Alte cereri. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 443/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 7786/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 443/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. P.
Judecător G. I.
Judecător V. M. D.
Grefier C. M. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 3220/FCA/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat contestator B. S., B., ., .. 2, ., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul dedus judecății este la al doilea termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 13.01.2014, recurenta pârâtă a transmis, prin fax, cerere de reexaminare împotriva Încheierii de ședință din data de 09.12.2013 prin care s-a dispus aplicarea măsurii amendării, cu acte anexă, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, față de înscrisurile depuse la dosar atașate cererii de reexaminare, admite cererea de reexaminare, urmând a se comunica măsura dispusă și către Biroul Executări civile din cadrul acestei instanțe. Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._ contestatorul B. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., anularea deciziei de impunere nr._/21.11.2011 și exonerarea de la plata datorată F.N.U.A.S.S. a sumei totale de 1500,83 lei pentru perioada 01.05._08.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia de impunere nr._/21.11.2011, pârâta a calculat contribuiții de plată către F.N.U.A.S.S., reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru venituri obținute din dobânzi în perioada 01.05._08 în sumă totală de 1500,83.
Decizia este nelegală în ceea ce privește stabilirea „venit bază de calcul” deoarece sumele înscrise nu au fost realizate de reclamant ca venituri din dobânzi.
Calcularea contribuției datorate Casei de A. de Sănătate în condițiile în care nu a realizat venituri din dobânzi în cuantumul menționat în decizie, contravine prevederilor art. 56 alin. 2 din Constituție referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale.
În același timp, reclamantul a arătat că obligarea asiguratului de a plăti o contribuție mai mare decât veniturile realizate nu pot fi considerate, sub nici un aspect, ca asigurând proporționalitatea și caracterul rezonabil al sarcinii fiscale, în sensul celor arătate mai sus.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal intimata a solicitat respingerea ca nefondata a cererii deoarece contestatorul datorează contribuții de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate.
Aceste sume au fost calculate avându-se în vedere veniturile realizate din dobânzi așa cum au fost comunicate de A.N.A.F. în baza protocolului încheiat între această instituție și pârâta în cauză.
Obligația de plată a contribuției la F.N.U.A.S.S. este prevăzută la art. 51, alin. 2, lit. e din OG 150/2002 și art. 257 alin.2 lit. e „persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, veniturile din dividende și dobânzi, veniturile din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a – d, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară.
Conform prevederilor art. 12 alin. 2 din Ordinul C.N.A.S. 617/2007 „contribuția pentru veniturile prevăzute la alin.1 se aplică la venitul net din cedarea folosinței bunurilor stabilit prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut determinat potrivit Codului fiscal. A..3 din textul de lege invocat prevede că: „persoanele care realizează venituri din natura celor prevăzute la alin.1 și dacă, până la data de 31 decembrie a anului în curs, aceste venituri anuale sunt sub nivelul a 12 salarii minime pe țară, vor plăti contribuția anual până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor, calculată la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară.
Prin sentința 3220/2012 a Tribunalului B. a fost admisă contestația formulată de contestatorul B. S. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B..
S-a dispus anularea deciziei de impunere nr._/21.11.2011 emisă de intimata C. Județeană de A. de Sănătate B..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtă a emis decizia de impunere nr._/21.11.2011 în baza căreia contestatorul a fost obligat să plătească 671 lei contribuții de asigurări de sănătate pentru venituri din dobânzi și 840 lei majorări de întârziere. Din documentele anexate contestației și din întâmpinarea depusă nu rezultă în concret ce valoare impozabilă sau dobânzile încasate de către contestator și de aici posibilitatea verificării modului de calcul al contribuției de asigurări de sănătate. Nu se arată care a fost baza de impozitare.
Instanța a solicitat în mai multe rânduri intimatei să comunice decizia de impunere, dar aceasta nu a răspuns adreselor formulate, litigiul fiind soluționat în baza documentelor aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDETULUI B., criticând-o pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 8,9 C.proc.civ., respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, a arătat în esență că, potrivit prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, forma în vigoare la data de 28.05.2006, sunt asigurați obligatoriu, potrivit legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, cu obligația de a plăti o contribuție lunară la fond, calitatea de asigurat încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România.
Nivelul contribuției lunare era cel stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006, și anume 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Deoarece în perioada 01.05._08, reclamantul a realizat venituri impozabile din dobânzi, conform OUG 150/2002 și Legii 95/2006, îi incumbă obligația plății contribuției la nivelul venitului impozabil, inclusiv majorări conform art. 261 din Legea 95/2006.
Obligația de plată este prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. e din OUG 150/2002 și art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În acest sens, contribuția s-a calculat la nivelul unui salariu minim brut pe țară. Conform prevederilor art. 51 alin. 2 din OUG 150/2002 și art. 215 alin.3 din Legea 95/2006 și art. 11 din Ordinul CNAS 617/2007, respectiv 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară lunar, dacă era singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința respingerii contestației reclamantei.
Legal citată, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 257 alin. 1 din Legea 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Art. 257 alin. 2 lit. e din Legea 95/2006, în forma valabilă începând cu data intrării în vigoare a legii, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Această formă s-a menținut până la . OUG 93/2008, respectiv până la data de 30.06.2008, când alineatul 2 al articolului 257 a căpătat următoarea formă: „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj;
e) veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 164/2013 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în redactarea de la . acestora și până la modificările ce le-au fost aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, sunt neconstituționale în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit.
În cauză, reclamantul este pensionar, cu o pensie de 1779 lei, așa fiind, este nelegală stabilirea contribuției pentru venituri din dobânzi obținute în această perioadă .
Pe de altă parte, se impune luarea în considerare și a prevederilor art. 43 alin. 1 din OG 92/2003, privind elementele pe care trebuie să le conțină în mod obligatoriu actul administrativ fiscal, lipsa unor elemente prevăzute de lege putând conduce la anularea actului administrativ. Astfel, modul de calcul al sumei pe care pârâta îl pretinde ca fiind datorată conform anexei nu conferă posibilitatea de a fi verificat astfel că este încălcat dreptul contribuabilului de a fi corect informat. Totodată, pârâta nu a menționat motivele de drept și de fapt care au dus la adoptarea soluției fiscale individuale. Recurenta pârâtă s-a limitat la a depune doar decizia de impunere, fără a anexa alte documente din care să rezulte cuantumul efectiv al veniturilor din dobânzi obținute de reclamant.
Pentru aceste considerente, se apreciază că soluția primei instanțe de anulare a deciziei reprezentând titlu de creanță este legală și temeinică, cu motivarea suplimentară prezentată în recurs, motiv pentru care, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în ., jud. B., împotriva sentinței nr. 3220/FCA/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat contestator B. S., B., ., .. 2, ., ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2014.
Președinte, E. L. P. | Judecător, G. I. | Judecător, V. M. D. |
Grefier, C. M. D. |
PEL/29.01.2014
DMC/2 ex/30.01.2014
Fond: D. V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 855/2014. Curtea de Apel... | Alte cereri. Decizia nr. 2514/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
