Anulare act administrativ. Decizia nr. 4149/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4149/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 4723/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4149/R
Ședința publică de la 29 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - V. S.
Grefier - I. S.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr. 454 din 12.02.2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.02.2014, fiind consemnate în încheierea din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.04.2014, 28.04.2014 și 29.04.2014 când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin sentința civilă nr. 5619/07.11.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâții CASA DE ASIGURARI DE SANATATE V., pentru anularea deciziilor nr. 127/2013 și 128/2013, reprezentând obligații și accesorii de plata la asigurările de sănătate.
S-au anulat Deciziile 127/2013 și 128/2013 și a exonerat reclamantul de la plata sumelor reprezentând accesorii pentru plata cu întârziere a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2009-2011 în sumă de _ lei, din care _ lei, contribuție efectivă și _ lei, reprezentând majorări și penalități.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. sub nr._ , reclamantul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate V., anularea Deciziilor nr. 127/2013 și 128/2013 și exonerarea de la plata sumelor reprezentând accesorii pentru plata cu întârziere a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011 în sumă de _ lei, din care _ lei, contribuție efectivă și _ lei, reprezentând majorări și penalități.
În termen legal, reclamantul a formulat contestație adresată organului emitent, făcând dovada astfel îndeplinirii procedurii prealabile, prev. de art. 7 din Legea 554/2004.
Se mai reține și că aceste contribuții au fost stabilite pe baza datelor transmise de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prima instanță, observă că această motivare în fapt nu este însoțită de nici un document justificativ care să dovedească ce relații au fost furnizate, respectiv avute în vedere la stabilirea acestei contribuții și dacă activitatea agricolă desfășurată de reclamant se circumscrie obligației de a depune declarație potrivit formularului 221 în condițiile în care reclamantul a susținut că nu deține venituri din cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor în sere și solarii, cultivarea arbuștilor, a plantelor decorative, ciuperci, exploatarea pepinierelor viticole și pomicole.
Concret, reclamantul a arătat că nu deține decât o plantație de viță de vie ajunsă la maturitate, iar câștigurile realizate din comercializarea strugurilor declarate în formularul 205, fiind deja impozitate.
Din această perspectivă constată că intimata nu a făcut dovada legalității și temeiniciei deciziei de impunere. Susținerile reclamantului nefiind combătute prin nici un mijloc de probă.
În raport de această împrejurare, apreciază prima instanță că decizia privind impunerea contribuției de asigurări sociale de sănătate este nelegală, urmând a fi anulată.
Potrivit prevederilor art.208 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii în România.
Prin Decizia nr. 127 și decizia 128/2013 s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații de plată a unor accesorii pentru plata cu întârziere a contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2009-2011în sumă de _ lei, din care _ lei, contribuție efectivă și _ lei, reprezentând majorări și penalități.
Tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 261 din Legea nr.95/2006, (1) Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei in conditiile prezentei legi si, în situația în care nu o respecta, datoreaza pentru perioada de intarziere, majorari de intarziere in conditiile Codului de procedura fiscala.
Tribunalul a reținut că reclamantul a comunicat Casei Naționale de Asigurări veniturile realizate, respectiv a completat declarația 205, veniturile realizate din comercializarea strugurilor fiind impozitate – pârâta nefăcând nici o probă contrară acestui aspect.
Legea prevede sancțiuni doar pentru personale fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații, în situația în care nu depun declarația cu privire la obligațiile care le revin, dar nu prevede nici o sancțiune pentru persoanele în situația reclamantei.
Tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 208 din Legea nr.95/2006, (3) Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele mentionate la alin. (2) se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:
a) alegerea libera de catre asigurati a casei de asigurari;
b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor;
c) alegerea libera de catre asigurati a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente si de dispozitive medicale, in conditiile prezentei legi si ale contractului-cadru;
d) descentralizarea si autonomia in conducere si administrare;
e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului si a angajatorilor la managementul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si nediscriminatoriu, oricarui asigurat;
h) transparenta activitatii sistemului de asigurari sociale de sanatate;
i) libera concurenta intre furnizorii care incheie contracte cu casele de asigurari de sanatate.
Raportat la prevederile legale menționate, s-a constatat că reclamantului nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile care-i revin în sistemul asigurărilor de sănătate, fiind încălcate prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006, potrivit cărora fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala și a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale.
Constată că decizia de impunere din oficiu 655/2013 nu a fost comunicată reclamantului în conformitate cu art. 44 C.pr.fiscală, împrejurare față de care apreciază că reclamantului nu îi este opozabil actul administrativ fiscal respectiv și nu produce nici un efect juridic, astfel cum dispune art. 45 alin. 2 ind. 1 C.pr. fiscală.
