Alte cereri. Decizia nr. 5412/2014. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5412/2014 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 7615/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 5412/R
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. R. M.
Judecător - L. G. T.
Judecător - G. I.
Grefier - I. S.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 4715 din 12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ., după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V., sub nr._, reclamantul A. C. în contradictoriu cu D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.087 lei, reprezentând taxa de poluare, actualizată cu dobânda legal calculată conform dispozițiilor art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003, până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii a arătat că, în fapt, a achiziționat un autovehicul înmatriculat pentru prima oară în spațiul comunitar, fiindu-i impusă, în vederea înmatriculării, plata taxei de poluare prevăzută de O.G. nr.50/2008, prin calcularea și încasarea acestei taxe fiind încălcate prevederile art.25, art.28, art.30 și art.90 din Tratatul de instituire a C.E.
Reclamantul a arătat că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la dispozițiile art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, coroborat cu prevederile art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul a mai arătat că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.25,28 și 90 din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, art.16 și 148 din Constituția României .
Au fost depuse în copie actele la care s-a făcut referire.
Prin Întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii prin lipsa parcurgerii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că solicitarea reclamantului privind restituirea taxei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a mai arătat că taxa de poluare a fost legal calculată și încasată.
Cu privire la dobânda solicitată s-a arătat că aceasta are o reglementare specifică, potrivit prevederilor art.124 raportate la art.117 Cod de procedură fiscală.
A fost formulată cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu privind obligarea acesteia la plata tuturor sumelor la care va fi eventual obligat, având în vedere faptul că beneficiarul sumelor încasate era A.F.M. și nu bugetul consolidat al statului.
Prin sentința numărul 4715/12.09.2013 Tribunalul V. a respins excepția de inadmisibilitate a cererii, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamantul A. C., cu domiciliul în FOCȘANI, ., . și, în consecință:
A respins acțiunea promovată în contradictoriu cu AFM București ca fiind neîntemeiată.
A obligat pârâta D.G.F.P. V. - Administrația Finanțelor Publice să îi restituie reclamantului suma de 2.087 lei, achitată cu chitanța, TS6 nr._/14.07.2010 reprezentând taxa de poluare încasată nelegal, cu dobânda legal calculată conform dispozițiilor art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 calculată până la data restituirii sumei.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, admite cererea de chemare în garantie a Administrației F. pentru Mediu formulata de pârâta D.G.F.P. V. - A. Finantelor Publice si obligă chemata în garantie sa plateasca pârâtei aceleași sume.
A admis capătul de cerere privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu conf. chitanței VN NR.0286/23.11.2012.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptulu comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18].
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
În același sens se pronunță și doctrina de drept fiscal european [Servaas van Thiel, în lucrarea Pasquale Pistone (editor), Legal Remedies in European Tax Law, Ed. IBFD, Amsterdam, 2009, p. 309].
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, se observă că dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
Tribunalul reține că, în aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală, să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“.
Dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de un “protest” al contribuabilului, la momentul prelevării taxei de poluare, dresat împotriva deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru argumentele mai sus prezentate, tribunalul reține că acțiunea reclamantului având ca obiect restituirea taxei de poluare este admisibilă, atâta timp cât a fost formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de Codul de procedură fiscală, după îndeplinirea procedurii administrative prealabile (formularea unei cereri de restituire a taxei de poluare, care să ofere administrației fiscale posibilitatea de a evita litigiul fiscal).
Atâta timp cât contribuabilul se află în posesia refuzului explicit al organului fiscal de a restitui o taxă prelevată cu încălcarea dreptului european, acțiunea în contencios fiscal este în mod evident admisibilă .
Potrivit OUG nr.50/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, exista obligatia platii taxei de poluare cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 110 (fost art.90) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene: nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similar și nici un stat membru nu va aplica asupra produselor provenind din alte state membre nici o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protectia indirecta a altor produse, scopul general al art. 110 fiind acela de a asigura libera circulatie a marfurilor, acest articol referindu-se la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne.
Analizand dispozitiile OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepea la o noua inmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania dar se percepea aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene), trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare, nationale si sa nu produca in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state member si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, respectiv pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania (second-hand) cu ocazia vanzarilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotarare preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finantelor, Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, A. Finantelor Publice Sibiu, A. F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instantei europene priveste compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa initiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra Romaniei, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretarii art. 110 TFUE din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe intrebari adresate Curtii de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotarare, Curtea a reluat considerentele expuse in hotararea in cauza C-402/09 T., considerand ca modificarile succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelorde ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, conditii in care reglementarea mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre.
In opinia Curtii, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdictia de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevazuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data cand taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizand productia nationala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre, similare cu cele puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protectiei mediului ar putea fi realizat fara favorizarea produselor nationale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricarui vehicul pus in circulatie in Romania.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in Romania dupa . O.U.G. nr. 50/2008, desi nediscriminatorie, creaza un efect protectionist pe piata, descurajand importul de masini de ocazie fara a descuraja in egala masura si cumpararea de masini de ocazie existente pe piata nationala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instantei europene confirma jurisprudenta Curtii creata prin pronuntarea hotararii in cauza C-402/09 T., prin care a aratat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achizitii intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curtii fiind obligatorie pentru instanta din Romania ce a adresat intrebarea preliminara si in egala masura pentru toate instantele nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si inlaturata discriminarea constatata, prevazandu-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Prin O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicării dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, astfel incat, la acest moment, considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind mentinuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumparate din alte state membre si vehiculele de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.
Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, actuala taxă pe emisii poluante reglementată de Legea nr.9/2012, reglementarea națională a redevenit incompatibilă cu art. 110 TFUE după . O.U.G. nr.1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, după ce s-a dispus suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicării dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementarea națională fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare.
În considerarea celor de mai sus, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d C.pr.fiscală).
Statuând astfel, tribunalul își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Față de cele ce preced, raportat la art.110 din Tratatul Comunității Europene, tribunalul constată că acțiunea reclamantului este întemeiată și urmează a fi admisă, dispunând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.087 lei, achitată cu chitanța .>TS6 nr._/14.07.2010 reprezentând taxa pe poluare încasată nelegal, cu dobânda legal calculată conform dispozițiilor art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003, până la data restituirii sumei.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedura civila, va fi admisă cererea de chemare în garantie a Administrației F. pentru Mediu, formulata de pârâta D.G.F.P. V. - A. Finantelor Publice si va fi obligată chemata în garantie sa plateasca pârâtei suma de 2.087 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare și dobânzile aferente, cu motivarea că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu, în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
În ce privește cererea de actualizare a sumei cu dobânda legală, instanța reține următoarele:
Potrivit Hotărârii CJUE În cauza C 565/11,având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 14 iulie 2011, primită de Curte la 10 noiembrie 2011, în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, s-a statuat că „pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”, astfel că urmează a se dispune plata dobânzii pentru suma achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante de la data achitării la data restituirii acesteia.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității este nefondată, deoarece procedura administrativă nu este obligatoriu de urmat, potrivit dispozițiilor legale, astfel că liberul acces al părții reclamante la instanța de judecată nu poate fi îngrădit.
Curtea reține, din cuprinsul certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate, că autovehiculul pentru care s-a achitat taxa este unul nou achiziționat. Se observă că anul fabricației este același cu anul achiziționării, că data primei înmatriculări și data înmatriculării curente este aceeași și că omologarea RAR pentru circulație este una „de tip”, nu „individuală”.
În hotărârea Curții de Justiție Europene din 07.04.2011, pronunțată în cauza nr. 402/09 (T. c. României), s-a reținut că articolul 110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import. În ceea ce privește, mai precis, impozitarea autovehiculelor de ocazie, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Curtea a observat că un sistem care instituie o taxă pe poluare care se aplică autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări pe teritoriul național, care ia în considerare, la calcularea acestei taxe, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe și nu creează, așadar, nicio discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și acestea din urmă.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În această privință, Curtea a apreciat că o reglementare națională care are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație pe teritoriul național a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Curtea a avut în vedere la pronunțarea hotărârii prevederile OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Instanța de recurs observă că instanța europeană a avut în vedere în considerentele sale numai situația în care autovehiculul este unul de ocazie, fiind înmatriculat anterior în alt stat sau în România. Curtea a constatat discriminarea dintre situația autovehiculelor second-hand cumpărate din România și cea a autovehiculelor second-hand cumpărate din celelalte state membre.
În cazul unui autovehicul nou cumpărat, hotărârea Curții nu conține dispoziții și nici nu este aplicabilă, deoarece situația nu este identică, atât autovehiculele nou-cumpărate din România, cât și cele nou-cumpărate din statele membre neîndeplinind condiția înmatriculării anterioare în România. Acestea trebuie, deci, să achite taxa de poluare.
În orice caz, instanța nu s-ar putea pronunța asupra neconformității unei astfel de situații cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de competență o are numai Curtea de Justiție Europeană.
Cererea de restituire a taxei este, așadar, neîntemeiată, deoarece în acest caz taxa nu încalcă dreptul comunitar.
Deoarece cererea de chemare în judecată a părții reclamante este nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă apare ca fiind rămasă fără obiect.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată, va respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind respingerea excepțiilor procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. cu sediul în Focșani, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 4715 din 12.09.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată și, în consecință:
Respinge ca nefondată cererea principală formulată de reclamantul A. C. cu domiciliul în FOCȘANI, ., ., ..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de D.G.R.F.P. G..
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2014.
Pentru judecător, C. R. M. în C.O. cf. art. 261 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. | Pentru judecător, L. G. T. în C.O. cf. art. 261 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. | Pentru judecător, G. I. în C.O. cf. art. 261 C.p.c. Președintele Curții de Apel G. Judecător M. N. |
Pentru grefier, I. S. în C.O.cf. art. 261 C.p.c. Grefier șef H. S. |
Redactat:C.R.M./11.08.2014
Tehnoredactat: H.S. 2 ex./18.08.2014
Fond:S.G.D.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4054/2014. Curtea de Apel GALAŢI | Alte cereri. Decizia nr. 6156/2014. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
