Alte cereri. Decizia nr. 4911/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4911/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 5505/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4911/2014
Ședința publică de la 16.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: Dr. A. Z.
Judecător: V. V.
Grefier: L. I.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., Jud. V., împotriva sentinței civile nr.296/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. Ionița, domiciliată în Focșani, .. 8, ., și cu intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, .>
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 926 din 12 februarie 2014 Tribunalul V., secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții DGRFP G. și Administrația F. pentru Mediu București; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta DGRFP G.; a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu AFM București ca fiind neîntemeiată; a obligat-o pe pârâta DGRFP G. să-i restituie reclamantului suma de 1773 lei pe care a achitat-o cu chitanța . nr._/12.11.2008 reprezentând taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală de la data achitării la data plății efective; a obligat-o pe pârâta DGRFP G. – AJFP V. la 129,11 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judiciară de timbru; a obligat-o pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei DGFP V. această sumă.
Împotriva menționatei hotărâri, în termenul legal, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. (DGRFP) cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice V. (AJFP) a declarat recurs invocând următoarele motive:
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la soluția pronunțată în dezlegarea cauzei pe excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de lipsa procedurii administrative prealabile. În dezvoltarea acestui motiv, a susținut că intimatul reclamant nu a parcurs procedura prealabilă revăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în referire la art. 205 și art.218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală; că obligativitatea parcurgerii acestei proceduri este conformă nu doar cu practica Curții Constituționale a României, ci și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, care prin hotărârea din 22 octombrie 1998 pronunțată în cauzele conexe C-10/97 – C-22/97, a statuat că această rambursare a taxelor poate fi solicitată numai cu respectarea condițiilor de fond și de formă stabilite în diferitele legislații naționale, neîndeplinirea procedurii prealabile face de prisos cercetarea pe fond a raportului juridic litigios, inclusiv a chestiunii pretinsei încălcări a prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) de O.U.G. nr. 50/2008, act normativ care a instituit taxa pe poluare pentru autovehicule.
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la aplicabilitatea dispozițiilor art. 110 TFUE, instanța de fond reținând în considerentele hotărârii recurate argumentele CJUE exprimate prin hotărârile pronunțate în cauza C-402/09 vs. Statul Român și în cauza N. împotriva României. Recurenta a solicitat rejudecarea cauzei pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece reclamantul a plătit o taxă legală, obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, potrivit art. 4 din OUG nr. 50/2008.
- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la obligația organului fiscal de a restitui reclamantului suma de 1773 lei, actualizată cu dobânda legală de la data achitării la data plății efective. Prin sentința recurată nu au fost menționate următoarele elemente esențiale: în ceea ce privește obligația de restituire a sumei actualizată cu dobânda legală, reglementată de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 a arătat că potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din C. proc. fiscală se restituie la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar potrivit art. 124- pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz; că reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat organului fiscal restituirea sumei în cauză.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin notele de concluzii intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că din lecturarea declarației de recurs nu se poate reține niciun motiv de nelegalitate a sentinței civile nr. 296/2014.
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că prima instanță a soluționat corect excepțiile invocate de pârâtă și că raportat la situația de fapt a reținut corect că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Critica din primul motiv de recurs referitoare la greșita soluționare a excepțiilor nu este întemeiată.
În speță, fiind aplicabile dispozițiile speciale din OUG nr. 50/2008, nu se impune parcurgerea procedurii prealabile înainte de a sesiza instanța de judecată, astfel cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. În acest sens, prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 Înalta curte de Casație și Justiție a statuat, în recursul în interesul legii, că procedura de contestare a actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 205-207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (referitoare la procedura prealabilă sesizării instanței) nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a din Codul de procedură fiscală.
Verificând sentința recurată prin prisma celui de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor OUG nr. 8/2008 și a art. 110 (fost art. 90) din TFUE.
Cum intimatul reclamant a făcut dovada că la data de 12 noiembrie 2008 cu chitanța . nr._ a achitat taxa de poluare pentru autovehicule în sumă de 1773 lei (f. 6 dosar fond) sub incidența dispozițiilor OUG nr. 50/2008, care sunt contrare art. 110 (fost 90) din TFUE, în mod corect prima instanță a procedat la restituirea acestei taxe.
Prima instanță în mod corect și-a fundamentat sentința care face obiectul recursului de față pe jurisprudența CJE, respectiv pe deciziile pronunțate în cauzele C./Enel (1964) și Simmenthal (1976), reținând că dreptul european are prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind și textul art. 148 din Constituția României, astfel cum rezultă din alin. 1,3,4,5 și 6 din considerentele sentinței de la fila 4, care nu vor mai fi redate în prezenta decizie.
Nici critica referitoare la greșita acordare a dobânzii legale nu este întemeiată.
Referitor la modul de rezolvare a acestei cereri privind acordarea dobânzii legale, CJUE a statuat, prin hotărârea din 18 aprilie 2013, în cauza I. (C-565/11), că dreptul Uniunii trebuie interpretat, în sensul că se opune în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu art. 110 TFUE, ca acordarea dobânzilor să se facă în condițiile art. 124 din OUG nr. 92/2003, text de lege invocat prin cererea de recurs. A mai reținut că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea art. 110 TFUE nu se poate realiza decât prin plata dobânzii aferente, începând de la data plății taxei de către contribuabil.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta DGFP G. – AJFP V. nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., Jud. V., împotriva sentinței civile nr.296/12.02.2014 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.05.2013.
Președinte: Judecător: Judecător:
V. P. Dr. A. Z. V. V.
Grefier:
L. I.
Red. A.Z. 30 Mai 2014
Tehn. L.I. 5 ex/30 Mai 2014
Fond: E.S.
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 8448/2014.... | Alte cereri. Decizia nr. 143/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