În raport de această împrejurare, instanța a apreciat că și decizia 656/2013, prin care s-u stabilit penalități și majorări de întârziere în sarcina reclamantului este nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Asigurări de Sănătate V. cu motivare:
Instanța de fond face confuzie între impozitul pe venit agricol (care poate fi impus pe norma de venit sau reținut la sursă) și contribuția la asigurările de sănătate (contribuție separată de impozitul pe venit).
Articolul 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății stipulează: contribuția lunară a persoanei se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra;
Articolul 257 din Legea 95/2006 prevede:
Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin.1;
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma:
c) veniturile din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură pentru persoanele fizice care nu au calitate de angajator și nu se încadrează la lit. b);
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, definește veniturile din activități agricole, a fost modificată în anul 2006 prin Legea 353 din 17.07.2013, publicată în M.O.nr. 662/2006 și prin care a fost introdusă lit. d) la art. 71 din Codul fiscal care precizează: „veniturile din activități agricole sunt veniturile din următoarele activități:
- lit. d – valorificarea produselor obținute după recoltare, în stare naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unități specializate sau recoltare, unități de procesare industrială sau către alte unități, pentru utilizare ca atare, începând cu data de 01.01.2008”.
Având în vedere că deciziile casei de asigurări de sănătate au fost emise în data de 16.05.2013 (dar pentru perioada 2009 – 2011, data la care art. 71 din Codul fiscal avea forma precizată mai sus, deci art. 71 cuprindea și lied. d – valorificarea produselor „ și deci deciziile sunt emise în mod legal.
Art. 119 alin. 1 din OUG nr. 92/2003 cu modificările și completări ulterioare stipulează:
1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Articolul 120 alin. 1 din OUG 92/2003 stipulează:
1) dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Susținerea instanței de fond că nu i s-ar fi comunicat actele administrative este o susținere nereală deoarece reclamantului intimat i s-au comunicat deciziile emise, motiv pentru care a înaintat contestația înregistrată la casa de asigurări de sănătate iar casa de asigurări de sănătate a răspuns prin emiterea deciziei nr. 1393/2013 așa cum susține reclamantul.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Obligația plății contribuției la fondul de sănătate revine cetățeanului asigurat ce realizează venituri impozabile din cedarea folosinței bunurilor, situația care îi dă și dreptul de asigurare cu accesul la servicii medicale .
Baza de calcul a contribuției a fost stabilită din informațiile comunicate de ANAF urmare a Protocolului încheiat la nivel național între CNAS și ANAF privind veniturile declarate și realizate pentru perioada_-2011 și anume reclamantul a realizat un venit total de 39.6952 lei, context în care aplicabile au fost prevederile art.257 alin.2 lit.b din Legea nr.95/2006.
Referitor la majorările de întârziere, trebuie reținute următoarele aspecte:
Pârâta avea obligația de a-i comunica obligația de plată a contribuției și numai dacă ulterior reclamantul nu își îndeplinea obligația de plată, putea fi obligat la plata accesoriilor aferente.
Potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor de le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor, iar potrivit art.222 din Legea nr.95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
Decizia C.A.S. V. are, pe lângă caracterul de titlu de creanță și rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective.
Recurenta susține că intimatul este cel ce nu și-a respectat obligația de a declara lunar veniturile în vederea calculării obligației către fondul de sănătate, motiv pentru care contribuția a fost calculată pe baza datelor primite de la A.N.A.F.
Instanța constată că acest argument este neîntemeiat, întrucât și recurenta la rândul său a stat în pasivitate. Aceasta avea cunoștință de calitatea de asigurat a reclamantului – intimat, iar în condițiile în care a constatat lipsa datelor lunare privind veniturile realizate de contribuabil, avea obligația de a efectua demersurile necesare pentru obținerea datelor pe baza cărora să calculeze nivelul contribuției la fond (cum de altfel a procedat cu întârziere, solicitând date de la A.N.A.F.).
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, dobânzile și penalitățile au drept scop acoperirea prejudiciului produs creditorului prin neplata la scadență a obligației principale. Curtea Europeană de Justiție a stabilit în cauzele conexate C46/93 și C48/93 (Brasserie du pecheur) principiul potrivit căruia, în vederea determinării prejudiciului reparabil, instanța națională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligențe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea și, mai ales, dacă aceasta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziție.
În speță, creditoarea Casa de Asigurări de Sănătate V. nu a depus o minimă diligență pentru limitarea prejudiciului, astfel încât accesoriile calculate anterior datei la care i s-a adus la cunoștință contribuabilului nivelul obligației principale de plată nu pot fi puse în sarcina contribuabilului, creditorul fiind el însuși în culpă.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 488 C.proc.civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr. 454 din 12.02.2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. M. L. G. T. V. S.
Grefier
I. S.
Red.V.S./24-06.2014
Dact.I.S./26.06.2014/4ex.
Fond.E.S.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 2514/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 2972/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
