a fost admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, și a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. suma de 3952 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante, plus dobânda legala de la data platii, pana la data restituirii efective si integrale a sumei cu motivarea că, în conformitate cu prevederile Legii 9/2012, taxa pentru emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform dispozițiilor articolului 274 Cod procedura civila, parata a fost obligata sa achite reclamantului cheltuielile de judecata efectuate de acesta (taxa de timbru, timbru judiciar), iar chemata in garanție a fost obligata sa achite paratei aceeași suma cu același titlu, ca urmare a admiterii cererii de chemare in garanție.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T., a declarat recurs, în termenul legal, criticând-o pentru următoarele motive: în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității și prematurității, deoarece acțiunea reclamantului trebuia să parcurgă în mod obligatoriu etapa prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă; dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu sunt contrare art. 90 din TICE ; taxa pentru emisii poluante este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate reține că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Deciziile CJCE privitoare la taxa de poluare au stabilit în mod neechivoc că această taxă face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și că nu se poate reține că este percepută în mod discriminatoriu, deoarece art. 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existențe; taxa de poluare a fost introdusă la solicitarea Comunității Europene.
În drept, recurenta –reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 299 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică, iar în subsidiar, ca fiind prematură și nefondată.
Recursul nu este fondat;
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor referitoare la soluționarea excepțiilor, Curtea constată că prima instanță în mod corect le-a respins ca nefondate.
Prin decizia nr. 24 din data de 14 noiembrie 2014, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 -218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Prin urmare, sesizarea instanței de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată având ca obiect restituirea taxei de timbru pentru emisiile poluante, nu este condiționată de parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Taxa pe poluare instituită prin disp. O.U.G. nr. 50/2008 a fost considerată nelegală de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin pronunțarea la data de 07.04.2011 în cauza T. contra România.
Din considerentele deciziei menționate mai sus rezultă că „Dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import…” Totodată, prin aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că „dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.”
Curtea Europeană de Justiție și în cauza C./Enel a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat - un izvor de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală, și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Totodată, a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că „dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în conținutul Deciziei în cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Curtea de Justiție Europeană a stabilit că „judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora din urmă pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale..”.
Prima instanță a procedat corect înlăturând de la aplicare dispozițiile Legii nr. 9/2012, care sunt contrare legislației comunitare. În acest sens, a statuat Constituția României în art. 148 alin. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 din același text de lege menționează faptul că Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate ață de dispozițiile contrare din legile naționale.
De altfel, C.J.U.E. a statuat deja, prin ordonanța din 3.02.2014, pronunțată în cauza C. ( cauze conexate C - 97/2013, C - 214/2013) următoarele:
Este cert, pe de o parte, că, asemenea OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012 supunea vehiculele de ocazie importate taxei pe poluare.
Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la art. 4 alin. 2, că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
A constatat, însă, că OUG nr. 1/2012 a privat art. 4 alin. 2 menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Față de considerentele expuse, CJUE a declarat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui astfel de sistem de impozitare precum cel instituit de statul român, prin care aplică autovehiculelor o taxă care descurajează punerea în circulație a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. pentru Administrația Finanțelor Publice T., cu sediul în G., ., județ G., împotriva sentinței civile nr. 454 din 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2014.
Președinte, V. V. | Judecător, A. B. | Judecător, V. P. |
Grefier, M. C. |
Red. VV/MC/ 24.06.2014/ 2 ex.
Fond: V. D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4244/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2629/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
